Oficiali din serviciile de informații austriece îl suspectează pe fugarul Jan Marsalek, directorul de operațiuni al companiei Wirecard, acum falimentară, de complicitate cu Partidul Libertății, de extremă dreapta, în numele Moscovei, scrie Politico într-o anchetă dedicată scandalului care a afectat credibilitatea agenției de informații austriece și a schimbat peisajul politic de la Viena.
Viena. Lovitura de stat a început cu sunetul unei sonerii
La 28 februarie 2018, puțin după ora 8 dimineața, comandantul poliției austriece, Wolfgang Preiszler, a apăsat butonul soneriei de la sediul central al serviciului de informații interne al țării și și-a îndreptat legitimația spre camera de supraveghere.
În câteva minute, zeci de colegi de-ai săi înarmați cu pistoale Glock și un „berbec” s-au împrăștiat prin clădire în veste antiglonț și cagule, confiscând datele confidențiale stocate pe serverele agenției și documentele sensibile care zăceau pe birouri.
Incursiunea – care a opus poliția serviciului de spionaj, cunoscut sub numele de BVT – a declanșat o furtună care a distrus reputația Austriei în lumea serviciilor de informații și a dus la închiderea agenției de informații.
La mai bine de șase ani distanță, adevărata amploare a ceea ce s-a întâmplat în acea zi începe să se contureze tot mai clar. Oficiali din serviciile de informații au declarat pentru Politico că noile dovezi sugerează că raidul a făcut parte dintr-o operațiune condusă de Moscova pentru a discredita serviciile de spionaj austriece, pentru a le reconstrui cu o nouă conducere sub influența Kremlinului. Crucial pentru acest efort, spun ei, a fost partenerul junior în coaliția guvernamentală de la acea vreme: Partidul Libertății (FPÖ), de extremă dreapta, pro-Rusia, care astăzi este cel mai popular partid din țară.
Luna trecută, procurorii austrieci au dezvăluit că oamenii despre care se crede că au pus bazele acțiunii erau agenți ruși conduși de Jan Marsalek, fostul director operațional fugar al firmei de procesare a plăților Wirecard, care s-a prăbușit, și despre care autoritățile spun că lucrează pentru agenția de informații militare rusești GRU. Sugestia unei conspirații conduse de Moscova este explozivă din mai multe motive. În primul rând, se pare că planul rușilor aproape a reușit.
Dacă nu ar fi fost așa-numitul scandal Ibiza din 2019 (în care liderul de atunci al FPÖ a fost surprins pe video încercând să vândă influență politică unei femei despre care credea că este nepoata unui oligarh rus), s-ar putea să nu fi existat nimic care să împiedice planul să se materializeze. În schimb, afacerea Ibiza a declanșat prăbușirea guvernului, împingând FPÖ în opoziție, unde a rămas de atunci.
Cel mai îngrijorător însă este faptul că omul responsabil în ultimă instanță pentru raidul de la BVT, ministrul de interne de la acea vreme, Herbert Kickl, este acum șeful FPÖ – ceea ce îl face unul dintre principalii candidați pentru a deveni următorul cancelar al Austriei după alegerile de la sfârșitul acestui an.
Deși observatorii politici experimentați insistă asupra faptului că Austria nu va deveni un vasal al Rusiei sub conducerea FPÖ, o cancelarie a lui Kickl ar face jocul președintelui rus Vladimir Putin, permițând Kremlinului să exercite o mai mare influență asupra țării din culise și repetând succesul său în cooptarea unor țări precum Ungaria și Serbia.
Capcana. Cum l-a recrutat Rusia pe Jan Marsalek
În Jan Marsalek, un poliglot care avea gustul aventurii și nu se deranja să se murdărească pe mâini, rușii au găsit un vehicul perfect pentru a se infiltra în agenția de informații a Austriei.
Afaceristul născut la Viena avea un CV neortodox pentru poziția nr. 2 într-o companie de top. După ce a plecat de acasă și a renunțat la școală la 19 ani, s-a alăturat Wirecard ca director de tehnologie în anul 2000, când activitatea principală a firmei era procesarea plăților pentru jocurile de noroc și pornografia online.
Numele ei era „Natasha”. Un model erotic care jucase cândva rolul unui agent rus într-un film de serie B cu vampiri numit „Red Lips II-Blood Lust”, Natasha, alias Natalia Zlobina, l-a întâlnit pe Marsalek în 2013. Directorul executiv al Wirecard îl trimisese pe Marsalek la Moscova pentru a face afaceri, iar acesta călătorea frecvent acolo.
Un contact de afaceri rus i-a sugerat că Natasha l-ar putea ajuta, iar cei doi s-au înțeles. Anchetatorii suspectează că Natasha, cu care Marsalek s-a bucurat de-un stil de viață ce implica dese călătorii în destinații de lux și petreceri prin Europa, de la St. Tropez la Santorini, a jucat un rol central în recrutarea sa.
Infiltrarea serviciului de spionaj al Austriei
Corporatistul născut la Viena își avea sediul oficial la birourile Wirecard din München, dar din cartierul său general din umbră – o vilă în stil neobaroc din secolul al XIX-lea care a aparținut unui prinț bavarez – a menținut legături strânse cu țara sa natală și cu elita sa politică.
Vila, situată vizavi de consulatul rus, a contribuit la consolidarea reputației lui Marsalek ca jucător serios. După întâlnirile de acolo, îi plăcea să își invite oaspeții la o masă la Käfer, un restaurant exclusivist din München, aflat în apropiere.
La una dintre aceste întâlniri, Marsalek i-a reunit pe fostul președinte francez Nicolas Sarkozy, pe fostul consilier principal pe probleme de securitate al Angelei Merkel, Erich Vad, și pe Wolfgang Schüssel, fostul cancelar al Austriei. Până în 2015, legăturile lui Marsalek au dus la Martin Weiss, pe atunci șef de operațiuni la BVT, agenția de informații interne a Austriei.
Nu se știe exact când și unde s-au întâlnit (Weiss susține că l-a întâlnit pentru prima dată pe Marsalek în 2015, la o conferință organizată de Ministerul de Interne), dar relația avea să se dovedească fatală pentru amândoi. În calitate de șef al „Secțiunii 2” a agenției, brațul operațional al acesteia și cea mai mare și mai importantă divizie, Weiss era, fără îndoială, cel mai bine informat oficial din domeniul informațiilor din Austria. El și un alt oficial de rang înalt al agenției, Egisto Ott, vor fi acuzați în cele din urmă de anchetatori că i-au transmis informații lui Marsalek și mai departe Moscovei.
Rețeaua austro-rusă a lui Marsalek și un dosar secret
La sfârșitul anului 2015, Weiss a intrat în concediu medical după ce s-a accidentat la spate. Deși a lipsit mai mult de un an, timp în care a fost nevoit să renunțe la controlul Secțiunii 2, fluxul de informații a continuat, Ott făcând sute de interogări neautorizate pentru Marsalek prin intermediul lui Weiss, potrivit autorităților. În 2017, după ce Weiss s-a întors la BVT într-un alt rol de conducere, cei doi bărbați au întreprins o misiune mai complicată pentru Marsalek, susțin autoritățile. A fost un moment delicat în politica austriacă. Țara se afla în mijlocul unui sezon electoral care promitea să îi refacă peisajul politic.
Extrema dreaptă austriacă vs. statul paralel
Marsalek avea motive întemeiate să submineze BVT. Ott, sursa sa de încredere din cadrul agenției, tocmai fusese suspendat, în urma unui pont de la CIA, potrivit căruia acesta ar fi redirecționat e-mailuri de serviciu către contul său privat. Autoritățile nu găsiseră încă o dovadă, dar se apropiau. Cu ceasul ticăind, Marsalek a făcut o mișcare riscantă. În noiembrie 2017, i-a transmis lui Gudenus un număr de caz confidențial al BVT, încurajându-l să pună mâna pe dosar și susținând în mod fals că acesta conținea informații sensibile pe care agenția le adunase despre FPÖ.
În momentul în care FPÖ a preluat controlul ministerului de interne la sfârșitul anului 2017, conducerea partidului era convinsă că BVT încerca în mod activ să îl submineze. În ianuarie 2018, Peter Goldgruber, oficialul nr. 2 nou instalat la ministerul de interne, care îi raporta direct lui Kickl, i-a spus unui procuror care se ocupa de cazurile de corupție că i s-a ordonat să „curețe” ministerul, potrivit notelor pe care procurorul le-a luat cu privire la întâlnire. Prima sa țintă: BVT.
Goldgruber l-a încurajat pe procuror să deschidă un dosar împotriva liderilor agenției pe baza informațiilor conținute în dosarul lui Marsalek. Deși acuzațiile erau vagi, un martor-cheie se prezentase: Martin Weiss. În cele din urmă, procurorul a semnat pentru o razie.
