Din lipsă de forță de muncă de pe piața locală, proprietarul unei brutării a găsit o soluție ce poate fi multiplicată la scară largă: a adus muncitori din țări, considerate de mulți moldoveni, exotice. Aici, plăcintele sunt frământate de mâini din Camerun și prăjite de tineri din India. În timp ce unii au fost angajați prin intermediul unei companii de recrutare, cu sediul în România, alții sunt studenți care, după ce ies de la ore, vin să dea o mână de ajutor la copt plăcinte.
Denise a venit din Camerun ca să lucreze în Moldova. A făcut această alegere la recomandarea fiului ei, care studiază la o universitate de la noi.
„Ne place Moldova și am preferat să lucrăm la brutărie pentru că ne permite să descoperim tradițiile Moldovei, mai ales că sunt forme de prăjituri pe care le facem și nu le avem acasă, așa că ne place să o facem. Lucrez acum aici, dar la un moment dat trebuie să merg acasă. Am familia mea, am familia mea în Camerun, așa că la un moment dat trebuie să merg acasă. Dacă Moldova îmi oferă ceva mai mult, voi rămâne”.
Este bucuroasă că învață și limba română, de la colege din bucătărie, locuitoare ale satului Bardar. Cât despre viața din Camerun în comparație cu cea din Moldova, spune că diferențele nu sunt foarte mari din punct de vedere financiar, iar dificultățile întâmpinate aici cât și acolo, sunt cam aceleași.
„E adevărat că viața din Camerun și cea din Moldova nu diferă prea mult. Doar puțin, nu mult. Nu este o diferență foarte mare, dar e în regulă. Nici salariul nu diferă foarte mult, dar putem lupta puțin mai mult pentru a avea mai mult ca în orice altă țară. Când avem puțin, facem efort ca să avem mai mult. Țara mea este frumoasă. Dar Moldova este țara mea gazdă, așa că e în regulă”.
„Acum opt luni am venit în Moldova. Îmi place limba, limba romană. Aici există o altă limbă, iar asta îmi permite să mă cultiv, să înțeleg o altă limbă. Camerunul este bilingv, avem mai multe limbi acolo, iar aici avem română, așa că aici vorbim și românește. - Dar de ce nu ai ales Franța, de exemplu, acolo ți-ar fi fost mai ușor. - Vorbesc deja franceza, ceea ce înseamnă că dacă ajung în Franța m-aș descurca și nu aș învăța nimic nou. Dar dacă sunt aici și vorbim romană, asta este un mare avantaj pentru mine”.
Pamela este tot din Camerun și e bucuroasă că aici este împreună cu mai multe fete din țara ei. În acest fel, poate comunica în voie, nesimțind lipsa casei atât de tare. Și ea are cuvinte de laudă pentru Moldova.
„Este prima dată când călătoresc. - De ce ai decis să vii aici, să pleci din Camerun? - De fapt, pentru descoperire, îmi place să călătoresc, chiar și în Camerun făceam deja călătorii scurte. Fiind studentă am fost la obiectivele turistice, am făcut descoperiri. Și apoi m-am întâlnit cu cineva care a fost aici și care mi-a povestit despre Moldova că este o țară bună și dacă vii, te vei bucura de ea. Și am spus, de ce nu? Și deodată am avut un contract de muncă, am ajuns, am văzut-o, a fost foarte bine”.
Ea a venit în Moldova alături de una dintre surorile ei, acasă lăsând alte surori mai mici și pe tatăl său. Aici cel mai greu i-a fost să se dea cu temperaturile neobișnuite pentru ea.
„În primul rând este clima. Aici în Moldova când e frig, e atât de frig, când e cald, e atât de cald. - Când e cald este ca acasă, nu? - Nu, nu, este atât de cald aici, la noi nu este așa. Ei bine, încetul cu încetul, încetul cu încetul, mă obișnuiesc. Nu a fost chiar ușor, dar treptat fac descoperiri, sunt anumite condimente pe care țara asta le are și noi nu le avem. Încercăm, învățăm despre gusturi, iar asta ne mărește cultura, cunoștințele de fapt. De aici și scopul călătoriei, cred. Nu numai că ar trebui să se audă despre Moldova în afară, când merg acasă le spun că am fost și eu acolo. Dacă cineva mă întreabă despre mâncarea de aici, le spun despre plăcinte, există plăcinte. Și dacă mă va întreba cum se face, le arăt, o facem așa, așa, da”.
Și dacă fetele frământă plăcintele în bucătărie, ele sunt prăjite de Thanreer. Acesta a venit la studii în Moldova, tocmai din aglomerata și îndepărtata Indie.
„Ce faci aici? - Fac plăcintă. Plăcintă cu varză. - Îți place plăcinta? - Bineînțeles. - De unde ești? - Din India. - Și care e numele tău? - Thanreer. - Încă odată, te rog. - Thanreer. - Asta e greu pentru mine. - Aa, da. - De ce ai ales Moldova, de ce ai dorit să vii aici? - Am venit să studiez medicina, dar lucrez aici part-time. - Dar spune-mi de ce Moldova și nu oricare altă țară? - Păi în Moldova e bine, pentru educație e mult mai bine ca în India. Universitățile sunt foarte bune”.
Thanreer ne-a mărturisit că Moldova îi oferă mult mai multe oportunități decât India, acolo totul fiind foarte scump și greu de obținut, din cauza numărului mare de oameni care populează această țară.
„Cum e Moldova pentru tine? - E bine, se dezvoltă în fiecare zi. - E mai bine decât în India? - Nu. India și Moldova sunt foarte diferite. India este mult mai populată, Moldova mai puțin, oamenii sunt buni și în India și în Moldova. Maia Sandu dezvoltă Moldova, văd că drumurile devin mai bune, viața devine mai bună. - Cu ce te-a impresionat Moldova? E diferită, așa-i? - Da, aici chiar dacă stăm puțin, putem de asemenea să lucrăm, în India asta e dificil. Acolo sunt foarte mulți oameni șie greu să-ți găsești de lucru. - Deci asta e o problemă. - Da. Aici poți să-ți faci și bani, cât timp stai aici. Și de-asemenea e dificil să-mi fac studiile acolo, deoarece e foarte scump. De aceea prefer Moldova.
- Cum e salariul? E diferit între Moldova și India? - Da, da. - Cât de mult diferă? - În India câștigăm cam 200 de euro, să zic așa. Aici e mai bine, câștig 300, 350. - Poți să trimiți ceva bani acasă? - Da, da”.
Cât despre mâncarea moldovenească, acesta nu este foarte încântat de ea, preferând kebab și alte mâncăruri apropiate de cele de acasă. Totuși, nu se dă înapoi de la o plăcintă cu varză.
„Să spunem că un prieten de-al tău din India te întreabă ceva despre Moldova. Ce i-ai spune, ce i-ai recomanda? - Păi, Moldova e o țară foarte bună pentru trăit, e în Europa, poți trăi foarte ieftin aici , față de alte țări Europene și oamenii sunt foarte buni. - Hai să te întreb, care țară este mai bună pentru tine acum, Moldova sau India? - Oh, e greu de zis. Dacă vorbim de studii, de locuit sau muncit, este Moldova. Pentru că aici foarte ușor să îți obții de lucru sau să studiezi. În India este totul foarte aglomerat și să-ți găsești ceva de lucru acolo este foarte greu. Mulți dintre cei din țara mea se mută acum în țări din Europa. - Deci pentru tine Moldova e mai bună acum. - Da, mult mai bună și cred că în câțiva ani va fi mult mai bine”.
Studiile pe care le face în Moldova îl costă 4 mii de euro pe an ceea ce îl încântă, în India fiind nevoit să achite mai mult decât dublu, pentru același domeniu de studiu. S-a gândit și la faptul că ar putea să rămână aici după terminarea studiilor, fiind foarte mulțumit de ceea ce îi oferă țara noastră.
„Cât de multe plăcinte ai făcut într-o singură zi? Le-ai numărat? - Le-am numărat, da. Fac în jur de 250, acum când lucrez aici trei ore. Când lucrez șase ore, fac în jur de 300 sau chiar 400, în funcție de comenzi”.
Proprietarul brutăriei a decis să facă acest pas, după ce activitatea companiei s-a extins și nu mai făcea față cererii crescânde pentru produsele sale de panificație pe piețele europene. După ce a observat că nu găsește muncitori acasă, a ales să își extindă căutările dincolo de granițele Moldovei.
„Am început să ne interesăm prin canale media, pe la colegi de industrie, din alte industrii și am găsit soluții ca să ne creștem echipa. Experiența este interesantă pentru că lucrăm în diferite setup-uri. De exemplu, avem colegii din Camerun care s-au angajat printr-o agenție de recrutare care îi aduce aici în Moldova și facem o formă de leasing de personal. Adică avem contract cu această agenție și respectiv ei sunt plătiți prin compania data. Pe când ați văzut, avem studenți de la medicină care până la amiază, cei din India, care până la amiază merg la facultate, după amiază vin și ne ajută pe noi la prăjit plăcinte.
Clar este interesant pentru noi, mai ales acolo unde vorbindu-se franceză ne și înțelegem un pic. Cel mai interesant este pentru ei, că ați văzut ce zic și ei, că îi motivează faptul să vin într-o țară nouă, să învețe o limbă nouă. Și cam la șase luni de aflare aici, încep să înțeleagă, cum ziceau, câte un pic și înțeleg. Adică atât colegii din India care sunt de șase ani aici, înțeleg binișor, cât și ceilalți, deja facem așa un fel de schimb de experiențe culturale.
Este cu atât mai exotică sau atractivă munca, credem, pentru că, acum gândiți-vă ce fel de combinație avem, când plăcintele tradiționale moldovenești, la tigaie în cazul dat, sunt făcute de niște mâini din Camerun, prăjite de niște mâini din India și pleacă spre niște consumatori din Franța sau Irlanda. Eu cred zic că e un mix frumos, care adaugă culoare și frumusețe produselor noastre”, spune antreprenorul Victor Nistorică.
Lucrătorii locali au legat relații de prietenie cu cei de peste hotare, devenind foarte apropiați chiar și în afara lucrului.
„Poate a fost un pic de mirare să zic la început, nicidecum rezistență, pentru că ei înțeleg că avem nevoie să producem și cei ce sunt ne ajută să răspundem cererii. Și acum văd înțelegere, văd discuții frumoase, văd schimburi de tradiții, cum se fac plăcintele. Am văzut și mici petreceri la care au participat împreună. De asta, chiar familia noastră se extinde și devine foarte diversă și interesantă”.
Proprietarul brutăriei e decis să continue acest proces de recrutare a forței de muncă de peste hotare, chiar dacă procesul nu este unul ușor.
„Noi dacă vrem să ne dezvoltăm țara și să creștem economia, singura soluție pe care o văd exact este importul calificat de forță de muncă. La momentul dat procesul nu este ușor. Este ușor pentru forța de muncă din uniunea europeană, dar nu este ceea ce se pretează pentru profilul nostru. Și atunci gândiți-vă, ca să aducem pe contul nostru, atunci o persoană care ar veni din India, Nepal, Bangladesh, trebuie în primul rând să-și obțină o viză pentru a veni în Moldova.
După care, venind în Moldova, să-și facă un cazier judiciar, după care să aplice pentru statutul de migrant. Să i se elibereze această carte de sejur, carte de ședere, de reședință pe care noi o plătim. Și după care să-i semnăm un contract de muncă. Deci toate astea adunate, costul ar fi de numai puțin de 10.000 lei de persoană. Și asta încă, este un risc al nostru, al angajatorului, pe care noi ni-l asumăm, dar nu întotdeauna avem rezultatul garantat că această persoană va sta minim un an, sau va performa minim un an. Este clar, noi pledăm ca aceste proceduri să fie mult mai simplificate dacă vrem să satisfacem această nevoie de resursă umană care se prezintă cam în toate industriile”.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
