O parcelă împădurită anul trecut, cu o suprafață de circa 5,5 hectare, în comuna Fundul Galbenei, are o rată de prindere modestă. De sub 60 la sută. Silvicultorii spun că e din cauza secetei, în condițiile în care puieții sunt la mila cerului și depind de ploi sută la sută. Pentru a acoperi golurile, se fac mereu completări, inclusiv în această perioadă. Acest lucru înseamnă din nou muncă și din nou resurse financiare. Ajunși la fața locului, ne-a fost destul de greu să distingem, de la margine, puieții de salcâm. Terenul e copleșit de buruieni, dar, spun cei responsabili de întreținerea lui, că intervin manual, cu sapa, angajând pentru aceste lucrări și zilieri, atunci când îi găsesc.
„Suntem în localitatea Fundul Galbenei, pe o zonă împădurită în anul 2023. Pur și simplu, am vrut să vedem dacă zona asta a fost împădurită și câți copaci, dacă îi găsim, s-au prins. Am găsit aici un stâlp pe care sunt niște indicatori, probabil silvici, dar la ce am atras atenția este că aici scrie 23, ceea ce înseamnă că a fost împădurită în 2023.”
Pentru claritate, am invitat, la fața locului, persoanele responsabile de întreținerea acestei plantații forestiere.
„Conform hărții realizată de Moldsilva, aici au fost împădurite 5.57 hectare. Am contactat responsabilul de zonă și așteptăm să vedem ce ne va spune când va sosi aici, dacă va sosi.”
„- Bună ziua. - Bună ziua încă odată. La telefon cu cine am discutat? - Cu dumnealui. - Bună ziua, Constantin sunt. Puteți să-mi povestiți și mie despre plantația asta, când a fost înființată? - Toamna 2023. - Și ce s-a plantat aici? - Salcâm. - Vreți să-mi spuneți că acel copac e plantat acum un an? - Anul ăsta au mers lucrări de completare a suprafețelor. - Cât s-a prins de prima dată? - Când s-a făcut proba, undeva vreo 50 de procente, 54. - Deci jumătate, da? - Da. De-atâta acum intervenim și ăstia sunt puieți plantați acum. Mulți s-au uscat. - De ce s-au uscat, ați identificat problema? - Problema este seceta, căldurile. - Dar faptul că arată așa nu este o problemă? - Dar care e problema? - Păi se sufocă copacii, din cauza plantelor astea.
- Și ce propuneți dumneavoastră, să mergem să-i udăm? - Nu, dar trebuie curățată, trebuie întreținută. - Păi uitați-vă fâșia cum este curățată. - Atât, doar fâșia asta se curăță? - Doar 25 la sută din suprafată se prelucrează. - Și restul rămâne așa? - Restul așa rămâne, noi nu avem în plan lucrări mecanizate. - Dumneavoastră ca specialist, pentru că eu nu sunt specialist, credeți că acești copaci vor ajunge la maturitate? - Da, sigur. Acum vă arătăm puieți uscați pe care i-am scos și i-am înlocuit. - I-ați plantat și i-ați recepat, da? - Da, ei se recepează, deoarece cand se prind, ei mai repede pornesc din rădăcină.
- Din câte am citit, ca o împădurire să fie cu succes, ea trebuie să fie peste 70 de procente. - Avem și cu 80 și ceva, totul depinde de soluri. Sunt soluri mai bune, sunt soluri mai rele. Aici avem peste 20 de mii de puieți. Și din toți s-au prins jumătate, da? - Undeva în jumătate. - Dar arătați-mi măcar un salcâm care a crescut normal, măcar unul în toată plantația asta. - Avem în partea cealaltă. - Rândurile se cunosc atunci când au frunze, dar acum cam greu. - Iată ăsta tot e de anul trecut, ia uite ce creștere are el. - Creșterea e slabă. - Aici nu e vinovat silvicultorul că el nu crește. - Păi în situația asta, dați să plantăm alți pomi dacă salcâmul nu merge. - Altă specie care să meargă în pământurile astea sărace, noi nu avem. Cu toate că socotim salcâmul ca specie invazivă”.
Pe lângă calitatea solului, vina a fost dată și pe faptul că zona e una greu accesibilă și dificil de prelucrat.
„- Aici lucrări mecanizate, real nu se pot face. - Păi și de ce a fost aleasă zona asta pentru împădurire dacă e imposibil de...? - Pe care ni le dau primăriile, acelea le plantăm. De obicei primăriile dau pământurile care sunt degradate și nu le pot vinde. Nouă nu ne dau terenuri bune, pentru că în primul rând nu se permite chestia asta.
- Și ziceți că aici o să fie pădure, da? - Da. - În câți ani? - Termenul la noi este de cinci ani. - Cinci ani? - Timp de cinci ani, dacă pădurea ajunge la un metru jumătate și consistența e 0.8, 0.9, atunci noi automat îl transferăm înapoi la primărie. Sperăm ca anul viitor creșterea să fie mai bună. A fost căldura și ei au mai tânjit. - Păi poate să fie căldură și anul viitor, la fel. - Rădăcina e altfel tasată în pământ, altfel ramificată. - Iată eu vă promit că o să vin și peste cinci ani aici. - Peste doi ani. Aici nu e vina silvicultorului, plantarea e făcută conform normelor”.
Conform normelor, înainte de plantare, e nevoie ca solul să fie analizat de specialiști, lucru care nu s-a întâmplat în acest caz.
„- Pur și simplu, analiza la sol nu a făcut-o nimeni ca să vadă ce specie merge aici. Astea sunt primele nuanțe, iar la noi pedologia nu lucrează. - Și cine trebuie să ceară analizele astea? - Analizele sunt costisitoare. - Dar cine trebuie să le ceară? - Cine achită. - Moldsilva? - Moldsilva nu o să achite așa analize, pentru că sunt prea costisitoare și pălește tare la buzunar”.
De cealaltă parte, directorul general al agenției Moldsilva, într-o altă discuție, a insistat că solurile sunt supuse probelor înainte de plantare.
„Se fac. Specialiștii și experții ies la fața locului și deja dacă s-a făcut alăturat, nu se face pe fiecare masiv sau pe fiecare parcelă aparte. - Deci probe se iau. - Se iau”, spune directorul Agenției Moldsilva, Victor Durbală.
Pe lângă problemele climatice, plantațiile tinere se lovesc de încă o problemă în drumul lor spre a deveni păduri.
„- Toate lucrările se fac manual. Plantarea manuală... - Mergeți cu sapa pur și simplu și... - Da. - Și aveți oameni? - Asta e problemă mare cu oamenii, căutăm și ieșim din situație. -Toate înființările astea de păduri, ele se fac din banii dumneavoastră, din bani lui, din banii mei. Dacă ziceți că 50 la sută s-au prins, înseamnă că cincizeci la sută din suma care s-a băgat aici, s-a pierdut, da? - Da. Dacă socotim valoare, da. - Păi și dacă luăm câte plantații se fac în Moldova în fiecare an, sunt foarte mulți bani care se risipesc. - Dacă nu greșesc, aici s-au făcut completări cu 9 mii, aproape 9 mii de puieți.”
Fiind la fața locului, din comunicarea cu silvicultorii, am identificat o problemă, cu care ar putea să se confrunte o bună parte dintre primării după ce vor prelua gestionarea terenurilor împădurite.
„- Iată, am identificat o problemă. După cinci ani de zile, dacă aici devine pădure o dați la primărie și primăria nu are bani să angajeze pădurar sau să facă lucrările, ce se întâmplă cu pădurea asta? - Ei au pădurar. - Care au, că eu am întâlnit primării care nu au bani nici pentru salarii. - Sunt primării care au efectuat și lucrări de curățire, lucrări de îngrijire. - Dar dacă nu au, ce facem în situația asta, sau le împădurim așa pentru statistică? - Asta de-amu nu e problema noastră, asta e problema celor de sus. - Dar dumneavoastră șefilor nu le spuneți? Uite avem o problemă, creștem pădurea, o îngrijim, o dăm primăriei, dar dacă primăria nu are bani, ce facem cu ea, o abandonăm? Și asta înseamnă că în 15 ani de zile tot așa o să arate. - Poate și mai rău.”
Primarul comunei, pe care l-am găsit mai târziu, la telefon, încă nu este la curent cu cheltuielile pentru întreținerea viitoarei păduri.
„- Primăria Fundul Galbenei ar avea bani să întrețină cinci hectare de pădure? - Nu știu, depinde și ce bani sunt necesari la întreținere, nu cunosc. Ar fi bine să mă consult cu dumnealor în primul rând. - Deci dumneavoastră nu cunoașteți. - Nu. Ni s-a spus că după cinci, șapte ani, el va trece la balanța primăriei și noi putem să facem defrișări acolo, dar de întreținere nu am discutat.
- Dar vedeți o idee bună că terenurile astea împădurite se întorc la balanța primăriei? - Da, e o idee bună. Acum nu știu care sunt condițiile, când se încep defrișările, cum pot să meargă acestea. - Din punct de vedere economic vedeți o idee bună. - Da, din punct de vedere economic, din punct de vedere juridic, nu știu.Dar nu o să fie o greutate în plus, pe spatele dumneavoastră ca să întrețineți suprafața asta? - Dacă ne obligă să o întreținem, da, o să fie în plus. pentru că la noi bugetul e foarte mic și...nu cred că o să dispunem de suplimente financiare ca să acoperim întreținerea. - Acolo trebuie pază, trebuie pădurar. - Da, da. Dar acum nu vă pot da un răspuns. nu am studiat cazul dat”, ne-a spus primarul comunei Fundul Galbenei, Dumitru Rusu.
Pentru a clarifica situația cu această plantație, l-am abordat pe cunoscutul activist de mediu, Petru Vânari, să explice cum ar trebui întreținută o pădure tânără
„- Ce vezi tu aici bine și ce vezi rău în imaginile astea ? - Eu văd bine că, în primul rând, terenul degradat s-a împădurit și sper ca acest proces să decurgă până ajungem noi la speciile autohtone, aici fiind specia pionier salcâm. Văd bine că au fost îngrijiți, că au fost prășiți, s-au înlăturat buruienile la rădăcinile lor. Respectiv, decopleșirea lor a avut loc, din 23 până acum. Văd bine, la fel, că buruianul poate să-și joace un rol în timpul de vară. În timpul caniculei când valurile de căldură afectează foarte mult puieții. - Dar aici e relativ, poate să facă bine, poate să facă rău.
- Eu cred că el, dacă aici în mod vizibil lipsește la rădăcină și e la distanță de puiet, mare obstacol nu este. Ce îmi pare ciudat sau suspicios este că, din câte am înțeles nu sunt prelevate probe de sol înainte de a planta specia salcâm, ori noi în Republica Moldova fiind cumva la fundul Mării Sarmatice istoric vorbind, avem o concentrație mare de carbonați de calciu în sol. - Și asta ce înseamnă? - Asta înseamnă că, salcâmul fiind din continentul american și nu de aici, el nu este adaptat acestor compuși în sol și atunci când se întâlnesc între ei, salcâmul se oprește din crescut. Și asta se poate întâmpla și la primul an după plantare și la al zecelea an după plantare.”
Fosta ministră a mediului, Iordanca-Rodica Iordanov, crede că e nevoie de mai multă irigare a terenurilor plantate.
„Irigarea este reală. În cazul în care se restabilesc acele iazuri din păduri sau în cazul în care e posibil să fie adusă apa în terenurile care au fost plantate. Dar există și această luptă pentru existență în cazul în care planta va ști că este permanent susținută prin irigare sau prin stropirea artificială, atunci ea nu va lupta”.
În continuarea acestei teme, expertul Petru Vânari consideră că reușita programului național de împădurire, lansat acum doi ani, depinde de implicarea întregii societăți. În caz contrar, riscă să rămână un program cu multe cheltuieli și rezultate puține.
„- Cred că marea problemă pe care eu o văd acum la programul de împădurire, sunt cumva dublele standarde. Pe de-o parte noi spunem că ar trebui să ne preocupăm toți, pe de altă parte, această preocupare nu este sistematizată de stat. Este sistematizată doar în rândul funcționarilor publici, atunci când sunt aceste mari evenimente și vedem cum angajații ministerelor. - Pentru poze, da? - Oarecum și sper eu cu scop educativ oarecum, dar în mare parte noi avem studenți, avem elevi, avem alți bugetari care, din păcate, nu sunt antrenați în acest proces. Ori acest proces nu este neapărat pentru stat, el se referă la beneficiile de viață ale noastre ale tuturor și mai mult ca atât, ale generațiilor viitoare. Noi credem că în acest proces ar trebui să se implice toți.”
În cadrul împăduririi de toamnă, campanie care se apropie de final, miza a fost de a planta circa 4.300 de hectare. Majoritatea terenurilor au fost oferite de primării, în baza unor contracte cu ocoalele silvice, pentru o perioadă medie de 6 ani. Autoritățile centrale au îndemnat întreaga societate să se implice, oferind public contactele responsabililor locali de aceste procese. În continuare, rata de împădurire a țării este sub 12 la sută, mult sub rata Uniunii Europene care este de circa 40 la sută.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
