20 noiembrie 2024, ora 10:51

Din lipsă de forță de muncă de pe piața locală, proprietarul unei brutării a găsit o soluție ce poate fi multiplicată la scară largă: a adus muncitori din țări, considerate de mulți moldoveni, exotice. Aici, plăcintele sunt frământate de mâini din Camerun și prăjite de tineri din India. În timp ce unii au fost angajați prin intermediul unei companii de recrutare, cu sediul în România, alții sunt studenți care, după ce ies de la ore, vin să dea o mână de ajutor la copt plăcinte. 

Denise a venit din Camerun ca să lucreze în Moldova. A făcut această alegere la recomandarea fiului ei, care studiază la o universitate de la noi.

„Ne place Moldova și am preferat să lucrăm la brutărie pentru că ne permite să descoperim tradițiile Moldovei, mai ales că sunt forme de prăjituri pe care le facem și nu le avem acasă, așa că ne place să o facem. Lucrez acum aici, dar la un moment dat trebuie să merg acasă. Am familia mea, am familia mea în Camerun, așa că la un moment dat trebuie să merg acasă. Dacă Moldova îmi oferă ceva mai mult, voi rămâne”.

Este bucuroasă că învață și limba română, de la colege din bucătărie, locuitoare ale satului Bardar. Cât despre viața din Camerun în comparație cu cea din Moldova, spune că diferențele nu sunt foarte mari din punct de vedere financiar, iar dificultățile întâmpinate aici cât și acolo, sunt cam aceleași.

„E adevărat că viața din Camerun și cea din Moldova nu diferă prea mult. Doar puțin, nu mult. Nu este o diferență foarte mare, dar e în regulă. Nici salariul nu diferă foarte mult, dar putem lupta puțin mai mult pentru a avea mai mult ca în orice altă țară. Când avem puțin, facem efort ca să avem mai mult. Țara mea este frumoasă. Dar Moldova este țara mea gazdă, așa că e în regulă”.

„Acum opt luni am venit în Moldova. Îmi place limba, limba romană. Aici există o altă limbă, iar asta îmi permite să mă cultiv, să înțeleg o altă limbă. Camerunul este bilingv, avem mai multe limbi acolo, iar aici avem română, așa că aici vorbim și românește. - Dar de ce nu ai ales Franța, de exemplu, acolo ți-ar fi fost mai ușor. - Vorbesc deja franceza, ceea ce înseamnă că dacă ajung în Franța m-aș descurca și nu aș învăța nimic nou. Dar dacă sunt aici și vorbim romană, asta este un mare avantaj pentru mine”.

Pamela este tot din Camerun și e bucuroasă că aici este împreună cu mai multe fete din țara ei. În acest fel, poate comunica în voie, nesimțind lipsa casei atât de tare. Și ea are cuvinte de laudă pentru Moldova.

„Este prima dată când călătoresc. - De ce ai decis să vii aici, să pleci din Camerun? - De fapt, pentru descoperire, îmi place să călătoresc, chiar și în Camerun făceam deja călătorii scurte. Fiind studentă am fost la obiectivele turistice, am făcut descoperiri. Și apoi m-am întâlnit cu cineva care a fost aici și care mi-a povestit despre Moldova că este o țară bună și dacă vii, te vei bucura de ea. Și am spus, de ce nu? Și deodată am avut un contract de muncă, am ajuns, am văzut-o, a fost foarte bine”.

Ea a venit în Moldova alături de una dintre surorile ei, acasă lăsând alte surori mai mici și pe tatăl său. Aici cel mai greu i-a fost să se dea cu temperaturile neobișnuite pentru ea.

„În primul rând este clima. Aici în Moldova când e frig, e atât de frig, când e cald, e atât de cald. - Când e cald este ca acasă, nu? - Nu, nu, este atât de cald aici, la noi nu este așa. Ei bine, încetul cu încetul, încetul cu încetul, mă obișnuiesc. Nu a fost chiar ușor, dar treptat fac descoperiri, sunt anumite condimente pe care țara asta le are și noi nu le avem. Încercăm, învățăm despre gusturi, iar asta ne mărește cultura, cunoștințele de fapt. De aici și scopul călătoriei, cred. Nu numai că ar trebui să se audă despre Moldova în afară, când merg acasă le spun că am fost și eu acolo. Dacă cineva mă întreabă despre mâncarea de aici, le spun despre plăcinte, există plăcinte. Și dacă mă va întreba cum se face, le arăt, o facem așa, așa, da”.

Și dacă fetele frământă plăcintele în bucătărie, ele sunt prăjite de Thanreer. Acesta a venit la studii în Moldova, tocmai din aglomerata și îndepărtata Indie. 

„Ce faci aici? - Fac plăcintă. Plăcintă cu varză. - Îți place plăcinta? - Bineînțeles. - De unde ești? - Din India. - Și care e numele tău? - Thanreer. - Încă odată, te rog. - Thanreer. - Asta e greu pentru mine. - Aa, da. - De ce ai ales Moldova, de ce ai dorit să vii aici? - Am venit să studiez medicina, dar lucrez aici part-time. - Dar spune-mi de ce Moldova și nu oricare altă țară? - Păi în Moldova e bine, pentru educație e mult mai bine ca în India. Universitățile sunt foarte bune”.

Thanreer ne-a mărturisit că Moldova îi oferă mult mai multe oportunități decât India, acolo totul fiind foarte scump și greu de obținut, din cauza numărului mare de oameni care populează această țară.

„Cum e Moldova pentru tine? - E bine, se dezvoltă în fiecare zi. - E mai bine decât în India? - Nu. India și Moldova sunt foarte diferite. India este mult mai populată, Moldova mai puțin, oamenii sunt buni și în India și în Moldova. Maia Sandu dezvoltă Moldova, văd că drumurile devin mai bune, viața devine mai bună. - Cu ce te-a impresionat Moldova? E diferită, așa-i? - Da, aici chiar dacă stăm puțin, putem de asemenea să lucrăm, în India asta e dificil. Acolo sunt foarte mulți oameni șie greu să-ți găsești de lucru. - Deci asta e o problemă. - Da. Aici poți să-ți faci și bani, cât timp stai aici. Și de-asemenea e dificil să-mi fac studiile acolo, deoarece e foarte scump. De aceea prefer Moldova.

- Cum e salariul? E diferit între Moldova și India? - Da, da. - Cât de mult diferă? - În India câștigăm cam 200 de euro, să zic așa. Aici e mai bine, câștig 300, 350. - Poți să trimiți ceva bani acasă? - Da, da”.

Cât despre mâncarea moldovenească, acesta nu este foarte încântat de ea, preferând kebab și alte mâncăruri apropiate de cele de acasă. Totuși, nu se dă înapoi de la o plăcintă cu varză. 

„Să spunem că un prieten de-al tău din India te întreabă ceva despre Moldova. Ce i-ai spune, ce i-ai recomanda? - Păi, Moldova e o țară foarte bună pentru trăit, e în Europa, poți trăi foarte ieftin aici , față de alte țări Europene și oamenii sunt foarte buni. - Hai să te întreb, care țară este mai bună pentru tine acum, Moldova sau India? - Oh, e greu de zis. Dacă vorbim de studii, de locuit sau muncit, este Moldova. Pentru că aici foarte ușor să îți obții de lucru sau să studiezi. În India este totul foarte aglomerat și să-ți găsești ceva de lucru acolo este foarte greu. Mulți dintre cei din țara mea se mută acum în țări din Europa. - Deci pentru tine Moldova e mai bună acum. - Da, mult mai bună și cred că în câțiva ani va fi mult mai bine”.

Studiile pe care le face în Moldova îl costă 4 mii de euro pe an ceea ce îl încântă, în India fiind nevoit să achite mai mult decât dublu, pentru același domeniu de studiu. S-a gândit și la faptul că ar putea să rămână aici după terminarea studiilor, fiind foarte mulțumit de ceea ce îi oferă țara noastră.

„Cât de multe plăcinte ai făcut într-o singură zi? Le-ai numărat? - Le-am numărat, da. Fac în jur de 250, acum când lucrez aici trei ore. Când lucrez șase ore, fac în jur de 300 sau chiar 400, în funcție de comenzi”.

Proprietarul brutăriei a decis să facă acest pas, după ce activitatea companiei s-a extins și nu mai făcea față cererii crescânde pentru produsele sale de panificație pe piețele europene. După ce a observat că nu găsește muncitori acasă, a ales să își extindă căutările dincolo de granițele Moldovei.

„Am început să ne interesăm prin canale media, pe la colegi de industrie, din alte industrii și am găsit soluții ca să ne creștem echipa. Experiența este interesantă pentru că lucrăm în diferite setup-uri. De exemplu, avem colegii din Camerun care s-au angajat printr-o agenție de recrutare care îi aduce aici în Moldova și facem o formă de leasing de personal. Adică avem contract cu această agenție și respectiv ei sunt plătiți prin compania data. Pe când ați văzut, avem studenți de la medicină care până la amiază, cei din India, care până la amiază merg la facultate, după amiază vin și ne ajută pe noi la prăjit plăcinte.

Clar este interesant pentru noi, mai ales acolo unde vorbindu-se franceză ne și înțelegem un pic. Cel mai interesant este pentru ei, că ați văzut ce zic și ei, că îi motivează faptul să vin într-o țară nouă, să învețe o limbă nouă. Și cam la șase luni de aflare aici, încep să înțeleagă, cum ziceau, câte un pic și înțeleg. Adică atât colegii din India care sunt de șase ani aici, înțeleg binișor, cât și ceilalți, deja facem așa un fel de schimb de experiențe culturale.

Este cu atât mai exotică sau atractivă munca, credem, pentru că, acum gândiți-vă ce fel de combinație avem, când plăcintele tradiționale moldovenești, la tigaie în cazul dat, sunt făcute de niște mâini din Camerun, prăjite de niște mâini din India și pleacă spre niște consumatori din Franța sau Irlanda. Eu cred zic că e un mix frumos, care adaugă culoare și frumusețe produselor noastre”, spune antreprenorul Victor Nistorică.

Lucrătorii locali au legat relații de prietenie cu cei de peste hotare, devenind foarte apropiați chiar și în afara lucrului.

„Poate a fost un pic de mirare să zic la început, nicidecum rezistență, pentru că ei înțeleg că avem nevoie să producem și cei ce sunt ne ajută să răspundem cererii. Și acum văd înțelegere, văd discuții frumoase, văd schimburi de tradiții, cum se fac plăcintele. Am văzut și mici petreceri la care au participat împreună. De asta, chiar familia noastră se extinde și devine foarte diversă și interesantă”.

Proprietarul brutăriei e decis să continue acest proces de recrutare a forței de muncă de peste hotare, chiar dacă procesul nu este unul ușor. 

„Noi dacă vrem să ne dezvoltăm țara și să creștem economia, singura soluție pe care o văd exact este importul calificat de forță de muncă. La momentul dat procesul nu este ușor. Este ușor pentru forța de muncă din uniunea europeană, dar nu este ceea ce se pretează pentru profilul nostru. Și atunci gândiți-vă, ca să aducem pe contul nostru, atunci o persoană care ar veni din India, Nepal, Bangladesh, trebuie în primul rând să-și obțină o viză pentru a veni în Moldova. 

După care, venind în Moldova, să-și facă un cazier judiciar, după care să aplice pentru statutul de migrant. Să i se elibereze această carte de sejur, carte de ședere, de reședință pe care noi o plătim. Și după care să-i semnăm un contract de muncă. Deci toate astea adunate, costul ar fi de numai puțin de 10.000 lei de persoană. Și asta încă, este un risc al nostru, al angajatorului, pe care noi ni-l asumăm, dar nu întotdeauna avem rezultatul garantat că această persoană va sta minim un an, sau va performa minim un an. Este clar, noi pledăm ca aceste proceduri să fie mult mai simplificate dacă vrem să satisfacem această nevoie de resursă umană care se prezintă cam în toate industriile”.

Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae

18 noiembrie 2024, ora 11:45

Problema forței de muncă este acută în agricultură. Fermierii se plâng tot mai des de lipsa muncitorilor și, în unele cazuri, rămân cu roada pe câmp, neavând cine să o strângă. Așa s-a întâmplat cu un cultivator de roșii din raionul Anenii Noi. Tone de legume au putrezit, pentru că nu a găsit oameni care să le culeagă. Cei care dețin terenuri mai mici spun că, deși cu greu, dar se descurcă. Din această cauză, tot mai mulți fermieri se gândesc să apeleze la muncitori din Asia sau Africa.

Imaginile pe care le vedeți au fost filmate de către un fermier din satul Șerpeni, raionul Anenii Noi. Acesta s-a plâns că a rămas cu roșiile pe câmp, în luna octombrie, din cauză că nu a găsit oameni care să le culeagă. 

„Cantitatea e mai mare, deoarece noi atunci am început a le culege. Și dacă până anul ăsta noi mai dovedeam să le ducem pe piață în stare proaspătă, anul ăsta le-am pus pe combină și le-am trimis la prelucrare, la fabrica de la Orhei și de la Budești, la suc. Nu știu de ce, dar oamenii nu prea vor să vină. S-au mai făcut brigăzi și prin alte raioane, dar nu mai vor să lucreze așa cum lucrau înainte. Si mulți s-au dus peste hotare, au rămas aici numai bătrânii care nu mai pot lucra. Găseam noi anul trecut, cu un an în urmă, căram oameni tocmai de la Chiperceni, de la Orhei. Vă dați seama, în fiecare zi, rutiera venea de la Chiperceni la Șerpeni și înapoi, în fiecare zi. Și anul ăsta am mai găsit noi oameni, veneau tocmai din Molovata, din partea cealaltă, din Dubăsari, ne costa rutiera doar 4 mii pe zi, în afară de salariul pentru lucrători. În stat au rămas foarte puțini oameni care vor să lucreze încă”, spune agronomul Victor Cebotaru.

Pentru această situație, agronomul a dat vina pe politicile guvernărilor trecute și actuale.

„Cred că ăsta e totuși, lipsa forță de muncă. Asta este, așa să vorbim, rezultatul guvernărilor stângace, în toate guvernările, inclusiv a lui Recean. Oamenii mai muncitori au plecat peste hotare. Au rămas aici bugetarii și o parte mică din fermieri. Muncitorii calificați nu numai în agricultură dar și din construcții, au plecat peste hotare la muncă. Cu toate că în țară la noi, muncitorii calificați găsesc cam așa salarii ca și în unele unei țări din Europa”.

Totodată, acesta este dezamăgit de faptul că cei care mai sunt în țară nu vor să muncească eficient și, de multe ori, așteaptă să treacă ziua de lucru, indiferent dacă și-au făcut activitatea sau nu.

„Noi îi plătim 400- 450 de lei pe zi. Noi le-am propus o altă variantă, adică să îi plătim la kilogramul cules. Că un om pe zi, poate să culeagă liber 500-600 de kilograme de roșii. Și dacă le-am dat un leu șaptezeci de kilogram, le-am zis că voi puteți să faceți 600, 700, 800 de lei. Cu cât mai mult faci, cu atât mai mult primești. Și mi-au spus că nu, nu ne aranjează așa. Măcar dă-mi 4 sute, 4 sute cincizeci de lei pe zi, dar eu mă uitam cum lucrează. Mergeau zece metri și se așezau cu fundul pe căldare, să șadă în voie, pentru că ei nu vin la lucru să facă bani mulți”.

În momentul de față acesta se află în discuții cu o companie care ar putea să suplimenteze forța de muncă, cu cetățeni aduși din Asia, fiind unica soluție pe care o vede pentru a putea să-și desfășoare activitatea în continuare.

„Noi am căutat variante din țările asiatice, să aducem încoace muncitori, că de altfel nu mai este chip. Mai cu seama în legumicultură, că aici trebuie multă muncă manuală. Am găsit o firmă, care să ne aducă nouă de prin Bangladesh, să facă selectare. Care o să mai rămână în agricultură, va fi neapărată nevoie să aducă de acolo. La noi în țară ăștia bătrâni nu vor să mai lucreze, cei tineri nu au nevoie de agricultură și se duc la oraș. Pe o bună pate dintre cei de prin sate i-am deprins cu ajutoarele sociale și nu se grăbesc să vină la lucru, iar asta e o problemă mare. - Și dumneavoastră din ce țară ați zis, din Bangladesh ați găsit ca o soluție? 

- Da, ne-au propus să luăm din Bangladesh. Dar trebuie să le facem condiții normale să aibă unde trăi, să aibă salarii normale, oficial să lucreze. - Deci asta este una din variantele la care vă gândiți pentru afacere, da? - Nu e unica. - Nu, unica, dar una dintre variantele la care vă gândiți. - Una din variante, da. La moment, azi urgent, da. Noi anul trecut am vorbit cu dânșii și trebuie să facem condițiile. Dar anul ăsta, dacă a fost unul din cei mai buni ani și am avut o roadă undeva la 12 de tone la hectar, nu le-am vândut la piață cu prețul de 8-9 lei, dar le-am dat cu trei la prelucrare și venitul la care am sperat din primăvară, e tare departe”.

Agricultura, un domeniu afectat de seceta prelungită, boli și calamități, este vulnerabilă și la criza de muncitori. Fermierii sunt tot timpul în căutarea brațelor de muncă, pentru că nu peste tot activitatea pe câmpuri este tehnologizată. Mai puțin sunt afectați de lipsa lucrătorilor cei care dețin afaceri mai mici, pentru că se descurcă datorită rudelor și prietenilor.

„La noi, afacerea este bazată în primul și în primul rând pe lucru de familie, unde lucrăm fiul, fiica, eu cu soția. Antrenăm doar zilieri, în perioadele când este nevoie. Plantare, recoltare, o prașă dacă este nevoie. În alte perioade administrăm des ierbicide, dar anul acesta am făcut și două prașe. - Când aveți nevoie de zilieri îi căutați mult sau îi găsiți rapid? - Depinde, depinde. Câteodată îi găsim și rapid, cu care am mai lucrat apelăm la dânșii, ne cunoaștem deja și suntem în relații bune și rezolvăm întrebarea. - Dar sunt momente când nu găsiți? - Sunt momente când nu găsim. În perioada de recoltare mai ales, când se recoltează merele sau strugurii, avem și noi ceva de recoltat. Iar când e recoltarea masivă în sat, atunci e mai complicat. - Și ce faceți? - Recoltăm cu familia, apelăm la rude, neamuri, prieteni și rezolvăm. Noi nu avem așa mult, volumul nu este atât de mare ca să ne oprească”, spune agricultorul din Buda, raionul Călărași, Valeriu Agapie.

Fermierul ne-a spus că se lovește des de cerințe exagerate din partea celor cărora vrea să le dea de muncă, iar unii dintre ei refuză categoric să lucreze, preferând să stea acasă și să nu facă nimic. 

„Cei care vin la muncă au cerințe și compară salariile, chiar și cele din România sau din Germania, cu salariile de aici, care sunt oferite de loc. Este o diferență esențială, să vorbesc așa. Aici, un lucrător dacă ar lucra zi la zi, cred că vreo opt, zece mii de lei i-ar face, în jur de vreo 500 de euro. Pe când în Germania acolo, sau în altă parte în Europa, acolo un salariu este mult mai semnificativ. - Asta dacă ar lucra zi la zi? - Vorbesc zi la zi, toată luna, da. Diferă de volum, da. Între 3 și 400 de lei. - Și le se pare puțin. - Le se pare puțin, da. - Pe lângă ăștia, 400 de lei, ce mai vor în plus? Că sunt cerințe, nu-i doar așa, 400 de lei și... - Eu puțin pot să vă spun, oamenii care vor să lucreze, lucrează, care nu, el pur și simplu nu face nimic, dar nici nu lucrează. Sau are pe cineva peste hotare, care are un salariu mai bun și întreține toată familia, restul ceilalți nu lucrează nicăieri”.

Bărbatul înțelege că situația asta s-a creat din cauza migrației excesive a populației din țara noastră, astfel creându-se un gol pe piața muncii, ce trebuie acoperit cumva.

„Da, anume că au plecat foarte mulți tineri peste hotare să-și soluționeze problemele familiei, construcția unei case, organizarea familiei, procurarea unui transport. Chiar și o bună parte dintre dânșii au plecat, din cunoscuții mei, au plecat pentru a acumula bani și a organiza o afacere. La mulți le-a reușit, la mulți mai puțin le-a reușit. Mulți și acum sunt în două părți. Vin puțin și lucrează aici, iarna lucrează în Europa, vara vin și mai fac niște lucrări aici. Și ca să fii în două părți, așa mai puțin le reușește, dar lumea se străduie și muncește. - Da, dar te duci acolo și dacă te întorci să faci o afacere, tot ai nevoie de muncitori. - E clar, în primul și în primul rând de muncitori. Noi mai puțin simțim neajunsul ăsta de muncitori, dar cunosc fermieri care au probleme foarte mari cu fructele”.

Cât despre importul forței de muncă, fermierul crede că ar fi unica soluție. 

„Cred că ar fi nevoie. Cred că ar fi nevoie, fiindcă dacă să vorbim că la noi, în zona de centru, spre exemplu iată, uitați-vă dumneavoastră, vedeți împrejur sunt foarte multe suprafețe nelucrate pe care lumea abia începe să le valorifice, să planteze. Iar aici se cere forță de muncă, dacă se plantează pomușoare, livezi, struguri, aici este nevoie de forță de muncă foarte multă. Și o bună parte din populație a plecat din teritoriu, mai ales cei apți de muncă, tineretul e plecat peste hotare, acolo unde se fac bani mai mulți. - Fructele. Acolo e cea mai mare problemă. - Da, da, fiindcă e o perioadă scurtă de recoltare. Și au un soi, două de prune, de exemplu, Stanley, o săptămână, două de recoltare. Și atunci trebuie mult dacă au cantități mai mari, e foarte greu de găsit muncitori atunci. Dublu îi plătesc pentru lucru, dar pe o săptămână, două. - Deci ar fi o soluție, totuși, importul forței de muncă din străinătate? - Temporar, da. În unele perioade scurte, anume la recoltare, cred că la recoltare și la tăiatul în uscat, așa cum se practică și în Europa, da?”

Conform unui studiu realizat de Agenția Pentru Ocuparea Forței de Muncă din Moldova, anul trecut, șase din zece angajatori se confruntau cu un deficit de forță de muncă. Iar la nivelul Uniunii Europene, în prezent aproximativ 15 milioane de lucrători imigranți acoperă lipsa forței de muncă în diverse domenii. 

Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae