Atacul rusesc asupra celui mai mare spital de copii din Ucraina a lăsat în urmă ruine, frică și lacrimi. Prin asta au trecut cei care au văzut cu ochii lor teroarea Rusiei. Alina era internată cu copilul său în ziua tragediei și se pregătea pentru consultație, moment în care a fost anunțată de personalul medical că trebuie să se evacueze. Aceasta a povestit pentru jurnalista TV8, Viorica Tătaru, despre momentele înfricoșătoare prin care a trecut.
„Vineri am făcut analizele și așteptam rezultatele. Am fost în clădirea noastră, la pediatrie. Slavă Domnului că nu ni s-au dat analizele pentru luni, când s-a întâmplat totul. Am văzut cum scoteau copiii, sub anestezie, de la etajul șase. Când au anunțat sirena și au informat personalul medical, am coborât în 5 minute și aproximativ în alte 5 minute a avut loc explozia. Și slavă Domnului că eram în adăpost.
Eram cu copilul, am fugit așa cum eram îmbrăcați. Copilul era desculț, am luat primele lucruri pe care le-am găsit și am fugit, pentru că au anunțat că vin 8 rachete. Ne-au avertizat pe mame să ne adunăm repede. Am stat aici o zi și era liniște, da, este un centru, nu un obiectiv strategic. Am ieșit să văd consecințele, era înfricoșător”, ne-a spus femeia.
Natalia Petrovna este medic și ne-a povestit cu o voce tremurândă prin ce a trecut în timpul atacului cu rachete. „Nu am avut timp să ne speriem în timpul exploziei puternice. Toți s-au așezat pe podea, noi eram mai departe și nu ne-a atins. A spart un geam. Lucrăm peste tot acum, trebuie să muncim. Ne pare rău pentru toți”, a spus femeia, ștergându-și lacrimile.
Vladimir este psiholog și a venit la spital în ziua masacrului, pentru a ajuta pacienții în stare de șoc. Ulterior, a început să ajute și la curățarea teritoriului:
„În prima zi am venit să consiliez părinții și copiii, iar în a doua și a treia zi ofer ajutor fizic. Nu poți sta acasă când se întâmplă așa ceva. În prima zi am venit, m-am întâlnit cu psihologii locali, mi-au dat contactele părinților, apoi am mers pe teritoriu și am găsit oameni. Oamenii în stres acut nu vor cere ajutor, stau și tu te apropii de ei și începi să vorbești, să-i susții. Apoi de aici au fost evacuați răniții și au rămas voluntarii. Am vorbit mai mult cu părinții, copiii au fost evacuați imediat.
Există formula „împământează, încălzește, liniștește”, adică nu trebuie aplicate formule complicate, trebuie doar să calmezi persoana, să o ajuți să se simtă în siguranță, de preferat să se coboare în adăpost și să-i acorzi mult timp. Apoi se discută trauma în sine, dacă există”.
Bărbatul a vorbit cu o femeie profesoară, care era în clădire în momentul exploziei și nu a înțeles imediat ce s-a întâmplat.
„Apoi a realizat ce s-a întâmplat, reacționează adecvat, a trăit această experiență. Nu toate evenimentele traumatizează, este important să înțelegem asta. Dar dacă nu trăiești evenimentul, nu vorbești despre el, poate duce la traumă. Este de preferat să vorbești cu un psiholog. Psihicul este creat astfel încât persoana poate să proceseze și singură, dar, dacă simți că nu poți face față, este mai bine să vorbești. Fiecare are resurse pentru a face față. Amintiți-vă de 24 februarie, când ați auzit pentru prima dată despre asta, a fost stres, dar acum vă amintiți ca un eveniment din istorie. Oamenii se adaptează. Dacă evenimentul stresant cauzează durere, suferință și în timp aceasta continuă, atunci este mai bine să lucrezi. Înseamnă că persoana nu s-a adaptat. Timpul ajută. Este important ca în primele ore să fie un profesionist lângă tine, cineva care poate oferi măcar ajutor consultativ. De aceea am fost aici. Nu sunt plătit pentru asta, am venit voluntar. Și ajut cum pot, iată deja de trei zile. Nu pot sta deoparte”, a spus Vladimir Bobenko din Herson, care a părăsit orașul din cauza războiului.
Și Tatiana este voluntar, care a venit să ajute pe cei în necaz: „Am venit la șase seara în prima zi. Am stat aici toată noaptea, bărbații desfăceau dărâmăturile. Am vrut să salvăm și să găsim pe cineva, am muncit. Am făcut cafea, am gătit mâncare. Întrebam oamenii ce vor să mănânce, să bea. Oamenii aveau mâinile tremurânde. Îi forțam să mănânce. Misiunea noastră este să avem grijă de cei afectați. Erau foarte mulți oameni, diverse servicii speciale, toți lucrau. Fiecare răspundea de partea sa de muncă. Am împărțit turele, unii s-au întors la muncă și vin aici seara, ca mine. Sunt mulți doritori să devină voluntari, mulți tineri care au răspuns ușor să ajute”.
Amintim că circa 700 de copii erau internați în spitalul Ohmatdit în momentul atacului rusesc. Dintre aceștia, unul a murit, iar opt au fost răniți. Totodată, au decedat și doi adulți. În instituția medicală se aflau inclusiv părinți și circa 1000 de angajați, iar în una din săli avea loc o intervenție chirurgicală. Din fericire, copilul care se afla pe masa de operație a supraviețuit, iar medicii și asistentele s-au ales cu răni ușoare.
După atac, mai multe conturi de pe rețelele de socializare cunoscute pentru răspândirea dezinformării, inclusiv cea a Ministerului rus al Afacerilor Externe, au susținut că racheta este de fabricație americană și a fost lansată dintr-un sistem ucrainean de apărare antiaeriană.
O analiză efectuată de Bellingcat utilizând imagini de pe rețelele de socializare, precum și un model 3D al rachetei, a indicat însă faptul că spitalul a fost lovit de o rachetă de croazieră rusă Kh-101. Analiza este în concordanță cu punctul de vedere al experților, printre care și Fabian Hoffman, cercetător doctoral la Universitatea din Oslo, specializat în tehnologia rachetelor.
