„Dacă m-aș întoarce în timp, nu aș face acest colegiu, pentru că m-au umilit, m-au ponegrit, m-au descurajat și m-au făcut să-mi iau documentele și să mă întorc acasă.” Așa sunt în mare parte amintirile tânărului interpret Gabriel Nebunu despre anii de studii la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău. Drumul său în muzică nu a fost ușor, iar pe parcursul carierei sale s-a ciocnit cu o mulțime de impedimente și oameni, care au încercat să-i pună piedici în cariera sa. Despre anii dificili la colegiu, bullying-ul din partea mai multor profesori, dar și despre faptul că a fost atacat de mai multe ori pe stradă, interpretul a povestit în cadrul emisiunii „Iubește Viața” de la TV8.
În prezent, se bucură de o carieră de succes. Umple săli de concerte și ridică publicul în picioare cu melodiile sale, însă puțini știu că în spatele zâmbetului de pe buzele lui, se ascund multe amintiri dureroase și momente dificile din viață, care nu l-au distrus, dar l-au făcut mai puternic.
Amintiri dureroase din anii de colegiu: „Eu eram oaia cea neagră”
La vârsta de 16 ani, Gabriel Nebunu s-a mutat la Chișinău, unde a intrat la Colegiul de Muzică „Ștefan cel Neaga” din Chișinău. Deși, a venit cu sufletul și inima deschisă pentru noi provocări și cunoștințe, realitatea dură de la colegiu l-a șocat. Gabriel a recunoscut că nu a fost acceptat din start de mulți profesori, care se arătau deranjați că acesta cântă și este invitat la emisiuni.
„Eu eram oaia cea neagră din turma albă, eu mă deosebeam. La colegiu eu eram altfel, eu nu eram ca toți băieții: eu gesticulam altfel, eu eram mai pițigăiat, eu eram în cârd cu fete, dar noi și am fost în clasă 20 de fete și 3 băieți. Eu deja la „Ștefan Neaga” cântam mult, mă duceam la emisiuni și pe mulți profesori asta îi încurca și nu îmi dădeau voie să creez.”
Ba mai mult, acesta ne-a mărturisit că a riscat să fie exmatriculat de câteva ori.
„De vreo două ori au vrut să mă exmatriculeze, este prima dată când vorbesc despre asta și nu-mi pare rău și nu mi-e frică de nimeni, eu spun o realitate. Dacă ești cuminte și ca toți, ești venerat, ești respectat, dar dacă ți-ai spus opinia și punctul de vedere... să te ferească Dumnezeu. Mie mi-a spus în față o șefă de catedră: „Tu în viziunea mea nu ai talent, tu nu ai glas... să te duci acasă și să te speli cu două căldări de apă peste cap și să-ți revii”.”
Cel mai grav își amintește tânărul, este faptul că în acea perioadă, mama sa era bolnavă de cancer, iar Gabriel făcea mereu naveta: „Mă duceam la Spitalul Oncologic, devastat de aici și mă duceam în secția oncologie, unde vezi oameni în chimioterapie și tu trebuie să trăiești și să susții examene.”
Gabriel Nebunu, atacat de mai multe ori pe stradă: „Voiau să mă bată”
A trăit la cămin patru ani, ani în care a învățat să se descurce singur și să devină independent. Doar că, pe lângă conflictele cu profesorii și situația dificilă cu mama, Gabriel ne-a mărturisit că a avu cazuri când a fost atacat pe stradă.
„Țin minte că am fost și mi-am cumpărat un sandwich noaptea și m-au atacat trei oameni în fața colegiului, care peste timp am aflat cine sunt, dar atunci era întuneric. Ei au așteptat să intru într-o zonă de copaci, m-au lovit în spate și voiau să mă bată. Țin minte că mi-a sărit sandwich-ul sus și a doua zi îl mâncau porumbeii. Nu a fost unica tentativă. Am mai fost atacat pe Ștefan cel Mare și toți știu de cine a fost pus la cale. Pus la cale de un instrumentist de la noi, mi-e și rușine și să zic.”
Totuși, ceea ce l-a salvat și i-a dat putere în acei ani a fost biserica, cea de lângă colegiu, unde mergea des să se roage: „Acolo mă duceam, mă rugam, puneam lumânări.”