20 noiembrie 2024, ora 10:51

Din lipsă de forță de muncă de pe piața locală, proprietarul unei brutării a găsit o soluție ce poate fi multiplicată la scară largă: a adus muncitori din țări, considerate de mulți moldoveni, exotice. Aici, plăcintele sunt frământate de mâini din Camerun și prăjite de tineri din India. În timp ce unii au fost angajați prin intermediul unei companii de recrutare, cu sediul în România, alții sunt studenți care, după ce ies de la ore, vin să dea o mână de ajutor la copt plăcinte. 

Denise a venit din Camerun ca să lucreze în Moldova. A făcut această alegere la recomandarea fiului ei, care studiază la o universitate de la noi.

„Ne place Moldova și am preferat să lucrăm la brutărie pentru că ne permite să descoperim tradițiile Moldovei, mai ales că sunt forme de prăjituri pe care le facem și nu le avem acasă, așa că ne place să o facem. Lucrez acum aici, dar la un moment dat trebuie să merg acasă. Am familia mea, am familia mea în Camerun, așa că la un moment dat trebuie să merg acasă. Dacă Moldova îmi oferă ceva mai mult, voi rămâne”.

Este bucuroasă că învață și limba română, de la colege din bucătărie, locuitoare ale satului Bardar. Cât despre viața din Camerun în comparație cu cea din Moldova, spune că diferențele nu sunt foarte mari din punct de vedere financiar, iar dificultățile întâmpinate aici cât și acolo, sunt cam aceleași.

„E adevărat că viața din Camerun și cea din Moldova nu diferă prea mult. Doar puțin, nu mult. Nu este o diferență foarte mare, dar e în regulă. Nici salariul nu diferă foarte mult, dar putem lupta puțin mai mult pentru a avea mai mult ca în orice altă țară. Când avem puțin, facem efort ca să avem mai mult. Țara mea este frumoasă. Dar Moldova este țara mea gazdă, așa că e în regulă”.

„Acum opt luni am venit în Moldova. Îmi place limba, limba romană. Aici există o altă limbă, iar asta îmi permite să mă cultiv, să înțeleg o altă limbă. Camerunul este bilingv, avem mai multe limbi acolo, iar aici avem română, așa că aici vorbim și românește. - Dar de ce nu ai ales Franța, de exemplu, acolo ți-ar fi fost mai ușor. - Vorbesc deja franceza, ceea ce înseamnă că dacă ajung în Franța m-aș descurca și nu aș învăța nimic nou. Dar dacă sunt aici și vorbim romană, asta este un mare avantaj pentru mine”.

Pamela este tot din Camerun și e bucuroasă că aici este împreună cu mai multe fete din țara ei. În acest fel, poate comunica în voie, nesimțind lipsa casei atât de tare. Și ea are cuvinte de laudă pentru Moldova.

„Este prima dată când călătoresc. - De ce ai decis să vii aici, să pleci din Camerun? - De fapt, pentru descoperire, îmi place să călătoresc, chiar și în Camerun făceam deja călătorii scurte. Fiind studentă am fost la obiectivele turistice, am făcut descoperiri. Și apoi m-am întâlnit cu cineva care a fost aici și care mi-a povestit despre Moldova că este o țară bună și dacă vii, te vei bucura de ea. Și am spus, de ce nu? Și deodată am avut un contract de muncă, am ajuns, am văzut-o, a fost foarte bine”.

Ea a venit în Moldova alături de una dintre surorile ei, acasă lăsând alte surori mai mici și pe tatăl său. Aici cel mai greu i-a fost să se dea cu temperaturile neobișnuite pentru ea.

„În primul rând este clima. Aici în Moldova când e frig, e atât de frig, când e cald, e atât de cald. - Când e cald este ca acasă, nu? - Nu, nu, este atât de cald aici, la noi nu este așa. Ei bine, încetul cu încetul, încetul cu încetul, mă obișnuiesc. Nu a fost chiar ușor, dar treptat fac descoperiri, sunt anumite condimente pe care țara asta le are și noi nu le avem. Încercăm, învățăm despre gusturi, iar asta ne mărește cultura, cunoștințele de fapt. De aici și scopul călătoriei, cred. Nu numai că ar trebui să se audă despre Moldova în afară, când merg acasă le spun că am fost și eu acolo. Dacă cineva mă întreabă despre mâncarea de aici, le spun despre plăcinte, există plăcinte. Și dacă mă va întreba cum se face, le arăt, o facem așa, așa, da”.

Și dacă fetele frământă plăcintele în bucătărie, ele sunt prăjite de Thanreer. Acesta a venit la studii în Moldova, tocmai din aglomerata și îndepărtata Indie. 

„Ce faci aici? - Fac plăcintă. Plăcintă cu varză. - Îți place plăcinta? - Bineînțeles. - De unde ești? - Din India. - Și care e numele tău? - Thanreer. - Încă odată, te rog. - Thanreer. - Asta e greu pentru mine. - Aa, da. - De ce ai ales Moldova, de ce ai dorit să vii aici? - Am venit să studiez medicina, dar lucrez aici part-time. - Dar spune-mi de ce Moldova și nu oricare altă țară? - Păi în Moldova e bine, pentru educație e mult mai bine ca în India. Universitățile sunt foarte bune”.

Thanreer ne-a mărturisit că Moldova îi oferă mult mai multe oportunități decât India, acolo totul fiind foarte scump și greu de obținut, din cauza numărului mare de oameni care populează această țară.

„Cum e Moldova pentru tine? - E bine, se dezvoltă în fiecare zi. - E mai bine decât în India? - Nu. India și Moldova sunt foarte diferite. India este mult mai populată, Moldova mai puțin, oamenii sunt buni și în India și în Moldova. Maia Sandu dezvoltă Moldova, văd că drumurile devin mai bune, viața devine mai bună. - Cu ce te-a impresionat Moldova? E diferită, așa-i? - Da, aici chiar dacă stăm puțin, putem de asemenea să lucrăm, în India asta e dificil. Acolo sunt foarte mulți oameni șie greu să-ți găsești de lucru. - Deci asta e o problemă. - Da. Aici poți să-ți faci și bani, cât timp stai aici. Și de-asemenea e dificil să-mi fac studiile acolo, deoarece e foarte scump. De aceea prefer Moldova.

- Cum e salariul? E diferit între Moldova și India? - Da, da. - Cât de mult diferă? - În India câștigăm cam 200 de euro, să zic așa. Aici e mai bine, câștig 300, 350. - Poți să trimiți ceva bani acasă? - Da, da”.

Cât despre mâncarea moldovenească, acesta nu este foarte încântat de ea, preferând kebab și alte mâncăruri apropiate de cele de acasă. Totuși, nu se dă înapoi de la o plăcintă cu varză. 

„Să spunem că un prieten de-al tău din India te întreabă ceva despre Moldova. Ce i-ai spune, ce i-ai recomanda? - Păi, Moldova e o țară foarte bună pentru trăit, e în Europa, poți trăi foarte ieftin aici , față de alte țări Europene și oamenii sunt foarte buni. - Hai să te întreb, care țară este mai bună pentru tine acum, Moldova sau India? - Oh, e greu de zis. Dacă vorbim de studii, de locuit sau muncit, este Moldova. Pentru că aici foarte ușor să îți obții de lucru sau să studiezi. În India este totul foarte aglomerat și să-ți găsești ceva de lucru acolo este foarte greu. Mulți dintre cei din țara mea se mută acum în țări din Europa. - Deci pentru tine Moldova e mai bună acum. - Da, mult mai bună și cred că în câțiva ani va fi mult mai bine”.

Studiile pe care le face în Moldova îl costă 4 mii de euro pe an ceea ce îl încântă, în India fiind nevoit să achite mai mult decât dublu, pentru același domeniu de studiu. S-a gândit și la faptul că ar putea să rămână aici după terminarea studiilor, fiind foarte mulțumit de ceea ce îi oferă țara noastră.

„Cât de multe plăcinte ai făcut într-o singură zi? Le-ai numărat? - Le-am numărat, da. Fac în jur de 250, acum când lucrez aici trei ore. Când lucrez șase ore, fac în jur de 300 sau chiar 400, în funcție de comenzi”.

Proprietarul brutăriei a decis să facă acest pas, după ce activitatea companiei s-a extins și nu mai făcea față cererii crescânde pentru produsele sale de panificație pe piețele europene. După ce a observat că nu găsește muncitori acasă, a ales să își extindă căutările dincolo de granițele Moldovei.

„Am început să ne interesăm prin canale media, pe la colegi de industrie, din alte industrii și am găsit soluții ca să ne creștem echipa. Experiența este interesantă pentru că lucrăm în diferite setup-uri. De exemplu, avem colegii din Camerun care s-au angajat printr-o agenție de recrutare care îi aduce aici în Moldova și facem o formă de leasing de personal. Adică avem contract cu această agenție și respectiv ei sunt plătiți prin compania data. Pe când ați văzut, avem studenți de la medicină care până la amiază, cei din India, care până la amiază merg la facultate, după amiază vin și ne ajută pe noi la prăjit plăcinte.

Clar este interesant pentru noi, mai ales acolo unde vorbindu-se franceză ne și înțelegem un pic. Cel mai interesant este pentru ei, că ați văzut ce zic și ei, că îi motivează faptul să vin într-o țară nouă, să învețe o limbă nouă. Și cam la șase luni de aflare aici, încep să înțeleagă, cum ziceau, câte un pic și înțeleg. Adică atât colegii din India care sunt de șase ani aici, înțeleg binișor, cât și ceilalți, deja facem așa un fel de schimb de experiențe culturale.

Este cu atât mai exotică sau atractivă munca, credem, pentru că, acum gândiți-vă ce fel de combinație avem, când plăcintele tradiționale moldovenești, la tigaie în cazul dat, sunt făcute de niște mâini din Camerun, prăjite de niște mâini din India și pleacă spre niște consumatori din Franța sau Irlanda. Eu cred zic că e un mix frumos, care adaugă culoare și frumusețe produselor noastre”, spune antreprenorul Victor Nistorică.

Lucrătorii locali au legat relații de prietenie cu cei de peste hotare, devenind foarte apropiați chiar și în afara lucrului.

„Poate a fost un pic de mirare să zic la început, nicidecum rezistență, pentru că ei înțeleg că avem nevoie să producem și cei ce sunt ne ajută să răspundem cererii. Și acum văd înțelegere, văd discuții frumoase, văd schimburi de tradiții, cum se fac plăcintele. Am văzut și mici petreceri la care au participat împreună. De asta, chiar familia noastră se extinde și devine foarte diversă și interesantă”.

Proprietarul brutăriei e decis să continue acest proces de recrutare a forței de muncă de peste hotare, chiar dacă procesul nu este unul ușor. 

„Noi dacă vrem să ne dezvoltăm țara și să creștem economia, singura soluție pe care o văd exact este importul calificat de forță de muncă. La momentul dat procesul nu este ușor. Este ușor pentru forța de muncă din uniunea europeană, dar nu este ceea ce se pretează pentru profilul nostru. Și atunci gândiți-vă, ca să aducem pe contul nostru, atunci o persoană care ar veni din India, Nepal, Bangladesh, trebuie în primul rând să-și obțină o viză pentru a veni în Moldova. 

După care, venind în Moldova, să-și facă un cazier judiciar, după care să aplice pentru statutul de migrant. Să i se elibereze această carte de sejur, carte de ședere, de reședință pe care noi o plătim. Și după care să-i semnăm un contract de muncă. Deci toate astea adunate, costul ar fi de numai puțin de 10.000 lei de persoană. Și asta încă, este un risc al nostru, al angajatorului, pe care noi ni-l asumăm, dar nu întotdeauna avem rezultatul garantat că această persoană va sta minim un an, sau va performa minim un an. Este clar, noi pledăm ca aceste proceduri să fie mult mai simplificate dacă vrem să satisfacem această nevoie de resursă umană care se prezintă cam în toate industriile”.

Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae

21 ianuarie 2025, ora 10:20

Deși discriminarea în baza orientării sexuale continuă, mai mult sau mai puțin, Consiliul de Egalitate recepționează un număr modest de plângeri din partea persoanelor homosexuale. Anul trecut, experții s-au expus în trei cazuri, în care victimele au invocat că au fost nedreptățite din acest motiv. În cazul în care victimele sunt agresate, din motive de prejudecată, atunci intervine poliția, care examinează aspectele contravențional sau penal. Pe de altă parte, sunt homosexuali care reușesc să evite discriminarea, un exemplu fiind actorul Pavel Medeea Ermacov, care, acum 10 ani, și-a anunțat public orientarea sexuală. 

„Foarte simplu, eu niciodată n-am avut o atracție față de femei. Așa ar trebui să fie, dar eu niciodată. Nici din copilărie. N-am avut, nu pot să spun că-mi pare rău”.

Pavel Medeea Ermacov este actor de meserie, dar de câțiva ani nu mai joacă pe scenă, luând o pauză din cauza salariului modest. A rămas însă în colectivul teatrului Luceafărul, doar că este responsabil de comunicare și marketing. În urmă cu mulți ani, a avut curaj să vorbească public despre orientarea sa sexuală, într-o societate unde foarte puțini cetățeni acceptă astfel de persoane.

„Eu am avut o intenție de a începe o relație romantică cu o femeie. Când eram foarte mic, la o tabără, eu aveam câți ani, 13-14 ani. Eu am cumpărat o ciocolată și i-am dat ciocolata, și eu credeam că așa se întâmplă lucrurile și gata. Dar imediat după ce i-am dat ciocolata mi-am dat seama că mie îmi este complet neinteresant și eu sunt mult mai atras de vajată-i al nostru decât... Da, eram atras de băieți, eram atras și, de partea cealaltă, am simțit această nevoie de a încerca, dar n-a dat roade. Și de atunci eu am întreținut relații romantice, erotice, doar cu reprezentanții sexului masculin”.

Ne-a mărturisit că încă din copilărie a conștientizat că este diferit de majoritatea și de atunci a încercat să-i facă pe cei din jurul său să-l înțeleagă și să-l accepte așa cum este. Crede că i-a reușit.

„Părinții mei, prietenii mei își caută iubite, iubiți, să fie un sex diferit. Dar eu am crescut la Chișinău și eu cumva de mic am consumat multă informație. Eu n-am fost stresat atât de mult de acest aspect și am avut parte de prieteni buni care au fost acolo să mă audă și să mă susțină. Și așa, treptat, treptat, eu am făcut acel coming out despre care ai întrebat mai devreme. Inițial prietenilor, după unui cerc de prieteni mai mare, după oamenilor necunoscuți cu care poți să împărtășești acest lucru, simți că poți, pentru că și ei sunt parte din comunitatea LGBTQI+.

Asta e o chestie pe care oricum trebuie să o construiești. Nu poți să arunci peste oameni așa o informație fără a verifica ce cred ei despre. Da, e treptat. Cu rudele, cu părinții a fost un moment forțat, pentru că ei au citit ceva cu o corespondență privată și după au apărut niște întrebări și am fost nevoit să le ofer un răspuns. Pentru ei a fost brusc. În toate celelalte cazuri sau dacă simțeam că e nevoie să împărtășesc această informație cu oamenii, o luam încet și timp de jumătate de oră spuneam, dacă era cazul, sau pur și simplu în cadrul unei conversații ajungi să discuți despre sexualitate sau ce băieți îți plac, ce fete-ți plac și tu ajungi la această temă”.

Personal, s-a obișnuit cu întrebările din partea oamenilor și cu reticența unora dintre ei, dar s-a acceptat pe sine și este încrezător că societatea se va schimba încetul cu încetul.

„10 ani, probabil. 9-11 ani, eu deja sunt gay deschis și nu mă tem de întrebarea „tu ești gay?”

Cât despre discriminare, nu prea a avut parte de ea, deoarece lucrează într-un mediu cu oameni deschiși și toleranți. Cu toate acestea, recunoaște că o bună parte din societate este homofobă. Acest lucru însă se întâmplă nu doar în Republica Moldova, ci la nivel mondial.

„Homofobia e o chestie care dispare foarte greu. Atunci când o temă devine o normalitate, e foarte greu să vii cu lucruri care sparg tiparul normalității. Foarte greu să înțelegi, să accepti, să empatizezi cu ceva ce tu nu înțelegi. Acestor oameni le vine greu să empatizeze cu problema cuiva discriminat pentru că ei sunt într-o postură mai privilegiată. Ei au aceleași probleme pe care le are masa critică de oameni. Salariul, facturile și acolo ei sunt oamenii normali. Și noi toți suntem oamenii normali acolo, că și noi ne ciocnim cu aceste probleme. 

Dar atunci când apare pe masă un criteriu cu care tu nu poți să te asociezi, nu vrei să te asociezi sau el îți pare străin, nenormal, necreștinesc pentru că sunt foarte multe etichete impuse de normalitate, că asta nu e ok. Și tu nu vrei să lupți, nu vrei să gândești, tu nu vrei să analizezi, tu nu vrei să cheltui energie pe a gândi la alte lucruri. Și asta e rău. E rău când tu nu vrei să îți pui creierul un pic în mișcare și inima un pic în mișcare și atunci tu decizi să rămâi cu ideile astea. Păgâni, să ardă în iad, asta e Europa. Și tu ai și o categorie pe care să o împinuiești pentru tot ce nu-ți merge ție. Foarte convenabil. 

Eu nu m-am ciocnit atât de mult de homofobie, pentru că și lucrez în proiecte și eu lucrez de obicei în proiecte cu oamenii pe care îi cunosc sau m-au recomandat, mi-au recomandat și eu lucrez în medii safe. Dar eu știu foarte mulți oameni care sunt categorici, care sunt homofobi, care devin agresivi, dar oricum eu cred că noi suntem un neam bun. Moldovenii sunt oameni buni”.

A avut momente când nu a fost acceptat în diferite proiecte din cauza orientării sale sexuale. Aceste momente nu l-au descurajat încât să nu-și urmeze visurile.

„Foarte bine mă simt. Eu sunt într-o relație deja de trei ani, monogamă. Lucrez cu o echipă de oameni profesioniști, super faini, cu care chiar deseori mă simt ca o familie, chiar și atunci când vreau să-i ucid cu iubire. Am parte de prieteni buni. Eu mă simt foarte bine în Chișinau. Sunt lucruri care ar putea fi mai bune, dar eu nu pot schimba aceste lucruri. Așa că lucrurile care sunt în puter, eu sunt foarte bine cu ele.

Există un pattern de conversație. Oamenii care nu se așteaptă la o discuție legată de orientarea sexuală mereu au...„ei, da.” Și sunt ceva de genul, dar poate n-ai întâlnit fata potrivită, și asta e o discuție. Sunt așa oameni, devin curioși, pun întrebări. Sper eu pentru a încerca să înțeleagă și să se detașeze cumva de...asta nu-i treaba mea. Adică să ajungă la ideea asta”.

În sprijinul persoanelor care sunt supuse discriminării pe criterii de gen, religie, vârstă și altele vine Consiliul pentru egalitate. Acesta este un organ componența căruia este votată de Parlament. 

„La Consiliu, orice persoană care se află pe teritoriul Republicii Moldova, care se consideră că a fost discriminată pe baza unui criteriu protejat în oricare domeniu despre care v-am vorbit, are dreptul să se adreseze. Statistica ne spune că este jumi-juma. Dacă anul trecut am avut mai mulți bărbați care sau adresat la Consiliu, anul acesta avem mai multe femei, dar decalajul nu este mare. Un pic tendințele diferă de la an la an. De asemenea, persoanele juridice tot depun plângeri, se adresează la Consiliu. Avem și petiții colective, grupuri care se plângă în anumite situații discriminatorii în fața Consiliului”, spune membra Consiliului pentru Egalitate, Carolina Bagrin.

Anul trecut, 60% din plângerile înregistrate la acest consiliu au fost declarate inadmisibile și, în consecință, nu au trecut la următoarea etapă.

„Rata este până la 300, deci cred că în 2 ani urmă am avut puțin mai multe de 300, dar 280-300 de dosare, plângeri anual parvin la Consiliu. Totul depinde de anumite situații, contexte sociale care stimulează o creștere a anumitor plângeri. De exemplu, în campanii electorale avem o categorie de plângeri pe diferite discursuri, mesaje, ofensatorii, discriminatorii. După campania electorală avem un val de plângeri prin care se conturează demiteri pe criterii politice.

În Republica Moldova, în topul celor 5 cele mai frecvente criterii reținute în deciziile de constatare, orientarea sexuală nu apare, este limba. Noi avem o categorie de situații de discriminare pe criteriu de limba, limba vorbită. În a doilea plan anul acesta este sexul, genul, maternitatea, tot ce este legat de rolurile atribuite femeilor, bărbaților, și aici Consiliu are deja o practică,o cazuistică bine determinată. Dizabilitatea apare practic an de an în topul celor 5 criterii cele mai des constatate. Vârsta, statutul de pensionar pentru limite de vârstă. Deci aceste categorii de persoane risc cel mai frecvent să fie discriminate”. 

Deși persoanele homosexuale se adresează mai rar către consiliu - anul trecut fiind emise trei decizii -, asta nu înseamnă că nu există discriminare în raport cu această categorie. 

„Când vorbim despre orientarea sexuală, aici avem probleme cu lezarea demnității, în care instigarea la discriminare, discursul de ură față de aceste persoane, acțiunile violente față de aceste persoane sunt mai des răspândite. Deși avem și situații în care contractele de prestări-servicii au fost reziliate, nejustificat pentru când au realizat că urmează să beneficieze persoanele sau comunitatea LGBT. Am avut situații de discriminare în câmpul muncii, că nu au fost angajați, că au fost concediați când au înțeles. Hărțuiri sau expresii ofensatoare în educație atunci când este un copil de o altă orientare sexuală. Cam acestea sunt situațiile cu care pot să se confrunte persoanele de o altă orientare sexuală”. 

De cealaltă parte, Poliția documentează infracțiunile ce au la bază motive de prejudecată, printre care este și orientarea sexuală sau identitatea de gen. Se întâmplă datorită unei legi, intrată în vigoare în anul 2022. 

„În ține de discriminarea în bază de gen sau în bază de alte criterii, activitatea poliținească nu este diferită de către alt proces de documentare, din motiv că chiar și în Constituție este stipulat că în fața legii sunt toți egali, respectiv noi manifestăm un comportament adecvat, elocvent, față de toți cetățenii. Cu siguranță persoanele care fac parte dintr-o dimensiune sau dintr-o apartenență minoritare sau de altă etnie, ei au un specific de comportament sau un specific de comunicare. Poliția încearcă să fie la maxim flexibilă și la maxim determinată în acțiunile sale pentru a fi disponibilă pentru toți cetățenii din Republica Moldova.

În anul 2022, deja sunt 2 ani și ceva, a intrat în vigoare legea numărul 111, unde au fost stabilite anumite fapte care sunt pedepsite de legea națională privind infracțiunile sau contravenții comise în contextul prejudecății sau din motive de prejudecată. Respectiv, la acest capitol din perioada 2022 până în prezent, noi avem documentate contravențional un anumit număr de contravenții”, a menționat șeful Secției interacțiune comunitară, Ordinea Publică, INSP, Eduard Bucinețchii.

Faptele de acest gen sunt sancționate, în funcție de gravitate, conform Codului Contravențional și al celui Penal, iar pedepsele pot ajunge chiar și la închisoare. 

„În momentul documentării sau stabilirii faptelor, agentul constatator sau poliția care documentează faptele contravenționale își călăuzește activitatea ținând cont de prevederile codului contravențional și anume articolului 441 sau 440, 396. Sunt mai multe care stabilesc metoda și capacitatea de a califica fapta contravențională, de a documenta fapta contravențională și de a primi o decizie în contextul activității contravenționale și pedepsirii persoanei modului corespunzător contravențional. Ce ține de cauzele care sunt penale, în Republica Moldova organul de urmărire penală își ghidează activitatea ținând cont de prevederile codului de procedură penal de articolul 273, 264, care prevede calificarea faptei și existență bănuieli rezonabile a comiterea unei infracțiuni.

De obicei persoana riscă, în contextul legii contravenționale, riscă amendă contravențională, muncă neremunerată sau chiar în anumite cazuri și arest contravențional care este aplicat de către instanța de judecată la demersul agentului constatator. Atunci când vorbim de o infracțiune cu siguranță riscă și pedeapsă până la detenție pe anumit perioadă de timp”.

Începând cu anul 2022, de la modificarea legii, și până în prezent, au fost întocmite 137 de procese verbale după ce au fost constatate contravenții, comise din motive de prejudecată. Pe de altă parte, centrul Genderdoc-M, care apără drepturile și libertățile persoanelor din comunitatea LGBT, afirmă că anul trecut s-au dublat atacurile și cazurile de discriminare. În mare parte, oamenii au fost îndemnați să se adreseze la poliție și la Consiliul de Egalitate. 

Un reportaj de Gabriela Ursu
Imagine de Vlad Glinjan