Pentru mulți cetățeni străini, aflarea în Republica Moldova este singura soluție pentru o viață mai liniștită. Ca să ajungă aici, mulți forțează limita legală și traversează frontiera clandestin. În majoritatea cazurilor, sunt prinși de autorități. În alte cazuri, străinii, odată ce se văd pe pământ moldovenesc, merg singuri la autorități să se predea. E și istoria a doi frați din Ucraina, care acum se află la centrul de cazare temporară a solicitanților de azil. Dar, după ce-și vor recupera actele, vor să-și continue drumul spre Europa de Vest. Pentru o altă categorie, țara noastră este văzut doar ca o trambulină pentru a putea pătrunde în țările Uniunii Europene, însă prin sfidarea legilor.
Bărbatul din imagini, împreună cu fratele său mai mic, au traversat frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova la mijlocul lunii mai. A fost o decizie asumată și bine gândită, spune el.
„Prin Nord am venit, deși ni s-a promis prin Sud sau prin regiunea transnistreană”.
Fuga lor urma să fie organizată de un cetățean moldovean. I-au dat prima parte din sumă, iar, după ce ajungeau în siguranță în Moldova, urmau să-i transmită și cealaltă parte. Dar, planurile au luat o altă întorsătură.
„Am fost duși de nas, ne-au lăsat fără bani și a trebuit să ne descurcăm pe cont propriu. - Cum mai exact ați fost înșelați? Despre câți bani este vorba? - 6000 de dolari. Un moldovean. - Cum ați luat legătura cu el? - L-am găsit prin niște cunoscuți cărora le-a ajutat cândva, acum câțiva ani. El ne-a promis, am făcut aceste declarații și la ședința de judecată, totul este documentat. Persoana va fi căutată, nu știu cum se vor descurca autoritățile voastre ca să ne întoarcă acești bani. Am înțeles că am fost trași pe sfoară și, dacă nu ne ajutăm noi, nimeni altcineva nu o va face. - 6000 de dolari pentru un singur om? - Nu, pentru ambii. Restul sumei urma să o transmitem după ce intrăm în țară. Încă 6000, dar înțeleg că îi erau suficienți și acești bani”.
După ce au înțeles că au fost trași pe sfoară, frații au decis să facă acest pas pe cont propriu.
„Am așteptat în Odesa, nu am mai pornit. Ne-am întors acasă pentru câteva săptămâni, de fapt nu suntem departe de regiunea transnistreană și de nordul țării. De aceea, ne-am uitat pe hărțile Google, am analizat locul prin care e mai bine de traversat, am decis prin pădure și am riscat. Am ajuns cu mașina personală la pădure, apoi soția a plecat cu ea acasă, iar noi ne-am continuat drumul prin pădure, am ajuns la graniță, am traversat-o. Apoi ne-am predat poliției de frontieră moldovenești.
- Ați vrut să vă predați? Știați că veți fi ajutați? - Da, știam că Moldova nu întoarce refugiații în țara din care fug. De aceea și am decis să ne predăm. Așa s-a întâmplat ca să dăm de o mașină în care se aflau doi moldoveni, soț și soție. Se aflau la marginea localității, aruncau niște gunoi sau ceva de genul acesta. Am întrebat cum să ajugem la Chișinău ca să ne predăm autorităților moldovenești. El ne-a spus că nu e nevoie să mergem la Chișinău, din câte am înțeles, avea tangență cu munca la frontieră, mi-a zis că îl cunoaște pe șeful unui post, că îl sună și acuși rezolvă. A telefonat, peste câteva minute a venit mașina poliției de frontieră, era o echipă formată din trei persoane, două femei și un bărbat. Ne-am întors la locul prin care am traversat, era la o distanță de un kilometru, dintre pădure, câmp și localitate. Au fixat locul prin care am intrat în țară, a fost documentat, au făcut fotografii”.
Cei doi au fost escortați la o unitate a Poliției de Frontieră unde au continuat să depună mărturii.
„Am primit niște acte cu obligația de a ne prezenta la departamentul de urmărire penală a Poliției de Frontieră, unde să discutăm cu anchetatorul, în decurs de o săptămână, apoi să mergem la serviciul de migrație, deja peste două săptămâni. Ne-am prezentat, anchetatorul - un om extraordinar, ne-a explicat civilizat și clar totul, ne-au fost retrase acuzațiile de traversare ilegală, din câte am înțeles, în Moldova, această faptă se pedepsește penal. Dar, pentru că noi eram refugiați, nu suntem urmăriți penal.”
Li s-au înregistrat și amprentele, iar în curând trebuie să li se întoarcă pașapoartele. Bărbații vor să plece, mai apoi, în Europa.
„De ce? Pentru că avem un cumătru, locuiește în Europa, vrem să ajungem acolo, e gata să ne acorde locuință temporară, dar cum va decurge aflarea noastră în Europa, încă nu știm. - Familia dvs e în Ucraina? - Da, familiile noastre sunt în Ucraina. Fratele are copil minor, acum sunt în Europa, cred că după ce ne vom stabili, ne vom reuni. Soția mea nu vrea să părăsească Ucraina. Dar și la noi au loc bombardamente, zboară rachete, Shahed-uri (drone) în fiecare zi”.
Frații spun că au decis să fugă din țara lor, pentru că nu vor să fie chemați pe front.
„Până la război era o motivație, multă lumea se înrola voluntar, nu erau căutați de TȚK (centrele teritoriale de recrutare). Dar oamenii motivați se termină, din cauza războiului, se pierd. Acum toată lumea trebuie să participe la război, inclusiv oamenii care nu au motivația necesară. Am văzut că suntem căutați tot mai insistent, eram telefonați, vizitați, și am înțeles că nu vom putea evita acest lucru. -Până atunci duceați un trai obișnuit? - Până atunci, nu eram în vizor. Vă spuneam că erau rânduri de voluntari, erau suficienți doritori. Nimeni nu ne trăgea de mână. Dar deja când au început să vină mașini, să întrebe despre mine, să se intereseze de la soție unde sunt, i-au transmis și o înștiințare, eram căutați. Am înțeles că nu ne-a mai rămas mult timp”.
Cei doi continuă să fie căutați de autorități în țara lor.
„Suntem căutați insistent. - Deci, dumneavoastră sunteți căutați? - Da, suntem căutați și vor să ne cheme la război, dar, cum v-am mai spus, din cauza corupției din țară, nu avem vreo dorință să luptăm”.
Și dacă frații ucraineni au intrat ilegal în țară, tânărul, silueta căruia o vedeți acum, a venit legal. Dar, a vrut să iasă din Moldova ilegal, cu scopul de a ajunge în Europa.
„Am ales Moldova pentru că, la acea vreme, a fost varianta cea mai bună ca să-mi pot plăti pentru studii. - Unde ai vrea să mergi? - Aș vrea să merg în orice loc pe care aș putea să-l numesc acasă. - Nu vrei să te întorci acasă în Etiopia? - Acum nu este bine pentru mine să merg acasă, e periculos. - De ce? - Pentru că acolo este război civil de mai mulți ani și se întâmplă multe alte lucruri. - Familia ta este acolo? - O parte din familia mea este acolo, dar cei mai mulți sunt plecați și m-aș bucura să îi revăd.”
Tânărul a fost prins la frontiera cu România, pe care încerca să o traverseze terestru.
„- Când te-au prins, ce ți-au spus? - Nu m-au prins românii, m-au prins aici în Moldova, Poliția de Frontieră. - Vrei să spui ceva autorităților moldovenești? - Nu prea am multe cuvinte să le spun, dar va veni vremea pentru fiecare, ca să aibă nevoie de protecție. Noi am venit aici doar ca să cerem o casă, un loc unde să putem supraviețui, temporar. Fiecare om are probleme câteodată, iar acum vreo trei sau patru ani Ucraina era o țară pașnică unde oamenii căutau protecție, căutau să poată trăi. Dacă oamenii vin acum aici nu înseamnă că nu au ce mânca sau că nu vor să muncească, ei vor doar să fie protejați. Dacă oferi cuiva protecție sau un ajutor, tu faci ceva ce Dumnezeu ar vrea să faci. Iar dacă oferi cuiva protecție, va veni și vremea când tu vei fi protejat.
- Tu te simți protejat aici, în Moldova? - Mă simt protejat în Moldova, de aceea sunt aici acum. - Dar în același timp, vrei să pleci de aici. - Vreau să plec, da, deoarece așa cum ți-am spus am valorile mele și vreau să lurez undeva normal. Acum lucrez în construcții pe bani puțini, dar dacă aș avea posibilitatea să învăț limba, ca să mă pot integra în societate. Acest document mă poate ajuta să lucrez în multe domenii, marketing, sau multe alte afaceri, dar acum nu pot, cu documentele pe care le am aici în Moldova.”
Deocamdată, tânărul din Etiopia nu are o altă soluție decât să stea în Republica Moldova.
„Am venit aici legal, am sosit legal. - Da, dar vrei să părăsești Moldova ilegal. - Da, pentru că Guvernul din Moldova și alte entități responsabile consideră străinii și imigranții ca pe o problemă puțin valoroasă, neimportantă. Dar, dacă mergi în altă parte, ei te întreabă ce ai, care sunt problemele tale și te ajută să le rezolvi. Aici însă toți străinii sunt considerați o problemă și nimeni nu încearcă să te ajute. Aici nu sunt doar africani sau sirieni care încearcă să treacă ilegal, sunt mulți alții. Dacă mergi într-o țară și un imigrant te împinge, ai probleme și singura soluție este ca să traversezi granița ilegal. Din cauza asta toți încearcă să treacă ilegal. - Și tu ai încercat să treci în România? - Am încercat să trec în România, am încercat să trec în Ucraina, m-am supus multor riscuri.”
În cadrul Centrului, destinat cazării temporare a solicitanților de azil și beneficiarilor de protecție internațională, se află acum circa 50 de persoane.
Un reportaj de Veronica Gherbovețchii și Gabriela Ursu
Imagine și montaj de Vlad Glinjan
