Transformă trotuarele sau piețele în adevărate scene de spectacol, creând o atmosferă vibrantă și captivantă în jur. Vorbim despre muzicienii stradali, care, fie astfel își câștigă pâinea sau nu, cert este că prin interpretările lor de excepție aduc muzica mai aproape de oameni.
Spre deliciul multor spectatori, care în iureșul grijilor și al problemelor, de multe ori se opresc pentru a savura câteva clipe de artă, jertfind și bani. Vă invităm să le aflați poveștile de viață a doi dintre artiștii stradali, care în fiecare seară animă străzile Chișinăului.
Sergiu este profesor de muzică la o școală privată din Capitală. În timul liber este compozitor, dar și artist stradal cu prietena lui de-o viață - chitara, iar mai nou și cățelușa Daisy. Ne povestește că a îmbrățișat muzica încă din copilărie.
”Pentru început am avut impact mare din partea fratelui meu mai mare. Care era mai mare decât mine cu șase ani și el adora foarte mult rock.Cu ajutorul lui am învățat primele acorduri, dar după eu cred că singur am practicat.”
În lipsa unui loc stabil unde să cânte, a decis să-și ducă muzica în stradă. Ne explică și avantajele unei scene deschise și aproape de public.
”Îmi aduce mie satisfacție nu doar că cineva îmi mulțumește pentru muzica cu bani. Sunt două momente, în primul rând că interacționez aici cu oameni vii și al doilea moment că eu am un câmp aproape nelimitat pentru a exersa și practica tehnica mea muzicală. ”
Recunoaște că pe lângă satisfacția de a contacta cu spectatorii, interpretarea la colțurile de stradă îi aduce și un venit. Totuși a refuzat să ne spună cât câștigă pe zi, precizând că e ca o loterie.
” În general este ca pescuitul, deci nu știi când va fi mai bine, când va fi mai rău. În zilele ca Ziua Vinului sau Ziua Orașului este posibil de câștigat mai mult.”
La un colț de stradă l-am descoperit și pe Alexandru. Are 21 de ani și visează să devină un interpret cu renume.
Alexandru susține că are experiența interpretprilor în stradă atât în Moldova, cât și în alte țări. A prins dragostea de muzică, când și-a procurat chitara.
” Eu mereu am fost în companii în care toți erau cu chitara, la un rug sau în apartamente. Acest lucru foarte tare m-a inspirat și eu tot voiam. De aceea l-am rugat pe tatăl meu să-mi cumpere o chiatară, am început să învăț de la zero. Ultetrior, m-am gândit să încerc să câștig ceva bani, să-mi demonstrez creațiile oamenilor. Prima dată când m-am apropiat de muzicienii stradali ca să cânt, mi-a plăcut foarter mult.”
Și pentru că trendul muzicienilor stradali a prins avânt, Alexandru se plânge pe concurența mare.
”Cea mai mare problemă, care anterior nu era, este concurența. În prezent sunt atât de mulți artiști de stradă, încât oamenii când merg prin centru, trec pe lângă un muzician, pe lângă al doilea, al treilea și deja la următorul pierde interesul.”
Strada oferă un public autentic, iar fiecare zi aduce o nouă experiență.
”Mă opresc dacă este o melodie care îmi place. Dacă este o piesă interpretată artistic, există un talent mă opresc și ascult cu mare drag. Este o chestie benefică, dacă este în centru vechi, unde este o clădire istorică, este un parc, mai trec oamenii, mai ascultă mai plimbă un copil.”
” Eu nu sunt de aici, sunt din Ungheni, și acolo sunt puțini cântăreți. Dar dacă sunt, eu mă opresc și ascult, dacă frumos cântă.
Eu tot uneori mă opresc, dar nu la toți. Adică doar dacă îmi place cum interpretează persoana.”
Unii din trecători s-au arătat deranjați de muzica stradală, precizând că ar vrea mai multă liniște în oraș.
” Mai mult iubesc muzica de studio, dar pot merge și la concerte. Însă pe stradă mie nu-mi place. Din cauza că este imposibil să ieși în oraș și să te plimbi în liniște .”
În unele țări, deoarece îi pot deranja pe locuitorii din apropiere, artiștii stradali trebuie să-și schimbe locul la fiecare oră.
