Problema forței de muncă este acută în agricultură. Fermierii se plâng tot mai des de lipsa muncitorilor și, în unele cazuri, rămân cu roada pe câmp, neavând cine să o strângă. Așa s-a întâmplat cu un cultivator de roșii din raionul Anenii Noi. Tone de legume au putrezit, pentru că nu a găsit oameni care să le culeagă. Cei care dețin terenuri mai mici spun că, deși cu greu, dar se descurcă. Din această cauză, tot mai mulți fermieri se gândesc să apeleze la muncitori din Asia sau Africa.
Imaginile pe care le vedeți au fost filmate de către un fermier din satul Șerpeni, raionul Anenii Noi. Acesta s-a plâns că a rămas cu roșiile pe câmp, în luna octombrie, din cauză că nu a găsit oameni care să le culeagă.
„Cantitatea e mai mare, deoarece noi atunci am început a le culege. Și dacă până anul ăsta noi mai dovedeam să le ducem pe piață în stare proaspătă, anul ăsta le-am pus pe combină și le-am trimis la prelucrare, la fabrica de la Orhei și de la Budești, la suc. Nu știu de ce, dar oamenii nu prea vor să vină. S-au mai făcut brigăzi și prin alte raioane, dar nu mai vor să lucreze așa cum lucrau înainte. Si mulți s-au dus peste hotare, au rămas aici numai bătrânii care nu mai pot lucra. Găseam noi anul trecut, cu un an în urmă, căram oameni tocmai de la Chiperceni, de la Orhei. Vă dați seama, în fiecare zi, rutiera venea de la Chiperceni la Șerpeni și înapoi, în fiecare zi. Și anul ăsta am mai găsit noi oameni, veneau tocmai din Molovata, din partea cealaltă, din Dubăsari, ne costa rutiera doar 4 mii pe zi, în afară de salariul pentru lucrători. În stat au rămas foarte puțini oameni care vor să lucreze încă”, spune agronomul Victor Cebotaru.
Pentru această situație, agronomul a dat vina pe politicile guvernărilor trecute și actuale.
„Cred că ăsta e totuși, lipsa forță de muncă. Asta este, așa să vorbim, rezultatul guvernărilor stângace, în toate guvernările, inclusiv a lui Recean. Oamenii mai muncitori au plecat peste hotare. Au rămas aici bugetarii și o parte mică din fermieri. Muncitorii calificați nu numai în agricultură dar și din construcții, au plecat peste hotare la muncă. Cu toate că în țară la noi, muncitorii calificați găsesc cam așa salarii ca și în unele unei țări din Europa”.
Totodată, acesta este dezamăgit de faptul că cei care mai sunt în țară nu vor să muncească eficient și, de multe ori, așteaptă să treacă ziua de lucru, indiferent dacă și-au făcut activitatea sau nu.
„Noi îi plătim 400- 450 de lei pe zi. Noi le-am propus o altă variantă, adică să îi plătim la kilogramul cules. Că un om pe zi, poate să culeagă liber 500-600 de kilograme de roșii. Și dacă le-am dat un leu șaptezeci de kilogram, le-am zis că voi puteți să faceți 600, 700, 800 de lei. Cu cât mai mult faci, cu atât mai mult primești. Și mi-au spus că nu, nu ne aranjează așa. Măcar dă-mi 4 sute, 4 sute cincizeci de lei pe zi, dar eu mă uitam cum lucrează. Mergeau zece metri și se așezau cu fundul pe căldare, să șadă în voie, pentru că ei nu vin la lucru să facă bani mulți”.
În momentul de față acesta se află în discuții cu o companie care ar putea să suplimenteze forța de muncă, cu cetățeni aduși din Asia, fiind unica soluție pe care o vede pentru a putea să-și desfășoare activitatea în continuare.
„Noi am căutat variante din țările asiatice, să aducem încoace muncitori, că de altfel nu mai este chip. Mai cu seama în legumicultură, că aici trebuie multă muncă manuală. Am găsit o firmă, care să ne aducă nouă de prin Bangladesh, să facă selectare. Care o să mai rămână în agricultură, va fi neapărată nevoie să aducă de acolo. La noi în țară ăștia bătrâni nu vor să mai lucreze, cei tineri nu au nevoie de agricultură și se duc la oraș. Pe o bună pate dintre cei de prin sate i-am deprins cu ajutoarele sociale și nu se grăbesc să vină la lucru, iar asta e o problemă mare. - Și dumneavoastră din ce țară ați zis, din Bangladesh ați găsit ca o soluție?
- Da, ne-au propus să luăm din Bangladesh. Dar trebuie să le facem condiții normale să aibă unde trăi, să aibă salarii normale, oficial să lucreze. - Deci asta este una din variantele la care vă gândiți pentru afacere, da? - Nu e unica. - Nu, unica, dar una dintre variantele la care vă gândiți. - Una din variante, da. La moment, azi urgent, da. Noi anul trecut am vorbit cu dânșii și trebuie să facem condițiile. Dar anul ăsta, dacă a fost unul din cei mai buni ani și am avut o roadă undeva la 12 de tone la hectar, nu le-am vândut la piață cu prețul de 8-9 lei, dar le-am dat cu trei la prelucrare și venitul la care am sperat din primăvară, e tare departe”.
Agricultura, un domeniu afectat de seceta prelungită, boli și calamități, este vulnerabilă și la criza de muncitori. Fermierii sunt tot timpul în căutarea brațelor de muncă, pentru că nu peste tot activitatea pe câmpuri este tehnologizată. Mai puțin sunt afectați de lipsa lucrătorilor cei care dețin afaceri mai mici, pentru că se descurcă datorită rudelor și prietenilor.
„La noi, afacerea este bazată în primul și în primul rând pe lucru de familie, unde lucrăm fiul, fiica, eu cu soția. Antrenăm doar zilieri, în perioadele când este nevoie. Plantare, recoltare, o prașă dacă este nevoie. În alte perioade administrăm des ierbicide, dar anul acesta am făcut și două prașe. - Când aveți nevoie de zilieri îi căutați mult sau îi găsiți rapid? - Depinde, depinde. Câteodată îi găsim și rapid, cu care am mai lucrat apelăm la dânșii, ne cunoaștem deja și suntem în relații bune și rezolvăm întrebarea. - Dar sunt momente când nu găsiți? - Sunt momente când nu găsim. În perioada de recoltare mai ales, când se recoltează merele sau strugurii, avem și noi ceva de recoltat. Iar când e recoltarea masivă în sat, atunci e mai complicat. - Și ce faceți? - Recoltăm cu familia, apelăm la rude, neamuri, prieteni și rezolvăm. Noi nu avem așa mult, volumul nu este atât de mare ca să ne oprească”, spune agricultorul din Buda, raionul Călărași, Valeriu Agapie.
Fermierul ne-a spus că se lovește des de cerințe exagerate din partea celor cărora vrea să le dea de muncă, iar unii dintre ei refuză categoric să lucreze, preferând să stea acasă și să nu facă nimic.
„Cei care vin la muncă au cerințe și compară salariile, chiar și cele din România sau din Germania, cu salariile de aici, care sunt oferite de loc. Este o diferență esențială, să vorbesc așa. Aici, un lucrător dacă ar lucra zi la zi, cred că vreo opt, zece mii de lei i-ar face, în jur de vreo 500 de euro. Pe când în Germania acolo, sau în altă parte în Europa, acolo un salariu este mult mai semnificativ. - Asta dacă ar lucra zi la zi? - Vorbesc zi la zi, toată luna, da. Diferă de volum, da. Între 3 și 400 de lei. - Și le se pare puțin. - Le se pare puțin, da. - Pe lângă ăștia, 400 de lei, ce mai vor în plus? Că sunt cerințe, nu-i doar așa, 400 de lei și... - Eu puțin pot să vă spun, oamenii care vor să lucreze, lucrează, care nu, el pur și simplu nu face nimic, dar nici nu lucrează. Sau are pe cineva peste hotare, care are un salariu mai bun și întreține toată familia, restul ceilalți nu lucrează nicăieri”.
Bărbatul înțelege că situația asta s-a creat din cauza migrației excesive a populației din țara noastră, astfel creându-se un gol pe piața muncii, ce trebuie acoperit cumva.
„Da, anume că au plecat foarte mulți tineri peste hotare să-și soluționeze problemele familiei, construcția unei case, organizarea familiei, procurarea unui transport. Chiar și o bună parte dintre dânșii au plecat, din cunoscuții mei, au plecat pentru a acumula bani și a organiza o afacere. La mulți le-a reușit, la mulți mai puțin le-a reușit. Mulți și acum sunt în două părți. Vin puțin și lucrează aici, iarna lucrează în Europa, vara vin și mai fac niște lucrări aici. Și ca să fii în două părți, așa mai puțin le reușește, dar lumea se străduie și muncește. - Da, dar te duci acolo și dacă te întorci să faci o afacere, tot ai nevoie de muncitori. - E clar, în primul și în primul rând de muncitori. Noi mai puțin simțim neajunsul ăsta de muncitori, dar cunosc fermieri care au probleme foarte mari cu fructele”.
Cât despre importul forței de muncă, fermierul crede că ar fi unica soluție.
„Cred că ar fi nevoie. Cred că ar fi nevoie, fiindcă dacă să vorbim că la noi, în zona de centru, spre exemplu iată, uitați-vă dumneavoastră, vedeți împrejur sunt foarte multe suprafețe nelucrate pe care lumea abia începe să le valorifice, să planteze. Iar aici se cere forță de muncă, dacă se plantează pomușoare, livezi, struguri, aici este nevoie de forță de muncă foarte multă. Și o bună parte din populație a plecat din teritoriu, mai ales cei apți de muncă, tineretul e plecat peste hotare, acolo unde se fac bani mai mulți. - Fructele. Acolo e cea mai mare problemă. - Da, da, fiindcă e o perioadă scurtă de recoltare. Și au un soi, două de prune, de exemplu, Stanley, o săptămână, două de recoltare. Și atunci trebuie mult dacă au cantități mai mari, e foarte greu de găsit muncitori atunci. Dublu îi plătesc pentru lucru, dar pe o săptămână, două. - Deci ar fi o soluție, totuși, importul forței de muncă din străinătate? - Temporar, da. În unele perioade scurte, anume la recoltare, cred că la recoltare și la tăiatul în uscat, așa cum se practică și în Europa, da?”
Conform unui studiu realizat de Agenția Pentru Ocuparea Forței de Muncă din Moldova, anul trecut, șase din zece angajatori se confruntau cu un deficit de forță de muncă. Iar la nivelul Uniunii Europene, în prezent aproximativ 15 milioane de lucrători imigranți acoperă lipsa forței de muncă în diverse domenii.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
