32 de ani fără Ion și Doina Aldea-Teodorovici. Astăzi, în scuarul monumentului „Două Inimi Gemene” din capitală au venit familia, prietenii, dar și cei care le iubesc muzica pentru a le aduce un omagiu. S-au depănat amintiri și au fost depuse flori la monumentul celor care sunt considerați - simbol al Renaşterii Naţionale.
„Cât voi fi în viață, pe lângă toate pe care le fac, voi bate la ușa casei dumneavoastră să mă ajutați să ducem mai departe acest dor de Ion și Doina pentru că au avut atâta lumină și uite că au trecut 32 de ani de când nu mai sunt printre noi”.
După moartea părinților, de la vârsta de zece ani, Cristofor Aldea Teodorovici a rămas în grija bunicilor, cei care mereu i-au fost alături. Eugenia Marin, mama Doinei Aldea-Teodorovici ne-a spus că deși este măcinată de dor, în fiecare an are curaj să zâmbească în această zi, pentru că vede că tânăra generație ține vie amintirea copiilor săi.
„Sigur că mii tare dor de ei, dar mii doar și de voi, când vă văd alături de mine îmi închipui că și Doina și Ion sunt alături. Cineva mă întreabă cum puteți fi veselă, dar cum să nu fiu veselă și benedispusă, când văd atâția tineri, cine este viitorul nostru, tinerii”.
Au trecut 32 de ani de la plecarea celor „Două inimi gemene”. Astăzi, în scuarul monumentului dedicat Doinei și Ion Aldea-Teodorovici a fost organizat un eveniment de comemorare. Scriitori, muzicieni și alți oameni de artă s-au reunit de dimineață, pentru a le aduce un omagiu, dar și pentru a răscoli din amintirile despre ei.
„Era emotiv, cu reacții mai spontane, Doina era cu foarte mare demnitate. A dansat în Speranța, era o formație și întotdeauna avea o ținută excepțională, o adevărată doamnă, cred că multe doamne ar vrea să fie ca ea”.
„Ce a făcut el nu a făcut nimeni, ceea ce a făcut Ion, împreună cu Doina, deocamdată este irepetabil. Făcea din inimă, era foarte adunat, profesionist, de fapt era un băiat de echipă”.
Au fost depuse mii de flori, le-au fost cântate cântecele și au fost recitate versuri în amintirea lor.
„Cântecele lor de dragoste erau de o frumusețe și candoare, erau trăite, pentru că erau îndrăgostiți de viață”.
Pe lângă cei care i-au cunoscut, au venit să aducă o floare la monumentul celor doi și alți oameni care continuă să le țină vie amintirea.
„Le ascultăm cântecele și încercăm să transmitem și copiilor noștri pentru că ei sunt urmașii care trebuie să transmită mai departe”.
„Ei au luptat pentru limba și independența țării noastre, au cântat limba română și sunt în memoria noastră de ani de zile”.
„Ei au avut două inimi gemene, au fost foarte iubiți, ambii cântau foarte frumos și au fost o familie minunată”.
„Mie îmi plac foarte mult și părinții mei le adoră și bunelul ascultă des și e fericit când le ascultă”.
Soții Doina și Ion Aldea – Teodorovici au fost printre primii care în anii 90 au avut curajul să cânte despre limba română și să promoveze ideea renașterii naționale, lucru interzis în acea perioadă. Aceștia și-au pierdut viața în urma unui accident rutier în noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992. Decesul celor doi a fost perceput la data respectivă ca o tragedie națională. Cu toate acestea, autoritățile nu au investigat cazul, catalogându-l drept un accident nefericit, deși existau multe indicii care duceau spre ipoteza unei crime premeditate.






























































