Nu-l prea interesează politica, dar a dat mâna cu toți politicienii întâlniți în cale. Folosind o tactică anume, nea Spiridon din Trebujeni a reușit să se întâlnească - zice el - cu Iurie Leancă, Vlad Filat și cu Maia Sandu. Pe președintă a cunoscut-o chiar la poarta sa, pe când abia candida la înalta funcție. De altfel, poarta lui nea Spiridon întoarce privirile trecătorilor. Cu o mulțime de lucruri pe ea, începând cu steagul Uniunii Europene și terminând cu o mașinuță pentru copii, locul nu are cum să nu atragă atenția.
Prima ce ne-a făcut să ne oprim din drum a fost poarta deosebită. Apoi, am dat cu ochii de gospodarul locuinței. Gârbovit, nea Spiridon se încălzea la soare, pe un scaun improvizat în fața porții. Ne-a primit cu mare drag, pentru că e obișnuit deja cu străinii care-i trec pragul.
„- Aici e scris „zonă de odihnă”. - De-o vorbă eu și care mai vrea. Și alții se hodinesc. Dar, de când am scris, nu se mai cunoaște scrisul”.
Mesajele le-a luat de la un miting al democraților, la care a participat și el. S-a ales și cu alte lucruri, pe care, mai apoi, le-a afișat în curte.
„Câte un galstuc (cravată), când la alegeri. „Privește în viitor”, și acum îl am. L-am pus aici, la tricolor, am pus în niște magneți, așa frumos. - Ca agitația, agitația veneau că... așa este, amu îi tot așa, cred că”.
Bătrânelul este obișnuit cu turiștii și se bucură când unii dintre ei îi lasă niște bani.
„- Intră în ogradă, unul - 50, unul 100, unul - 100, pun în buzunar, pun în buzunar. Când le numărăm, 850 de lei. Prodaveața Galea (vânzătoarea) de la magazin zice că ei o să mai vie, ei o să mai vie. Las' să vie. Las' să vie. Cine îți dă 800 amu pe degeaba? - Au mai fost, au mai dat, dar mai puțin. - Vor să-mi deie, să filmeze, filmați. Eu am făcut așa ca să fie frumos pentru mine, mai în scurt”.
Deasupra porții este imposibil să nu observi o mașină-jucărie.
„- Mi-au dat-o și mie. - Din măhală aici, avea căruțul și o ducea la gunoi. Ia-ți-o matale dacă îți trebuie. - Cum spune vorba ceea: la pocaz (la demonstrație). Aici, la Orhei, mașina ceea care e arsă stă așa. - Da, măcar nu e...”
Nea Spiridon ne-a rugat să-l iertăm pentru dezordinea din curte. Din cauza bolilor, nu le mai poate face pe toate ca înainte.
„- Atunci era mai frumos, dar acum, dacă nu-mi trebuie nică, aștept moartea. - Ei, da nu e... Iacă stă căruța așa. Altceva nu e. - Câte steaguri am! Am steaguri, nici nu știu pe unde le mai am”.
Tot lângă poartă, este afișat drapelul Uniunii Europene. De altfel, sunt mai multe lucruri ce transmit valori europene.
„Așa mergem în generație. Eu azi m-oi duce, dar... - E mai bine, așa se spune Maia Sandu. Poate e mai bine. - Asta când a fost la... Orhei. La Orhei și la Chișinău, dacă vă aduceți aminte. - Ne-o dat de astea și câte-un șarf (fular), mănuși. Și la Chișinău, la Curtea de Apel, pe Tauber au arestat-o, cu Reghina. - Eu mă duc așa, prosto să văd (doar). Mă duceam degeaba, veneam degeaba. Numai așa... - Da, ni se plăteau câte 50 de lei.
„Primul cu tricolorul, cu Lenin, cu snareadul (muniția), cu al Europei. Pe urmă iarăși câte-oleacă. - Nici nu știu cam de când aicea... Demultișor. - Cam așa, dacă n-ar fi din '96, când a venit la primărie, tricolorurile erau. - De-amu amu nu trebuie nică. Numai sănătate. Numai sănătate. Sănătate și altceva nică. - Mă uit în sus și ascult cucul, mă uit în jos și număr furnicile. Mă mai uit așa și văd rândunelele”.
Și tot singur a întâmpinat Paștele.
„- Singur. Mi-o adus un nepot un oușor, o jumătate de păscuță. Mi-am luat niște cotlete (pârjoale) de la magazin, le-am pus la prăjit. Ce să faci? Ouă n-am să mai iau așa, măcar să le fierb așa cu sunt. - La nimeni. La nimeni. Nimeni nu a venit, nu mă duc la nimeni. Da' unde să mă duc? El s-a dus la Butuceni, plimbă și mai face câte-o capică (bănuț). La niște măhăleni de-ai lui: na, du-i lui bădica. Nu m-am dus că mi-i rușine. Mi-i rușine că el... - Adevărat a Înviat! - Mulțumesc, asemenea. - Dă, Doamne! Eu măcar să ajung până la toamnă”.
Este obișnuit nu doar cu turiștii, dar și cu interviurile și cu discuțiile despre politică. Ori de câte ori ajungea vreun politician prin sat, făcea în fel și chip să dea mâna cu el.
„Aveau ohrană (pază de corp) și eu așa, măcar să culeg din toate câte ceva. - D'ap' cum! Nici nu-ți dădea voie așa. Iaca trebuie să șezi așa: bună ziua, bună ziua. Iurie Leancă a fost prim-ministru, ministru de Externe a fost la noi la Trebujeni. Cum, cum? Ei, care cu întrebări. Amuia de-amu nu se vede. - Amu alții îs la alegeri. Șor, condamnat și iară ține cu rușii. Tre' să auziți cred că radio, că eu televizor am, dar nu lucrează niciunul. Dar radio ascult. Poa' să spună minciuni, poa' să spună și mai drept. Dar... Îi mai mult drept decât minciuni. - Spune și spune.
Nici pe Maia Sandu nu ați văzut-o. - O fost la noi. Cum am stat la poartă, așa o mulțime de fete. Multe multe, da' ea așa, mărunțâcă ca sângurică așa. - Subțirică așa, da. - Puțin mai joasă, amu poate s-a mai prefăcut oleacă. Da Maia Sandu unde e? Iaca-s eu. Tu ești Maia Sandu? Cu agitația asta înainte de alegeri. Și-am votat-o de-amu”.
Cum îi stă bine unei gazde ospitaliere, nea Spiridon ne-a petrecut până la poartă, exact așa cum ne-a întâmpinat.
„- Numai sănătate. Eu mă știu de-amu pe mine. Numai sănătate, bucurie și fericire în familia lor. Altceva ce poți să dorești? - Mulți ani și matale. - Mulți ani și vouă. - Dacă mai trecem, să vă găsim tot aici la poartă. - Dă, Doamne! - Altfel nu ne înțelegem. - Dacă nu mă vedeți la poartă, atunci sunt în ogradă”.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
