18 noiembrie 2024, ora 11:45

Problema forței de muncă este acută în agricultură. Fermierii se plâng tot mai des de lipsa muncitorilor și, în unele cazuri, rămân cu roada pe câmp, neavând cine să o strângă. Așa s-a întâmplat cu un cultivator de roșii din raionul Anenii Noi. Tone de legume au putrezit, pentru că nu a găsit oameni care să le culeagă. Cei care dețin terenuri mai mici spun că, deși cu greu, dar se descurcă. Din această cauză, tot mai mulți fermieri se gândesc să apeleze la muncitori din Asia sau Africa.

Imaginile pe care le vedeți au fost filmate de către un fermier din satul Șerpeni, raionul Anenii Noi. Acesta s-a plâns că a rămas cu roșiile pe câmp, în luna octombrie, din cauză că nu a găsit oameni care să le culeagă. 

„Cantitatea e mai mare, deoarece noi atunci am început a le culege. Și dacă până anul ăsta noi mai dovedeam să le ducem pe piață în stare proaspătă, anul ăsta le-am pus pe combină și le-am trimis la prelucrare, la fabrica de la Orhei și de la Budești, la suc. Nu știu de ce, dar oamenii nu prea vor să vină. S-au mai făcut brigăzi și prin alte raioane, dar nu mai vor să lucreze așa cum lucrau înainte. Si mulți s-au dus peste hotare, au rămas aici numai bătrânii care nu mai pot lucra. Găseam noi anul trecut, cu un an în urmă, căram oameni tocmai de la Chiperceni, de la Orhei. Vă dați seama, în fiecare zi, rutiera venea de la Chiperceni la Șerpeni și înapoi, în fiecare zi. Și anul ăsta am mai găsit noi oameni, veneau tocmai din Molovata, din partea cealaltă, din Dubăsari, ne costa rutiera doar 4 mii pe zi, în afară de salariul pentru lucrători. În stat au rămas foarte puțini oameni care vor să lucreze încă”, spune agronomul Victor Cebotaru.

Pentru această situație, agronomul a dat vina pe politicile guvernărilor trecute și actuale.

„Cred că ăsta e totuși, lipsa forță de muncă. Asta este, așa să vorbim, rezultatul guvernărilor stângace, în toate guvernările, inclusiv a lui Recean. Oamenii mai muncitori au plecat peste hotare. Au rămas aici bugetarii și o parte mică din fermieri. Muncitorii calificați nu numai în agricultură dar și din construcții, au plecat peste hotare la muncă. Cu toate că în țară la noi, muncitorii calificați găsesc cam așa salarii ca și în unele unei țări din Europa”.

Totodată, acesta este dezamăgit de faptul că cei care mai sunt în țară nu vor să muncească eficient și, de multe ori, așteaptă să treacă ziua de lucru, indiferent dacă și-au făcut activitatea sau nu.

„Noi îi plătim 400- 450 de lei pe zi. Noi le-am propus o altă variantă, adică să îi plătim la kilogramul cules. Că un om pe zi, poate să culeagă liber 500-600 de kilograme de roșii. Și dacă le-am dat un leu șaptezeci de kilogram, le-am zis că voi puteți să faceți 600, 700, 800 de lei. Cu cât mai mult faci, cu atât mai mult primești. Și mi-au spus că nu, nu ne aranjează așa. Măcar dă-mi 4 sute, 4 sute cincizeci de lei pe zi, dar eu mă uitam cum lucrează. Mergeau zece metri și se așezau cu fundul pe căldare, să șadă în voie, pentru că ei nu vin la lucru să facă bani mulți”.

În momentul de față acesta se află în discuții cu o companie care ar putea să suplimenteze forța de muncă, cu cetățeni aduși din Asia, fiind unica soluție pe care o vede pentru a putea să-și desfășoare activitatea în continuare.

„Noi am căutat variante din țările asiatice, să aducem încoace muncitori, că de altfel nu mai este chip. Mai cu seama în legumicultură, că aici trebuie multă muncă manuală. Am găsit o firmă, care să ne aducă nouă de prin Bangladesh, să facă selectare. Care o să mai rămână în agricultură, va fi neapărată nevoie să aducă de acolo. La noi în țară ăștia bătrâni nu vor să mai lucreze, cei tineri nu au nevoie de agricultură și se duc la oraș. Pe o bună pate dintre cei de prin sate i-am deprins cu ajutoarele sociale și nu se grăbesc să vină la lucru, iar asta e o problemă mare. - Și dumneavoastră din ce țară ați zis, din Bangladesh ați găsit ca o soluție? 

- Da, ne-au propus să luăm din Bangladesh. Dar trebuie să le facem condiții normale să aibă unde trăi, să aibă salarii normale, oficial să lucreze. - Deci asta este una din variantele la care vă gândiți pentru afacere, da? - Nu e unica. - Nu, unica, dar una dintre variantele la care vă gândiți. - Una din variante, da. La moment, azi urgent, da. Noi anul trecut am vorbit cu dânșii și trebuie să facem condițiile. Dar anul ăsta, dacă a fost unul din cei mai buni ani și am avut o roadă undeva la 12 de tone la hectar, nu le-am vândut la piață cu prețul de 8-9 lei, dar le-am dat cu trei la prelucrare și venitul la care am sperat din primăvară, e tare departe”.

Agricultura, un domeniu afectat de seceta prelungită, boli și calamități, este vulnerabilă și la criza de muncitori. Fermierii sunt tot timpul în căutarea brațelor de muncă, pentru că nu peste tot activitatea pe câmpuri este tehnologizată. Mai puțin sunt afectați de lipsa lucrătorilor cei care dețin afaceri mai mici, pentru că se descurcă datorită rudelor și prietenilor.

„La noi, afacerea este bazată în primul și în primul rând pe lucru de familie, unde lucrăm fiul, fiica, eu cu soția. Antrenăm doar zilieri, în perioadele când este nevoie. Plantare, recoltare, o prașă dacă este nevoie. În alte perioade administrăm des ierbicide, dar anul acesta am făcut și două prașe. - Când aveți nevoie de zilieri îi căutați mult sau îi găsiți rapid? - Depinde, depinde. Câteodată îi găsim și rapid, cu care am mai lucrat apelăm la dânșii, ne cunoaștem deja și suntem în relații bune și rezolvăm întrebarea. - Dar sunt momente când nu găsiți? - Sunt momente când nu găsim. În perioada de recoltare mai ales, când se recoltează merele sau strugurii, avem și noi ceva de recoltat. Iar când e recoltarea masivă în sat, atunci e mai complicat. - Și ce faceți? - Recoltăm cu familia, apelăm la rude, neamuri, prieteni și rezolvăm. Noi nu avem așa mult, volumul nu este atât de mare ca să ne oprească”, spune agricultorul din Buda, raionul Călărași, Valeriu Agapie.

Fermierul ne-a spus că se lovește des de cerințe exagerate din partea celor cărora vrea să le dea de muncă, iar unii dintre ei refuză categoric să lucreze, preferând să stea acasă și să nu facă nimic. 

„Cei care vin la muncă au cerințe și compară salariile, chiar și cele din România sau din Germania, cu salariile de aici, care sunt oferite de loc. Este o diferență esențială, să vorbesc așa. Aici, un lucrător dacă ar lucra zi la zi, cred că vreo opt, zece mii de lei i-ar face, în jur de vreo 500 de euro. Pe când în Germania acolo, sau în altă parte în Europa, acolo un salariu este mult mai semnificativ. - Asta dacă ar lucra zi la zi? - Vorbesc zi la zi, toată luna, da. Diferă de volum, da. Între 3 și 400 de lei. - Și le se pare puțin. - Le se pare puțin, da. - Pe lângă ăștia, 400 de lei, ce mai vor în plus? Că sunt cerințe, nu-i doar așa, 400 de lei și... - Eu puțin pot să vă spun, oamenii care vor să lucreze, lucrează, care nu, el pur și simplu nu face nimic, dar nici nu lucrează. Sau are pe cineva peste hotare, care are un salariu mai bun și întreține toată familia, restul ceilalți nu lucrează nicăieri”.

Bărbatul înțelege că situația asta s-a creat din cauza migrației excesive a populației din țara noastră, astfel creându-se un gol pe piața muncii, ce trebuie acoperit cumva.

„Da, anume că au plecat foarte mulți tineri peste hotare să-și soluționeze problemele familiei, construcția unei case, organizarea familiei, procurarea unui transport. Chiar și o bună parte dintre dânșii au plecat, din cunoscuții mei, au plecat pentru a acumula bani și a organiza o afacere. La mulți le-a reușit, la mulți mai puțin le-a reușit. Mulți și acum sunt în două părți. Vin puțin și lucrează aici, iarna lucrează în Europa, vara vin și mai fac niște lucrări aici. Și ca să fii în două părți, așa mai puțin le reușește, dar lumea se străduie și muncește. - Da, dar te duci acolo și dacă te întorci să faci o afacere, tot ai nevoie de muncitori. - E clar, în primul și în primul rând de muncitori. Noi mai puțin simțim neajunsul ăsta de muncitori, dar cunosc fermieri care au probleme foarte mari cu fructele”.

Cât despre importul forței de muncă, fermierul crede că ar fi unica soluție. 

„Cred că ar fi nevoie. Cred că ar fi nevoie, fiindcă dacă să vorbim că la noi, în zona de centru, spre exemplu iată, uitați-vă dumneavoastră, vedeți împrejur sunt foarte multe suprafețe nelucrate pe care lumea abia începe să le valorifice, să planteze. Iar aici se cere forță de muncă, dacă se plantează pomușoare, livezi, struguri, aici este nevoie de forță de muncă foarte multă. Și o bună parte din populație a plecat din teritoriu, mai ales cei apți de muncă, tineretul e plecat peste hotare, acolo unde se fac bani mai mulți. - Fructele. Acolo e cea mai mare problemă. - Da, da, fiindcă e o perioadă scurtă de recoltare. Și au un soi, două de prune, de exemplu, Stanley, o săptămână, două de recoltare. Și atunci trebuie mult dacă au cantități mai mari, e foarte greu de găsit muncitori atunci. Dublu îi plătesc pentru lucru, dar pe o săptămână, două. - Deci ar fi o soluție, totuși, importul forței de muncă din străinătate? - Temporar, da. În unele perioade scurte, anume la recoltare, cred că la recoltare și la tăiatul în uscat, așa cum se practică și în Europa, da?”

Conform unui studiu realizat de Agenția Pentru Ocuparea Forței de Muncă din Moldova, anul trecut, șase din zece angajatori se confruntau cu un deficit de forță de muncă. Iar la nivelul Uniunii Europene, în prezent aproximativ 15 milioane de lucrători imigranți acoperă lipsa forței de muncă în diverse domenii. 

Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae 

23 decembrie 2024, ora 10:18

În Republica Moldova există o lipsă de cadre medicale de aproape 2000 de medici și aproximativ 3000 de asistente, conform datelor oferite de sindicatul „Sănătatea”. În realitate, cifra ar putea fi dublă dacă ținem cont că unii medici își fac meseria în două, trei sau mai multe sate în același timp. Cu toate astea, există localități care sunt lipsite de servicii medicale, oamenii fiind nevoiți să meargă până în centrul raional pentru servicii medicale sau, în cazurile de urgență, trebuie să apeleze la ambulanță, care deseori întârzie din cauza drumurilor rele sau din cauza condițiilor meteo. 

„Azi am ajuns în satul Bogzești din raionul Telenești. În spatele meu este punctul medical al satului și marea problemă a satului, a oamenilor din acest sat, este că medicul vine de două ori pe săptămână, în timpul programului de lucru. După programul de lucru, oamenii de aici nu au decât o singură variantă, aceea de a suna la serviciul de ambulanță dacă au o urgență. hai să vedem ce ne zic oamenii și să discutăm cu domnul doctor.”

„Văd că și domnul doctor e tot în vârstă. Ați avut înainte doctor în sat? - Am avut sora medicală din sat, de-a noastră, dar ea a fost bolnavă și a decedat. - Și dacă domnul doctor pleacă, ce faceți? - Rămânem ai nimănui.” 

„Trebuie să aibă medicul condiții, să fie remunerat cum trebuie ca el să poată să lucreze aici, nu să se gândească cu ce mă duc, cu ce să vin sau ce o să mănânc. - De ce credeți că ăștia tineri nu prea vin? - Nu vin, iată domnul e la pensie, dacă ne mai leapădă și el, nici o îndreptare, nici o rețetă nu are cine scrie. - Sunteți nevoiți să mergeți la raion. - Da cum, și acolo e așa o atârnare.”

„Singur tu știi cum se atârnă medicii față de oameni, dar pentru o oaie parșivă nu trebuie să judeci tot cârdul. Dar sunt medici unde, mai bine să nu intri la dânșii. - Dar aveți copii, sunt copii aici în sat? - Sunt, dar puțini. Erau mai mulți, dar era satul mai tânăr, familii tinere, se nășteau copii. Acum lucrează grădinița, dar aduc și din satul vecin. - Școala s-a închis, da? - S-a închis că nu e numărul de copii.” 

„Care sunt de urgență, urgența vine aici. - Dar pentru restul de medicamente cum faceți, mergeți la oraș? - Pentru restul la raion. - La Telenești? - Da, care cu ce poate și cum poate și cât de repede. - Acum nici rutieră nu o să fie și să te mai duci la Telenești. La ocazie, dacă te ia bine, nu...” 

„Salvarea, cum ceva, salvarea. - Dacă domnul doctor nu e în sat și se întâmplă ceva noaptea, să zicem? - Da, noaptea, dupa-masa, seara, numai ambulanța. Altcineva nu poate să rezolve nimic. Văd că le-a dat transport și îi aduce, că dacă nu aveau transport nu erau nici ăștia și noi ne prăpădeam. E greu la sat, foarte greu. În privința la bolnavi, iată sunt care stau la pat, sunt care cu tensiune. - Și ei cum se duc la raion? - Ei cum se duc, dacă ceva mai urgent numai salvarea. Cum se ridică tensiunea la careva cheamă salvarea. - Dar cât timp face salvarea până aici? - Depinde de vreme. Dacă e timp de vară, știu eu, o juma de oră, poate mai puțin. Drumurile sunt rele, foarte rele. Acolo e o bucățică asfaltată, o bucățică sunt gropi, parcă a bombardat cineva și e foarte greu de mers, nici salvarea aia nu poate zbura. Și dacă mai e și ghețuș, salvarea aia poate să ajungă târziu sau să nu ajungă deloc. Și socotiți ce se întâmplă cu bolnavul acela.” 

Astăzi, medicul satului Bogzești este Vasile Popa, pensionar, în vârstă de 71 de ani. Și-a început activitatea acum aproape cinci decenii, în raionul Orhei.

„Lucrul l-am început imediat după internatură, la Bălți am făcut internatura. - În ce an? - Deodată am fost repartizat în 1978. Atunci internatura se făcea un an și te trimiteau unde aveau nevoie, că acolo mulți ani nu au avut doctor.” 

A ajuns în Telenești după ce fostul medic a ales să plece, iar asistenta medicală din sat a decedat în urmă cu puțin timp. 

„Aici a fost un medic din sat, din Crăsnășeni, dar dumnealui s-a dus la Chișinău și aici era vacant, aveau nevoie. Doi ani nu au avut medic deloc. - Și cum s-au descurcat oamenii: - Mergeau la Budăi, dar de aici până acolo sunt 15 kilometri. - Și se duceau pe jos? - Transport era odată în zi.” 

Medicul ne-a spus că problemele celor din sat sunt diferite de cele din orașe, iar medicul de familie trebuie să știe să facă de toate, deoarece nu sunt alți specialiști care ar putea investiga nevoile cetățenilor. 

„Îs 385. - Toți? - Da. Și merge în descreștere, eu am o singură gravidă și un copil până la un an. El a împlinit anul, dar să zicem. Aici a activat, cu regret, o soră medicală de aici din sat, dar care a decedat la 52 de ani, anul ăsta. Ei au avut noroc că a fost dumneaei, din sat, dar noi nu suntem de aici. - Nici colega dumneavoastră? - Nici ea și noi suntem pensionari amândoi. Și iată eu vin de la Budăi că acolo trăiesc. - Cu ce veniți? - Când nu e transport, vin cu rutiera, mă scol mai devreme, că miercurea și vinerea, el vine la orele 6. - Deci la orele 5 vă treziți. - Da, mă trezesc și ies în drum, iar la orele 7 sunt aici.”

Ne-a citit din jurnalul pe care îl ține zi de zi din care am aflat că, în cele două zile pe săptămână cât se află la punctul medical, are circa 30 de pacienți.

„Pentru un tânăr eu nu știu mai departe, dar eu am iată, aici în Crăsnășeni, un medic. Ea e cu copilul, că a născut acum, de curând. Socot că dacă o să iasă ea, o să mai aibă cine lucra. - Dar dacă nu? - Dacă nu, nu știu. Aici în sat aveau dumneaei, doamna care a decedat, era în sat un lucrător medical, dar așa nu-i nimeni. - Dacă Doamne ferește ceva se întâmplă? - Salvarea, cheamă salvarea. - Dar nimeni la fața locului care să-ți acorde primul ajutor? - Nu-i nimeni.” 

Pentru reticența tinerilor de a veni să profeseze în sat, a dat vina pe lipsa condițiilor minime de trai din mediul rural și a salariilor mici. Chiar și cabinetul lui nu ar fi pe placul unui tânăr specialist, fiind îngust și soba alături. 

„Condițiile nu-s, în primul rând. Bun că ea are părinți și o să stea la părinți, dar unul tânăr iată să-ți vină, unde ai să-l aranjezi, la gazdă, așa-i? Și ce să facă el acolo, ce condiții, ce are vreun cămin acolo, cu ligheanul în cap doar să se spele, de exemplu. Și apoi salariul e mititel. - Cât are salariu un medic în sat? - Eu de exemplu am, cu anii mei, să zicem 48 de ani de muncă, am vreo 16 mii. - Cu toți anii de muncă adunați, da? - Da, da. - Dar un tânăr la început de cale cât are? - N-au atât, poate că 11-12 mii. - Dar nu e atât de motivant ca să îi facă să se mute în sat. - Nu, nu, nu.

Eu împlinesc 71. - Și încă vă faceți meseria. - Eei, ce să facem dacă... Eu cu mare plăcere iată o aștept pe dânsa, dacă ceva, numai să iasă. - Vreți să rămâneți acasă, să vă odihniți? - Da, da. Am eu cu ce mă ocupa acasă, mi-am făcut o prisacă. Mă rog, pe acasă, să nu stai degeaba. Trebuie să-ți placă și să te poți orienta rapid. Aici ești la periferie și vine lumea cu diferite întrebări, dar tu trebuie să iei decizia repede, nu ai ce aștepta. Iată o să vă povestesc un caz, în toamna asta chiar a fost. În pădure tăia lemne și un viespar din ăia mari l-a înțepat. Dar ei au mai băut vin și norocul lui că a băut trei, patru stacane de vin. Pădurea nu-i departe și el s-a pornit pe jos. Eu nu știu cum a ajuns el, Doamne ferește, roșu, umflat”. 

Spre deosebire de cei din Bogzești, sătenii din Bănești, același raion, au un medic al lor, pe care nu trebuie să-l împartă cu satele vecine. Liuba Chipăruș practică medicina de aproape zece ani, timp în care a fost medic pentru mai multe localități.

„Știți, era cale de alegere, profesor sau medicină. La început medicina mi se părea ceva foarte departe de mine, dar în general sunt o persoana căreia îi place să ajute. Cred că asta a fost influența, da. Știam că trebuie să fac studii superioare, știam că trebuie să activez, dar eram nedeterminată. Și am decis că merg la colegiul de medicină, deoarece este mai scurt timp de studii și am să ies la serviciu după trei ani. Ca studiind trei ani la colegiu la specialitatea de moașă, am înțeles că-mi place totuși medicina și-mi place lucrul legat de copii mici. Am decis totuși că merg la medicină, dar totuși cu frică. A avut o mare influență diriginta mea.

Nu-mi pare rău. Îmi pare rău poate că nu suntem atât de apreciați, poate. Dar a profesie aleasă, dacă aș începe din nou cred că tot aici aș veni, tot în medicină, dar poate un pic altfel, poate nu aș trece prin colegiu ca să economisesc timp. Altceva nu mă văd.” 

Își amintește de perioada de început a carierei, atunci când avea un salariu de 2.500 de lei, salariu pe care îl considera destul de bun pentru acea perioadă. După zece ani de lucru, a reușit să ajungă la un salariu de aproape 15 mii de lei. 

„Nu se îmbulzesc tinerii. Dacă programul ăsta ar fi fost cu zece ani în urmă, cred că eram cei mai fericiți, cu suma asta care este acum, da. Acum e altă generație și e clar că generațiile au alte cerințe. Și e corect să fie așa, nu poate un medic să vină cu un salariu foarte mic. Ca să fiu corectă, noi avem nevoie să vină colegi aici, pentru că atunci când lucru e făcut de o singură persoană pentru două, este destul de greu. 

Aici eu sunt mai fericită, vedeți că eu am patru asistente medicale, cât de cât avem un oficiu care nu e chiar așa cum ar fi trebuit, dar este bine până o să mai găsim ceva surse. - Vă încălziți cu lemna ați zis. - Cu lemne, da, gazificarea satului a început dar încă nu a ajuns până aici. Când va ajunge vedem cu se va schimba, pentru că e e cald, e bine, dar infirmiera știe cum face focul acolo și cum nu poate intra de fum câteodată. Dar trebuie să avem colegi, trebuie să avem cu cine lucra, echipă să fie.” 

„A fost perioadă în care nu ați avut medic în sat? - Dacă e numai unul, când mai iese în concediu, dar așa. - Și ce faceți atunci când nu-i? - Mai vine de la Telenești cineva și înlocuiește. - E bine să aveți medic în sat, da? - E foarte bine. - Noi am fost în sate unde oamenii trebuie să meargă până la raion. - Nu, noi suntem fericiți că sunt medici și încă sunt de sat. - Dar farmacie este? - Da, iată este. - Deci aveți tot ce vă trebuie în sat? - Tot ce ne trebuie, nu de mult s-a deschis și tare ne-am mai bucurat. - Ce făceați când nu aveați farmacie? - Ne chinuiam la Telenești. Alde mine foarte greu ajunge, dar când e pe loc clar că e mai bine.” 

Ministra Sănătății, Ala Nemerenco, afirmă că nu există o lipsă de cadre în Republica Moldova, conform statisticilor și că Ministerul face tot ce e posibil pentru a perfecționa cadrele existente și tinerii absolvenți. 

„Noi nu avem cumva o criză acută de cadre în Republica Moldova și vreau să deschideți statistica și să vedeți unde se spune că, noi în Republica Moldova avem înregistrați la 10 mii de cetățeni, 50,2 medici. Comparativ cu Uniunea Europeană, este foarte mult, Uniunea Europeană are 34 de medici la 10 mii de cetățeni.

În noiembrie am acoperit foarte multe din cererile care au venit de la instituțiile medicale din țară, am majorat pentru cei care vor finaliza în următorii ani, indemnizația unică pentru zona rurală, egală cu 250 de mii de lei, îi trimitem la perfecționări peste hotare, încercăm să investim cât mai mult în tineri, echipăm, modernizăm instituțiile astfel ca ele să fie atractive. Deci nu doar cele din Chișinău, dar și cele raionale. Toți acești factori împreună, iată ne aduc la o creștere, la o majorare a numărului de cadre.”

Pe de altă parte, vicepreședinta federației sindicale „Sănătatea” din Republica Moldova ne-a oferit alte cifre, obținute în urma unei analize interne.

„Noi avem o analiză a noastră, a federației, și în ultimii cinci ani numărul de cadre încadrate în instituțiile medicale scade de la an, la an. Ce ține de anul 2023, putem spune că o insuficiență este atât la medici cât și la asistenții medicali. La medici avem o lipsă de aproape 2000 de specialiști, mai exact 1977, iar la asistenți medicali avem insuficiență de cadre de aproape 3000 de persoane. Cifra nu este chiar atât de mare, ținând cont de faptul că mulți dintre ei lucrează mai mult decât o normă de salariu. Respectiv, dacă ar lucra doar pe un salariu, aceste cifre ar fi mult mai mari. - Duble probabil. - Probabil duble, pentru că mulți dintre ei lucrează două norme aproape. Medicii de familie lucrează în mediul rural în special, în mai multe sate, lucrează și în centrul raional și în sate și încearcă cumva să acopere această necesitate de cadre”, a declarat Natalia Chihai.

Conform federației sindicale, Republica Moldova pierde de la an la an cadrele medicale tinere, iar cele mai multe dintre ele aleg să lucreze în România, având condiții mai bune și salarii mai mari. 

„Ca să fii medic în sat, este cu adevărat o provocare. Trebuie să accepți să mergi la această provocare.” 

Potrivit sindicatului Sănătatea, în anul 2023, circa 950 de studenți au absolvit Universitatea de Medicină, dintre care aproape 600 erau moldoveni. Doar 20 la sută s-au angajat în Republica Moldova. 

Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae