Astăzi se împlinesc 83 de ani de la primul val de deportări sovietice din Basarabia. Momentul a lăsat urme adânci în istoria țării noastre. Circa 85 de mii de oameni au fost ridicați din casele lor la miez de noapte și trimiși cu trenul în Siberia și stepele din Kazahstan. Unii au murit în drum, alții nu au putut supraviețui condițiilor inumane de acolo.
În 1939, după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, ca urmare a unei înțelegeri între Hitler și Stalin, Uniunea Sovietică a anexat regiunea dintre Prut și Nistru. Sub presiunea acestui pact fatal, România este forțată să cedeze Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Pe teritoriile ocupate, puterea sovietică începe o campanie masivă de epurare, teroare și represiuni fără precedent. Adevăratul calvar a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la ora 02:30, spun istoricii. Momentul a intrat în istorie ca începutul primului val de deportări staliniste din Basarabia.
„Organele represive locale au rezervat din timp 1.315 de vagoane. Nu pentru produse sau cărbuni. Pentru 85.000 de oameni, care urmau să fie transporți în condiții inumane, cât se poate mai departe de casele lor. Listele celor deportați erau întocmite cu nenumărate abateri, scrise de mână, fără ștampile sau avize ale unor instituții de stat. Cei mai activi reprezentanți ai populației locale - primari, ofițeri, moșieri, comercianți, polițiști, membrii partidelor de până la anexare, intelectuali cu familii întregi urmau să fie deportați în extremul orient sau în nordul Uniunii Sovietice”.
Cei considerați periculoși au fost trimiși în lagăre de muncă forțată, GULAG, în cele mai îndepărtate regiuni ale URSS. Familiile acestora au fost deportate în Siberia sau în stepele din Nordul Kazahstanului. Mulți au murit pe drum din cauza bolilor, înfometării și condițiilor inumane.
„Dușmani ai puterii sovietice” au fost declarați în primul rând cei asociați cu fosta administrație românească anterioară - de la foști funcționari și lideri locali până la intelectuali de rând. O țintă predilectă a deportărilor o reprezentau cei care s-au refugiat în Basarabia, venind din alte regiuni a URSS - etnici evrei, ucraineni, dar și ruși, care fugeau de puterea sovietică”.
De organizarea deportărilor s-a ocupat Biroul politic al Comitetului Central al Partidului Comunist. Listele au fost întocmite de NKVD al RSS Moldovenești, în baza denunțurilor. Oamenii noi ai bolșevicilor erau însă avansați în posturi și susținuți în activitatea profesională.