Moldova pregătește terenul pentru o încercare de reintegrare completă a regiunii separatiste Transnistria, arată cotidianul spaniol El Pais, care prezintă planul realizat de o companie de consultanță și care ar urma să fie prezentat guvernului de la Chișinău. Planul nu este asumat oficial în acest moment de guvern și nu e clar dacă va exista o astfel de asumare.
Această foaie de parcurs prevede o unificare treptată, un referendum și plecarea soldaților ruși staționați în teritoriul separatist.regiunea transnistreană
Invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina a creat indirect condiții unice pe care Moldova intenționează să le folosească pentru a relansa reintegrarea economică și politică a Transnistriei, un teritoriu separatist majoritar pro-rus care s-a proclamat independent de facto în 1990, potrivit El Pais. Izbucnirea războiului în țara vecină a zdruncinat status quo-ul acestui conflict înghețat de mai bine de trei decenii, însă pe măsură ce timpul a trecut, fâșia îngustă de-a lungul Nistrului și a frontierei ucrainene care formează regiunea transnistreană a înțeles incapacitatea forțelor Kremlinului de a ajunge pe acest teritoriu, dat fiind că Transnistria nu are frontieră cu Federația Rusă, ci doar cu Ucraina și Republica Moldova. Regiunea transnistreană, care deține încă un arsenal de peste 20 000 de tone de armament sovietic, nu a fost recunoscută de nimeni ca țară, nici măcar de singurul său garant, Rusia.
Odată cu această perspectivă, a apărut o nouă oportunitate de a face progrese în căutarea unei soluții pentru conflictul înghețat din regiunea transnistreană. Autoritățile moldovene ar putea prelua controlul deplin asupra securității și ordinii publice în teritoriu până în 2038, conform unui document la care EL PAÍS a avut acces și care a fost elaborat de o firmă de consultanță la cererea guvernului proeuropean, care urmărește o recuperare treptată a teritoriului după modelul unificării germane.
Pentru a avansa pe această foaie de parcurs, autoritățile moldovenești se întâlnesc periodic cu cele ale Transnistriei rebele, deși, pentru moment, discuțiile se află la un stadiu foarte incipient și se desfășoară discret.
Ambele părți au acumulat decenii de neîncredere și tensiune, autoritățile separatiste chiar au solicitat protecția Rusiei în februarie anul trecut, iar guvernul moldovean s-a confruntat cu încercări de destabilizare puse pe seama grupurilor pro-ruse încă de la începutul războiului din Ucraina. Dar realitatea economică arată că regiunea transnistreană e puternic conectată cu UE: 80% din schimburile comerciale din prima jumătate a acestui an au fost realizate cu state din Uniunea Europeană.
După mai mulți ani de reforme treptate în vederea reintegrării, planul prevede un referendum și plecarea trupelor ruse, care ar trebui să aibă loc la cererea autorităților transnistrene. Rusia menține în prezent 500 de soldați desfășurați la punctele de control din regiune ca așa-numite forțe de menținere a păcii și alți 1.500 aparținând Grupului Operațional al Trupelor Ruse (GOTR), moștenitor al Armatei a 14-a sovietice. Aceștia ar urma să fie înlocuiți de o misiune internațională care să asigure stabilitatea regională, o propunere care ar avea nevoie de sprijin extern.
Potrivit textului, reintegrarea ar urma să facă primii pași în acest an prin încercarea de a conveni cu regiunea transnistreană asupra unei noi formări pentru judecătorii, procurorii și avocații din regiune. În anul următor, ar urma să fie pusă în aplicare o compensație tranzitorie pentru creșterea prețului la gaz, transnistrenii urmând să plătească costul pieței în locul sumei derizorii pe care o plătesc în prezent datorită livrărilor gratuite de gaz ale Moscovei, și ar urma să se caute un acord privind statutul politic între cele două părți, precum și alte chestiuni „tehnice”.
În 2026, dacă planul va continua, se va încerca fuzionarea registrelor administrațiilor și efectuarea unui recensământ general al populației regiunii, estimată în prezent la o jumătate de milion. Un an mai târziu, proiectul ar intra într-o fază delicată, cu posibila organizare a unui referendum de reintegrare, desființarea actualelor forțe de securitate din regiunea transnistreană și desfășurarea unei misiuni internaționale. Potrivit raportului, cheltuielile pentru această primă fază ar depăși 550 de milioane de euro, o sumă considerabilă având în vedere că PIB-ul național este de aproximativ 15,3 miliarde de euro pe an, iar PIB-ul regiunii este de 930 de milioane de euro.
Între 2028 și 2031, conform foii de parcurs, ar urma să fie abordată eliminarea rublei transnistrene și includerea acesteia în moneda națională – leul moldovenesc -, precum și unificarea fiscală. De asemenea, ar urma să se pună în aplicare un program de sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii, să se sprijine instituțiile regionale cu finanțare de stat și să se reformeze sistemul de pensii, stabilind o pensie minimă pe ambele maluri ale Nistrului.
În perspectiva aderării la UE – Moldova organizează un referendum la 20 octombrie pentru a obține aprobarea opiniei publice cu privire la viitoarea aderare – în această etapă forțele armate transnistrene ar fi eliminate treptat, iar stocurile de muniție lichidate. În plus, vor fi depuse eforturi pentru a deschide regiunea investițiilor străine. În acești patru ani, cheltuielile publice ar crește la peste 1,6 miliarde de euro. Într-o a treia tranșă, pe parcursul următorilor șapte ani, autoritățile moldovene ar permite ca toate măsurile să se aplice până la recâștigarea controlului deplin asupra regiunii. Costul planului ar crește cu încă 2 miliarde de euro.
Compania de consultanță recomandă ca Chișinăul să se pregătească să ofere asistență regiunii atunci când subvenția Rusiei pentru gaz nu va mai exista, deoarece se presupune că se va confrunta cu un număr potențial ridicat de persoane strămutate intern din cauza crizei economice regionale care se preconizează că va urma. De asemenea, recomandă unificarea prețului gazelor și al electricității și furnizarea de informații clare cu privire la faptul că armonizarea fiscală va fi benefică pentru economia sa. Raportul solicită supravegherea băncilor pentru a preveni posibile crize financiare și, mai presus de toate, să nu recunoască nicio datorie legată de consumul de gaze – se estimează că regiunea transnistreană datorează Gazprom peste 650 de milioane de euro pentru gazul pe care l-a primit la un preț foarte scăzut de la independența sa unilaterală. În sfârșit, se sugerează crearea unui fond de rezervă pentru finanțarea infrastructurii, cum ar fi podurile și rețelele electrice. Moldova va trebui, de asemenea, să întreprindă eliminarea instituțiilor paralele, în caz contrar costurile bugetare pe termen lung vor crește.
La mijlocul lunii aprilie, vicepremierul pentru reintegrare Oleg Serebrian a dezvăluit că modelul de urmat este reunificarea germană. „Pe teritoriul Republicii Democrate Germane a fost introdusă marca germană, a fost creat un spațiu vamal comun și au fost puse în aplicare mecanisme de integrare economică. Acest lucru a precedat de fapt mecanismul de reintegrare politică și avem aceeași idee și în cazul nostru”, a spus el. În prezent, drumul spre reintegrare este la început, dar o premisă este certă: Moldova depinde de sprijinul financiar al partenerilor săi occidentali pentru acest efort.
