22 ianuarie 2024, ora 14:41

Malul drept al Nistrului ar putea reveni la gazul rusesc, la primăvară, după încheierea sezonului rece. Se va întâmpla în cazul în care prețul oferit de Gazprom va fi sub cel de la bursele europene, a precizat ministrul Energiei, Victor Parlicov, în cadrul emisiunii Cutia Neagră PLUS, de la TV8.

„După ce se epuizează perioada rece, după ce volumele de gaz livrate de Gazprom vor fi suficiente pentru a acoperi inclusiv consumul malului drept, vor fi luate decizii strict comerciale. Dacă noi vom putea cu Energocomul aduce gaz mai ieftin de pe piața internațională, atunci vom procura de la Energocom. Dacă gazul de la Gazprom va fi mai ieftin, decât ceea ce putem noi obține pe piața internațională, atunci este judicios să cumpărăm gaze de la Gazprom”.

O hotărâre anterioară a CSE obligă Moldovagaz să cumpere gaz de la Energocom până în luna mai. După aceasta, în funcție de oferte, Moldovagaz urmează să decidă de la cine să își facă plinul pentru țevile de gaz.

„În cazul în care în luna mai oferta Gazpromului va fi mai favorabilă, evident vom cumpăra de la Gazprom. Dacă va fi de la Energocom, sau alt jucător, evident vom procura de la acest jucător”.

Planurile Moldovagaz și ale oficialilor de la Chișinău pot fi însă date peste cap de Ucraina. În decembrie 2024 expiră contractul privind tranzitarea gazului rusesc pe teritoriul statului vecin.

„După ce s-a început războiul, s-a votat o lege prin care li s-a interzis companiilor rusești să încheie contracte cu parteneri din Ucraina. Ucraina va asigura în continuarea tranzitul gazelor rusești, dar contractele le va semna nu cu Gazprom, dar cu traderii europeni. Tiraspoltransgaz licență nu are, deci ei nu au cum participa la licitațiile de rezervare a gazoductului prin Ucraina. Atunci, noi o să ajungem după 2024 în situația când regiunea transnistreană nu va mai putea primi gaz rusesc gratis”.

„Dacă va fi închis tranzitul și aceste puncte nu vor fi accesibile prin Ucraina, sunt alte puncte, alte coridoare, cum este de exemplu coridorul gazoductului Iași-Ungheni-Chișinău, prin care poate fi transferată această cantitate pentru consumatorii noștri, inclusiv pentru cei din Transnistria”.

Victor Parlicov este de părere că Transnistria ar trebui de pe acum să se pregătească pentru un asemenea scenariu. În opinia lui Parlicov, regimul neconstituțional de la Tiraspol ar trebui să înceapă o creștere graduală a prețului la energie, pentru a resimți mai ușor o eventuală deconectare de la gazele rusești.

Noi, pe malul drept, ne-am învățat deja să ne descurcăm, indiferent dacă vor fi sau nu gaze din partea Gazprom. Problema pe malul stâng este că, dacă ei brusc vor trebui să treacă la prețul de piață și să achite gazul la prețul real, economia lor, bugetul, nu va putea face față”.

21 decembrie 2024, ora 23:11

Astăzi vorbim Verde-n ochi despre educație și salariile mizerabile pe care le primesc profesorii din R. Moldova versus majorările obraznice la pensii pe care le-ar putea primi din anul viitor judecătorii Curții Constituționale.

Zilele trecute, profesorii au ieșit la proteste să ceară salarii decente. În urmă cu o lună, Guvernul le-a promis majorări de 15% de la începutul anului viitor, dar pe ultima sută de metri le-a înjumătățit. În formula votată de Parlament la început de decembrie, profesorii ar urma să beneficieze de o majorare salarială netă între 600 și 900 de lei. Asta în condițiile în care salariul mediu pe economie va crește anul viitor cu 2.400 de lei. Simțiți diferența?

Cu sau fără această majorare, un lucru este cert: Profesorii sunt printre cei mai prost plătiți salariați din R. Moldova. Salarii mai mici au doar angajații din agricultură și cei din domeniul artei. Chiar dacă toate guvernările din ultimii 20 de ani au promis că educația va reprezenta o prioritate pentru ei, salariile cadrelor didactice au fost dintotdeauna sub media pe economie.

De exemplu, în 2020, salariul mediu din învățământ era de circa 7.000 de lei, cu 12% mai puțin decât media pe economie. În 2024, chiar dacă salariul unui profesor a crescut până la aproape 11.000 de lei, el este de fapt cu 24% mai mic decât salariul mediu pe țară. Astăzi, în Moldova, un sudor, electrician sau croitor este mai bine plătit decât un dascăl, pe umerii căruia stă sarcina de a educa următoarea generație de cetățeni.  

Dincolo de declarațiile siropoase ale politicienilor despre importanța imensă a învățătorilor, cifrele oficiale cu privire la distribuția bugetelor arată o realitate total diferită. De exemplu, în 2012, cheltuielile statului pentru învățământ reprezentau 8,4% din PIB, iar anul acesta – ele au scăzut până la 5,4% din PIB. Cei mai mulți bani au fost alocați protecției sociale, adică compensațiilor și ajutoarelor pentru cei vulnerabili financiar.

Și dacă alocarea banilor pentru compensații la facturi este de înțeles, atunci o ultimă inițiativă a Guvernului care își propune să vină cu stabilirea unor pensii nesimțit de mari pentru judecătorii Curții Constituționale este de-a dreptul scandaloasă. Dacă această modificare va fi acceptată de Parlament, cei șase judecători ai Curții vor putea beneficia de pensii în valoare de până la 80 la sută din salariile lor de funcție. Salariul unui judecător constituțional este de 82.000 de lei, astfel pensia acestuia ar putea ajunge la 65.000 de lei.

Când statul spune că nu are bani pentru profesori, dar îi găsește cu ușurință pentru un cerc de elită de judecători, revolta publică este firească. Salarii mici pentru învățători înseamnă și o educație mai proastă, iar prin consecință și o economie mai puțin dezvoltată. Această relație cauzală este demult demonstrată. Statele în care s-a investit sistematic în educație au ajuns economii mondiale. Statele care au neglijat domeniul educației se bălăcesc în sărăcie și corupție.  

Cât despre salarii, profesorii moldoveni pot doar visa la veniturile unor dascăli din Uniunea Europeană. Spre exemplu, un profesor din Olanda sau Danemarca are un salariu mediu lunar de 5.600 de euro, iar unul din România sau Bulgaria – de circa 1.100 de euro lunar. Și asta în condițiile în care prețurile de la noi și cele din România sunt aproape identice.

În concluzie, vă spun verde-n ochi, profesorii noștri merită mult mai mult, iar preocupările Guvernului și Parlamentului pentru confortul financiar nesimțit de mare al judecătorilor Curții Constituționale sunt cel puțin amorale în actualul context economic al țării. 

Pentru ce merite deosebite au meritat magistrații constituționale venituri lunare de peste 7.000 de euro, într-o țară în care profesorii ies la proteste pentru salarii care să-i scape de sărăcie?