Cu lacrimi și dor de casă. Așa descrie pâinea câștigată în Italia o fostă învățătoare din Lucașeuca. E realitatea multor femei care de dragul copiilor și-au luat inima în dinți și au plecat peste hotare. Vă invit să-i aflați povestea, imediat.
Italia - țara în care mulți moldoveni ș-au pus toate speranțele în realizarea viselor care acasă păreau năzuințe deșarte. Totuși, mulți care au ales aceasta cale povestesc că pâine câștigată acolo nu a fost tocmai cum și-au imaginat. Motivele care i-au determinat să pună mâna pe bagaj au fost diverse. Unii au plecat să adune bani pentru o mașină, pentru o casă, alții pentru un trai mai bun. Pe Lidia Cojocari a dus-o departe de casă visul să-și vadă copilul sănătos.
„Am plecat cu un copil bolnav de epilepsie”.
Cei 22 de ani în Italia nu au fost tocmai lapte și miere.
„Am lucrat foarte greu. Multe lacrimi am vărsat în pernă. Să fii badantă este foarte greu. ”
Astăzi, putem călători liber, oriunde, oricând, ceea nu se întâmpla după anii ’90.
„Am plecat cu 4000 de euro. Vai de capul meu cum m-am dus. Am plătit procente.”
Fosta învățătoare spune că mai toți cei care au plecat în primul val au fost intelectuali.
„Am lucrat cu badante medici. Diploma nu e văzută acolo.”
Comunitatea moldovenilor, fiind mare in Italia, și-a făcut mulți prieteni.
Italia e frumoasă, dar e mai bine acasă, spune fosta învățătoare.
„Acasă parcă a fost mai vesel.”
Mulți din cei care au plecat sau pleacă chiar în acest moment, o fac din nevoie și disperare, spune femeia pentru că cei care s-au tot perindat la putere au hrănit moldovenii cu promisiuni deșarte.
„În sufletul oamenilor de la țară nu s-a schimbat nimic.”
Acum Lidia Cojocari a revenit acasă, fiind pensionară.