Autoritățile din domeniul protecției familiei se laudă cu măsuri care, conform așteptărilor, ar trebui să ducă la stabilizarea situației demografice din țară. Indemnizații mai mari, concedii pentru tați sau deschiderea de noi creșe și grădinițe. Chiar și așa, specialiști din domeniu consideră că efectele politicilor, aplicate astăzi, se vor face simțite abia peste un deceniu. Iar o soluție imediată, pentru a inversa trendul de scădere, este ca fiecare familie din Republica Moldova să aibă minim doi copii.
„Trebuie să spunem că, cadrul demografic al țării este într-o cădere liberă. De fapt, suntem într-o criză demografică. Ca să fie explicit ascultătorilor, criza demografică rămâne nu altceva decât o situație în care natalitatea este depășită de mortalitate sau noi nu avem creștere demografică. De fapt, asta este una din tendințele de bază populației, deja stabilită de câteva decenii, deci deja de mai multe, de trei decenii. Efectul crizei demografice, de fapt, are aspecte multiple, atât asupra aspectul depopulării, cât și asupra îmbătrânirii demograficice.
De fapt, criza demografică, ca să explicăm factorii de bază care au dus la criza demografică, rămâne emigrația excesivă, cât și tranziția demografică, ceea ce înseamnă că, de fapt, familiile, dar în general și populația în reproducție, se orientează fie către numai o singură naștere în cadrul familiei, fii chiar familii fără copii. Pentru că, în Republica Moldova avem jumătate din familii care au un singur copil, fiecare a cincea familie care este în vârstă de reproducere, mă refer, deci, practic, nu are niciun copil. Foarte puține familii, sau mai puțin de jumătate din familii, au doi copii”, a menționat conferențiarul universitar, demograful Valeriu Sainsus.
Valeriu Sainsus, unul dintre cei mai cunoscuți și experimentați demografi ai țării, susține că pentru a opri declinul demografic, prin care trece țara, ideal este ca fiecare familie din Republica Moldova să aibă cel puțin doi copii.
„Pentru durabilitatea demografică, dezvoltarea demografică, noi avem nevoie ca familiile să aibă minim doi copii, ca să aibă loc înlocuirea generațiilor în circuitul demografic, iar bine ar fi dacă, în Republica Moldova, am avea un raport ca jumătate din familii să aibă doi copii, iar jumătate din familii să aibă trei copii”.
Expertul mai precizează și faptul că pentru a stopa declinul demografic și inversarea lui e nevoie de foarte mulți bani, iar în momentul de față, Republica Moldova nu are resursele necesare.
„Hai să nu uităm că, totuși, măsurile politice cer capitalul economic destul de consistent. Iar Republica Moldova, de fapt, rămâne o țară care este destul de absentă la compartimentul dat. De fapt, statele din Europa Nordică dezvoltă politici demografice destul de consistente în contextul în care problemele demografice se aprofundează. La noi există o discrepanță, pentru că, de fapt, tendințele demografice se aprofundează, iar măsurile de influențare a măsurilor demografice întârzie foarte mult”.
Pe de altă parte, ministrul Muncii și Protecției Sociale este de părere că, dacă vor fi accelerate reformele pentru a îmbunătăți calitatea vieții, o bună parte dintre cei care au plecat își vor dori să revină acasă. Respectiv, să-și întemeieze familii și să-și educe copiii în țară.
„Înțelegem că suntem într-o tranziție demografică în Republica Moldova. Ea nu este doar specifică țării noastre, ea este specifică în întreaga Europa. Ce avem noi mai specific, inclusiv cu alte țări, este că această tranziție este accelerată de migrație. Deci, practic, o parte significativă a populației apte de muncă, optează să emigreze. Asta înseamnă că noi trebuie să accelerăm și să oferim acel proiect de țară, cum ar fi integrarea europeană. Experiența altor țări, cum ar fi Polonia, țările baltice arată că, atunci când țările oferă, guvernul oferă un nivel de trai mult mai decent, aproximativ la 70-60% din media europeană, migrația se oprește, mulți cetățenii optează să se întoarcă. Indicatorii natalității, într-adevăr, au scăzut. Este și o schimbare, hai să spunem așa, culturală. Dar, pentru noi, prioritatea este nu de a dicta familiilor să nască mai mulți copii, este să le oferim confortul necesar, să le oferim opțiunile necesare pentru ca să aibă numărul de copii doriți”, a spus Alexei Buzu.
Printre măsurile enumerate de ministrul Alexei Buzu se numără majorarea indemnizațiilor unice la naștere, încurajarea concediului paternal, investițiile în creșe și grădinițe.
„Politica noastră este îndreptată pentru a susține familiile din Republica Moldova, pentru a ne asigura că toți copiii din Republica Moldova se bucură de o copilărie sigură, pot să acceseze oportunități, să fie sănătoși, că toți vârstnicii din Republica Moldova sunt productivi, sunt cât mai mult posibil pe piața forței de muncă și dacă spre exemplu ne referim la familie, noi am făcut aceste investiții semnificative, începând de la prestații, practic am dublat indemnizația unică la naștere, am introdus acea indemnizație până la vârsta de 2 ani pentru toți copiii din Republica Moldova, indemnizație lunară de 1.000 de lei, am flexibilizat foarte mult concediile de îngrijire a copilului, concediu paternal, concediu maternal, să încurajăm ambii părinți să combine cât mai ușor viața profesională cu viața de familie, investim în creșe, investim în grădinițe, deci peste 90 de grădinițe în care am investit, am reparat, le-am extins, peste 24 de grupe de creșe doar în anul trecut, în anul acesta vom dubla numărul de creșe care vor fi deschise”.
Altfel vede eforturile autorităților de a susține tânăra generație demograful Valeriu Sainsus. Potrivit lui, toate aceste măsuri și politici sunt insuficiente pentru a schimba esențial viața familiilor cu copii.
„Politicile demografice, pe alocuri, statul apare în politiciile demografice sau în ridicarea tinerii generații și dispare. Pentru că, de cele mai deseori, statul afirmă că, de fapt, măsurile sunt destul de consistente. Și astea sunt ultimele măsuri care, la naștere, se alocă 20.000 lei. Numai că familia nu simte suportul statului pe tot parcursul. Pentru că, la 2 ani și jumătate, de fapt, mama trebuie să iasă la lucru. Iar instituțiile preșcolare, de cele mai deseori, îi înfirmă sau aduc scuze părinților care doresc să-și ducă copiii la grădiniță că ei nu sunt de sinestătători și atunci vă întreb ce face familia? Sunt destul de multe perioade în care familia rămâne cu problema sa singură, fără suportul statului. Să nu uităm că, copilul este înrolat în instituțiile preșcolare numai atunci când el este independent. În cazul în care nu.... Și atunci vă întreb, mama trebuie să iasă la lucru, angajatorii sunt destul de duri cu cei care se reîntorc sau nu se reîntorc. Și atunci mama este pusă în dilema că va pierde ori locul de lucru, ori, de fapt, rămâne cu copilul. Și eu întreb. Din ce venit trăiește familia în contextul dat?”
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
