Persoanele cu dizabilități adulte reprezintă circa 5 la sută din numărul total al populației Republicii Moldova. Sunt înregistrate în jur de 153 de mii de astfel de persoane. O bună parte nu este aptă de muncă. Datele oferite de Ministerul Muncii mai arată că doar 15 la sută au reușit să se angajeze. Una dintre marile piedici pentru persoanele cu dizabilități în încercarea de a se angaja este că aceștia locuiesc în sate, pe când majoritatea locurilor de muncă sunt în orașele mari.
Pentru a remedia această problemă și altele ce apar în procesul de integrare pe piața muncii, autoritățile centrale implementează diverse programe și politici. De exemplu, oferă subvenții pentru angajatorii care iau la lucru persoane cu dizabilități. De asemenea, au introdus și obligativitatea pentru companii să creeze funcții pentru reprezentanții acestei categorii. Deși riscă sancțiuni, Inspectoratul de Stat al Muncii nu poate desfășura controale, în lipsa unui mecanism de aplicare a legii.
Conform tuturor normelor internaționale de drept, fiecare om are aceleași drepturi și nu există diferențe între membrii societății. Asta ne-a explicat și Gheorghe Bosîi, jurist în cadrul Centrului pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.
„Dreptul la muncă a persoanelor cu dizabilități, este unul dintre drepturile persoanelor cu dizabilități, care este același ca și pentru ceilalți membri ai societății. Adică nu trebuie să facem diferențierea dintre drepturile unei persoane fără dizabilități și drepturile unei persoane cu dizabilități. Este același drept de a munci, de a-ți câștiga existența, de a obține un salariu și, respectiv, de a duce un mod de viață decent”.
În încercarea de a se angaja pe piața muncii, o persoană cu o oarecare dizabilitate se confruntă cu tot felul de încercări. Unele mai grele ca altele.
„Barierele fizice pe care le întâmpină persoana cu dizabilitate cum ar fi, intrările neadaptate sau căile de deplasare neadaptate, precum și locurile de muncă neasigurate sau neacomodate, reprezintă o barieră foarte importantă pentru ca aceste persoane să-și poată realiza potențialul și dreptul la muncă. O altă barieră ar fi, barierele de atitudine din partea angajatorilor în ceea ce privește angajarea persoanelor cu dizabilități. Mulți angajatori, văzând persoana cu dizabilități din start o cataloghează ca incapabilă de a-și duce locul de muncă și de a se isprăvi cu sarcinile puse în fața sa”.
Cazurile de discriminare pe care aceștia le-au analizat și pentru care au oferit sprijin, au fost dintre cele mai diverse.
„Noi am avut asemenea cazuri. Am ajutat persoanele să înainteze cereri la Consiliul de Egalitate pentru a constata discriminarea și am prezentat și opinia asociației noastre cu privire la discriminarea la care a fost supusă persoana în câmpul muncii. Spre exemplu, o persoană cu dizabilitate de vedere care activa la o întreprindere era impusă să lucreze niște sarcini care nu erau prevăzute în contractul de muncă. Și sub diferite pretexte, angajatorul ori o numea cu cuvinte murdare „tu nu-ți poți îndeplini sarcinile din cauza dizabilității pe care o ai”. - O înjosea? - O hărțuia verbal, ca să spunem așa, pentru că așa considera el util”.
Expertul consideră că legislația este bună, dar necesită totuși câteva îmbunătățiri.
„Eu cred că statul ar putea face în plus să extindă termenul de acordare a subvențiilor, pentru ca termenul de șase luni este unul foarte micuț și nu motivează angajatorii să mențină locurile de muncă. Deși legislația în vigoare prevede amenajarea a cel puțin un loc de muncă la douăzeci de locui de muncă create, pentru persoana cu dizabilități, nu există o sancțiune reală care ar sancționa angajatorii în cazul în care nu crează un asemenea loc de muncă. Deși Codul Contravențional prevede sancțiuni, dar nu există mecanismul. Angajatorul tot timpul va spune că nu a solicitat nimeni să vină la locul ăsta de muncă. Eu l-am rezervat, dar nimeni nu a venit să se angajeze”.
De cealaltă parte, autoritățile statului vin cu un șir de măsuri, menite să simplifice accesul pe piața muncii al persoanelor cu diverse dizabilități. Acestea oferă indemnizații pentru persoanele cu dizabilități și subvenții pentru a susține angajatorii.
„Noi vedem o cerere mai mare din partea angajatorilor pentru aceste tipuri de subvenții, dar este nevoie și de o finanțare mai mare pentru astfel de programe. O altă măsură pe care Ministerul o oferă persoanelor cu dizabilități, este stagierea profesională. Prin intermediul acestui program, persoanele cu dizabilități pot căpăta mai multe abilități tehnice, care îi vor face să se încadreze mai ușor în câmpul muncii. Pentru această stagiere, persoanele beneficiază de o bursă care este în jur de 35 de procente din salariul mediu lunar, de aproximativ 3600 de lei, iar angajatorul beneficiază de o subvenție de 3200 de lei”, a menționat secretarul de stat la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Felicia Bechtoldt.
„Dacă în perioada anilor 2018-2021 ponderea persoanelor cu dizabilități înregistrate din totalul șomerilor înregistrați era de până la două procente, vorbim de 500-600 de persoane cu dizabilități înregistrate, atunci începând cu anul 2022, numărul acestora s-a triplat. Vorbim de o pondere de până la opt procente de persoane cu dizabilități înregistrate, din total șomeri. Dacă să explic de ce s-a întâmplat acest lucru, este pentru că a avut loc o modificare a Legii numărul 60 din 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, și această modificare presupune că persoanele cu dizabilități pot fi înregistrate cu statut de șomer și pot solicita suport la angajare, indiferent de recomandările Consiliului pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă. Deci chiar dacă în certificatul de dizabilitate este scris că capacitatea de muncă păstrată a persoanei este foarte mică și nu i se recomandă munca, dacă persoana este aptă de muncă și avem cazuri de genul dat, atunci persoana poate să se adreseze la subdiviziune și poate fi înregistrată cu statut de șomer”, a declarat șefa interimară, direcție, ANOFM, Tatiana Cristafovici.
O mare parte din persoanele cu diverse dizabilități este înregistrată în localitățile rurale, ceea ce reprezintă încă o provocare.
„65 de procente sunt în mediul rural. Dar majoritatea locurilor de muncă sunt în mediul urban. 85 de procente din locurile de muncă din Republica Moldova sunt în mediul urban. Aici este nevoie să diversificăm economia și să creăm locuri de muncă și în mediul rural, și în centrele raionale, pentru a oferi mai multe oportunități celor care sunt în mediul rural să se angajeze în câmpul muncii. - Da, dar ăsta este un proces de durată. - Exact, dar vreau să vă spun că în același timp este nevoie și de o finanțare mai mare pentru aceste programe. Noi avem o cerere mare, dar finanțarea este una mai mică”, a spus Felicia Bechtoldt.
Și pentru că majoritatea persoanelor cu dizabilități vor fi obligate să se deplaseze pentru fi angajate pe piața muncii, autoritățile vin și aici cu o soluție de sprijin.
„Avem și indemnizații pentru transport, pentru persoanele cu dizabilități. Aici o persoană cu dizabilități poate să aleagă între două tipuri de indemnizații. Una este o indemnizație de încadrare în câmpul muncii, care este echivalentă cu un salariu mediu lunar pe economie, deci cu aproximativ 10.500 de lei, aici vorbim de salariul prognozat. Această persoană trebuie să lucreze timp de șase luni cel puțin. O altă indemnizație pe care o persoană cu dizabilități poate să o aleagă, este indemnizația care acoperă cheltuielile de transport pe toată durata angajării. Unica condiție este ca acel loc de muncă să fie într-o altă localitate decât cea de domiciliu”, a explicat secretarul de stat la MMPS.
Cei de la ANOFM ne-au mărturisit că, angajarea unei persoane cu dizabilități pe piața muncii nu este un lucru ușor și necesită efort din mai multe părți.
„Lucrăm nu doar cu persoana cu dizabilități, dar și cu angajatorul, care tot trebuie sensibilizat. Atunci când un angajator decide că îi este mai comod să angajeze o persoană fără dizabilități, noi încercăm să îi explicăm și beneficiile angajării persoanelor cu dizabilități. Pe lângă faptul că este oferită o subvenție din partea statului, le spunem că aceste persoane sunt foarte devotate locului de muncă, nu scriu cerere de demisie atât de repede”, a spus Tatiana Cristafovici.
Conform informațiilor oferite de către ANOFM, 60 la sută dintre persoanele cu dizabilități nu au o calificare, au studii gimnaziale, liceale sau primare. Asta reprezintă încă o provocare comună pentru autorități, angajatori și persoanele care doresc să se angajeze.
„Noi anul trecut am avut inițial 34 de milioane de lei pentru aceste programe. Acești bani au fost absorbiți în prima jumătate a anului și ulterior, la rectificarea bugetului am cerut alte 22 de milioane de lei, care de asemenea au fost absorbite într-un timp mai scurt. Anul trecut am avut 56 de milioane de lei, pentru toate programele ANOFM, inclusiv pentru cele pentru persoanele cu dizabilități. Datorită cererii mari, aceste sume au fost absorbite foarte rapid”, a subliniat Felicia Bechtoldt.
Conform datelor de la Biroul Național de Statistică, oferite de către Ministerul Muncii, procentul persoanelor cu dizabilități, angajate pe piața muncii a crescut în ultimii ani, datorită tuturor acestor programe de sprijin.
„În Republica Moldova sunt aproximativ 153 de mii de persoane cu dizabilități, apte de muncă și ne-apte de muncă. Din acestea, doar 15,3 procente sunt angajate în câmpul muncii. În 2022 am aprobat un program național de ocupare a forței de muncă, iar un obiectiv al acestui program este creșterea ocupării pe piaț muncii a persoanelor cu dizabilități de la 13,5 procente în 2021, la 17,5 procente în 2026. Ce pot să vă zic, din datele preliminare ale Biroului Național de Statistică ne spun că, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități pe piața muncii a crescut doar într-un singur an, cu 1,7 procente. A crescut la 15,2 procente în 2022”.
Rugată să facă o comparație cu societatea de peste ocean, în care a activat în ultimii ani, referitor la atitudinea societății față de persoanele cu dizabilități, doamna secretar de stat ne-a făcut câteva mărturisiri.
„În primul rând este cu mult mai puțină discriminare din partea angajatorilor, din partea societății în general, pentru persoanele cu dizabilități. Și persoanele cu dizabilități în Statele Unite au cu mult mai multe oportunități de angajare, la educație, la sănătate, decât în Republica Moldova”.
Cât despre cum vede dumneaei rezolvarea acestei situații, a ținut să facă câteva precizări.
„Pot să spun că, atâta timp cât angajatorii nu vor avea anumite penalități de discriminare, atâta timp noi nu vom putea rezolva această problemă. Pot să vă spun că eu am un copil cu dizabilități și înțeleg foarte bine care provocări le au oamenii cu dizabilități în Republica Moldova. Consider că este necesar de a respecta legea și atâta timp cât nu avem sancțiuni pentru angajatori să respecte legea, atâta timp în continuare vom avea o discriminare față de persoanele cu dizabilități atât în câmpul muncii, în mediul educațional, în sistemul de sănătate”.
În anul 2022, rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova a fost de 15,2 procente. Spre comparație, conform unor date statistice, în Polonia rata de ocupare a persoanelor cu dizabilități este de 33 de procente, în Ungaria de 38 de procente, iar în Lituania și Slovenia de 39 de procente.
Un reportaj de Constantin Niculae
Imagine de Vlad Glinjan
Montaj de Constantin Niculae
