Integrarea europeană înseamnă și garanția unei societăți mai bune pentru copiii din țara noastră. Deși avem progrese în domeniul drepturilor copiilor, Republica Moldova are încă restanțe la procesul de incluziune socială. Printre principalele teme pentru acasă pentru țara noastră se numără realizarea unui plan național care prevede mecanisme clare de incluziune socială a copiilor cu dizabilități severe, combaterea sărăciei în rândul minorilor, dar și mecanisme pentru prevenirea și combaterea abuzurilor față de copii. Aceste teme au fost discutate la Conferința privind Garanția Europeană pentru Copii.
Garanția Europeană pentru Copii este un angajament al Uniunii Europene față de copiii țărilor-membre, pe care Republica Moldova trebuie să o adopte. Potrivit experților din domeniul drepturilor copiilor, asta va ajuta țara noastră să se alinieze la standardele europene. Respectiv, să asigure accesul copiilor la educație de calitate, servicii medicale esențiale și protecția socială necesară. Mai ales în contextul în care gradul de sărăcie absolută în rândul copiilor trece de 30 la sută.
„În Republica Moldova, cu părere de rău, mulți copii se află într-o stare de sărăcie, este o diferență între nivelul de sărăcie între zonele urmane și zonele rurale. În afară de asta sunt categorii de copii cu o vulnerabilitate sporită, copii cu dizabilități, copii din anumite comunități etnice sau copii care sunt plasați în instituții rezidențiale”.
Incluziunea educațională, în special a copiilor cu dizabilități severe se numără printre obiectivele planului național. Deocamdată, însă, doar la nivel de discuții.
„Mai avem anumite dificultăți ce țin de incluziunea educațională în special al copiilor cu dizabilități severe, încă mai avem anumite dificultăți ce țin de serviciile sociale acordate care sunt disponibile pentru copii cu dizabilități. Este nevoie și de acele cele centre de zi pentru acești copii, centre de tip respiro”.
Se simte și lipsa mecanismelor de prevenire a abuzului față de copii, la care autoritățile de la noi trebuie să facă modificări. Iar ultimele cazuri, în care minorii au devenit victime ale hărțuielilor și violențelor sexuale, au confirmat că informarea în școli nu este singura măsură care poate fi luată pentru a opri acest flagel.
„Avem și provocări, cele pe care le-ați menționat și dumneavoastră. Sistemul nostru de protecție socială să identifice din timp copii în situații de risc, familiile care au nevoie de suport. Problema nu este doar una de informare pentru că sunt și familii desfunționale și atunci serviciile de asistență socială, acei nou angajați în drepturile copiilor, cu surportul UNICEF și finanțate și din bugetul de stat, vor avea un rol deosebit în special în localitățile rurale, să identifice copii în situații de risc din aceste familii desfuncționale și după caz să intervină”.
Deși miza cea mai mare în prevenirea abuzului față de copii este pe asistenții sociali, numărul acestora este mult prea mic.
„Asistentul social este și el implicat în aceste activități și el discută, merge în familii, are vizite în familii. Dar acest aspecte trebuie să existe permanent pentru că făcând acest lucru periodic, el are efect, dar nu pe cel pe care îl dorim noi”.
Numai anul trecut au fost înregistrate peste 1000 de cazuri de abuz sexual asupra minorilor. Datele publicate de Centrul Național de Prevenire a Abuzului față de Copii arată că în aproape 80 la sută din cazuri, abuzatorii sunt persoane din anturajul micuților.
