Pentru a atenua criza de cadre didactice, autoritățile încearcă să-i ademenească, în sistemul educațional, pe tinerii specialiști. În acest an, Ministerul Educației s-a lăudat cu un număr - record de pedagogi debutanți - circa 400 de absolvenți au acceptat să predea în școli. Cum pot fi motivați specialiștii începători să accepta munca în sate îndepărtate, acolo unde cererea este cea mai acută? În cazul unor tineri, chemarea vine din interior. Așa cum a fost în cazul Olesei Sava, care a revenit în școala în care a fost elevă. Acum, este colegă cu fostele ei profesoare, fiind învățătoare de clase primare.
Acum 18 ani, Olesea Sava pășea pentru prima dată în lumea cunoștințelor, sub îndrumarea profesorilor din cadrul gimnaziului din satul Ciuciuleni. De trei ani, o găsim la aceeași școală, doar că într-o altă postură. Cea de învățătoare pentru elevii din clasele primare.
„În primul rând, îmi plac copiii mici. Îmi place să mă ocup cu ei, să îi învăț lucruri noi. De asemenea, un pas care m-a făcut să aleg această profesie, au fost cadrele didactice pe parcursul anilor de studii, mi-au insuflat această dorință de a fi cadru didactic și eu. - Dar tu ai studiat tot aici? - Da, sunt aici din clasele primare. - Cum e să fii acum colegă cu profesorii tăi? - E ceva interesant chiar. Îi cunosc deja în altă modalitate. Atunci când ești elev, este o anumită conduită pe care trebuie să o păstrezi. Iar acum, parcă e ceva mai apropiat și cumva îmi insufla și curaj din partea lor și mă îndrumă pe calea cea dreaptă.”
Din colectivul de profesori, Olesea este cea mai tânără, având vârsta de 25 de ani. Este de părere că cei mai mulți aleg să fugă de această meserie, din cauza volumului mare de lucru pe care trebuie să-l facă, a așteptărilor față de profesori, dar și a salarizării care, pentru mulți, este insuficientă.
„Tinerii încearcă să-și urmeze diverse scopuri pe care le doresc și văd că este într-adevăr o muncă enormă pentru ca să fii cadru didactic. Că nu este o anumită oră, de exemplu, chiar vii dimineața la serviciu, că vii la ora 8 și te duci acasă la orele 3. Ca să fii cadru didactic aici poți să muncești, mereu ai de lucru. Ori că îți iei acasă, că ai caiete de verificat, că ai de făcut planul zilnic și tot așa mai departe. Și majoritatea timpului, practic o zi întreagă o petreci doar în învățământ și te dezvolți pentru lecția pe care o ai următoarea. - Timp liber mai ai? - Încerc să-mi fac, chiar încerc să-mi fac, să petrec mai mult timp cu familia și cu cei apropiați. Îmi dau toată stăruința să petrec timp și cu ei.”
Una dintre fostele profesoare ale Olesei, cu care astăzi este colegă, este doamna Sofia. Învățătoarea se mândrește că a reușit să-i transmită iubirea față de această meserie.
„Văd că am făcut și eu ceva pentru ea, așa cum alții au făcut pentru mine, că le-au urmat pasul. Mă bucur foarte mult că este alături de mine astăzi și lucrăm împreună. Și împărtășim cu ideile, adică venim cu unele schimburi de părerei la momentul potrivit. Adică nu facem diferență că este fostul elev și eu profesoară. - Dar totuși aveți o satisfacție. - Da, foarte, foarte mult. Simt o plăcere fiindcă am făcut și eu ceva, dacă cineva este asemenea mie.”
De cealaltă parte, Olesea își amintește cu o ușoară nostalgie de vremurile când ea era elevă. Pe atunci, școala era plină ochi de copii, dar timpul nu a trecut în zadar. În toată această perioadă, școala s-a schimbat, având o înfățișare modernă și mult mai accesibilă.
„Atunci chiar când eram eu elev, școala era foarte aglomerată de copii, era un număr foarte mare. Însă acum, treptat, din ce în ce mai puțini copii sunt, din păcate. Chiar să comparăm cu anii precedenți, când copiii veneau și erau sălile pline și chiar și celelalte anexe pe care le avem în instituții, erau cu copiii. Dar, din păcate, acum din ce în ce copiii sunt mai puțini și doar a rămas acest bloc în care putem să facem cursurile și să aducem toți copiii în acesta.”
Pentru Olesea, traiul în sat este mai puțin solicitant din punct de vedere financiar, iar faptul că încă nu și-a întemeiat o familie o face să fie, cât de cât, mulțumită de salariul pe care-l primește ca tânăr specialist.
„În primul rând aș zice că pentru mine, nu sunt căsătorită și îmi ajunge această sumă pe care eu o primesc ca salariu. Și nu sunt nemotivată să lucrez în acest domeniu. Așa că mă motivează atât copiii, cât și cadrele didactice și e de ajuns pentru mine momentan. - Nu ai avut niciodată gânduri de a pleca la oraș, sau în altă țară? - Să fiu sinceră cu dumneavoastră, mie îmi place să locuiesc la sat. Chiar dacă am stat câțiva ani și am studiat la Chișinău, dorința mea de a reveni în sat a fost foarte mare. Și pur și simplu aici e altă atmosferă, oameni buni avem în satul acesta și e păcat că să nu revină tinerii în sat, să le dezvoltăm în continuare.”
Vârsta medie a profesorilor în sistemul educațional este de circa 50 de ani. Autoritățile vor să atragă cât mai mulți tineri, oferindu-le indemnizații unice în valoare de 200 de mii de lei, prin oferirea de programe de mentorat și consiliere, dar și prin descurajarea ultragierii profesorilor.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
