28 februarie 2024, ora 13:11

Pe canalul de Telegram „Balcan-Center” a fost distribuit un presupus document din rezoluția așa-numiților aleși de la Tiraspol prezenți la așa-zisul congres al „deputaților de toate nivelurile” din stânga Nistrului, prin care s-ar intenționa să ceară Federației Ruse „să apere Transnistria și cei 220.000 de cetățeni ruși”. Veridicitatea documentului însă nu s-a putut verifica deocamdată. Cu detalii vom reveni pe parcurs. Totodată, reiterăm reacția Guvernului de la Chișinău, care a menționat că astfel de acțiuni sunt de natură propagandistică și au scopul de a „isteriza societatea”.

Potrivit primului punct din așa-numitul proiect de rezoluție, care ar urma să fie aprobat astăzi, Tiraspolul se va adresa Consiliul Federației și Dumei de Stat a Rusiei cu scopul de a „întreprinde măsuri pentru protecția Transnistriei și a celor peste 220 de mii de cetățeni ruși, în fața presiunilor venite din partea Republicii Moldova”.

Totodată, potrivit, draftului, rezoluția ar urma să fie transmisă către: Secretarul General al ONU, participanții la procesul de negociere în formatul „5+2”, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Parlamentul European, Adunarea interparlamentară a CSI și Comitetul Internațional al Crucii Roșii.

Menționăm că, așa-zișii aleși locali din stânga Nistrului, s-au reunit miercuri, 28 februarie, pentru a discuta, potrivit declarațiilor vicepreședintei consiliului suprem nerecunoscut de la Tiraspol, Galina Antiufeeva, probleme economice. Ședința vine pe fondul unor speculații că ei ar putea cere anexarea regiunii la Federația Rusă. Potrivit presei din stânga Nistrului, pe ordinea de zi a așa-numitului Congres se află două subiecte: „«Discuție asupra situației politice și socio-economice din Transnistria» și «Adoptarea documentelor finale ale congresului»”.

La așa-numitul Congres al „deputaților de toate nivelurile” de la Tiraspol sunt prezenți 620 de „parlamentari” din totalul de 700.

Autoritățile centrale de la Chișinău reiterează că așa-numitul Congres nu este decât un eveniment propagandistic, care are scopul de a „isteriza societatea”. Totodată, reprezentanții Guvernului au susținut că nu există pericol de destabilizare a situației din regiunea transnistreană.

„Vrem să spunem foarte  clar și ferm că nu există pericole de escaladare și destabilizare a situației din regiunea transnistreană. Este o altă campanie de isterizare a societății în jurul așa-numitului eveniment de la Tiraspol. (...). Reiterăm că regiunea transnistreană este aliniată la obiectivele de pace și securitate ale Republicii Moldova. Este un alt eveniment propagandistic, care nu-și merită titlurile tensionate din buletinele de știri”, a declarat Daniel Vodă, purtătorul de cuvânt al Guvernului, în cadrul unui briefing de presă susținut după ședința Cabinetului de miniștri.

„De la Chișinău lucrurile se văd calm”, a mai susținut Daniel Vodă.

23 noiembrie 2024, ora 18:00

Noua ediție a editorialului „Verde-n ochi” cu Mariana Rață este despre război și pace. Săptămâna aceasta s-au împlinit 1000 de zile de la începutul războiului de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei. „Operațiunea specială” plănuită pentru trei zile de generalii de război ai lui Putin s-a transformat într-un război lung și istovitor pentru ambele părți. Spre surprinderea întregii planete, Ucraina rezistă cu stoicism împotriva ursului turbat, înnebunit după miros de sânge.

Cele 1000 de zile de război au arătat întregii lumi că eroii adevărați sunt oameni simpli care ascund în ei curaj și îl expun în situații extreme. Am văzut asta în persoana grănicerului ucrainean Roman Gribov de pe insula Șerpilor. Cel care a trimis la origini corabia militară rusă care i-a cerut să se predea. Am văzut asta în persoana soldatului voluntar ucrainean  Olexandr Mațievschi, împușcat în Bahmut, în față. Iar ultimele sale cuvinte au fost „Glorie Ucrainei!” Cei mai mulți dintre acești eroi, unii necunoscuți publicului larg, au fost uciși. 

În cele 1000 de zile de război, rachetele, tancurile, dronele criminalului de la Kremlin au luat viața a peste 25.000 de civili. Oameni simpli, ca noi, care au fost omorâți când dormeau în casele lor, mergeau la magazin sau la serviciu, își duceau copiii la plimbare sau la grădiniță. Printre cei uciși se găsesc și 660 de copilași. 660 nu este o cifră. Sunt bebeluși - fetițe și băieței nevinovați, cărora Putin și generalii lui le-au furat viața. Numărul acestor îngerași crește cu fiecare zi de război.

Cele 1000 de zile de război nu sunt doar despre vieți pierdute. Chiar dacă, desigur, asta este cea mai mare pierdere a unui stat. Pagubele provocate de armata lui Putin în Ucraina se ridică la circa 500 de miliarde de dolari. O bună parte din infrastructura vecinei noastre este făcută praf. Vor fi necesari zeci de ani pentru a șterge urmele distrugătoare lăsate de monstrul de la Kremlin.

Între timp, în Moldova, fiecare al treilea cetățean continuă să creadă că crimele de război comise de Rusia în Ucraina sunt justificate. Spălați pe creier de propaganda rusească și de coloana a cincea a Moscovei, mulți dintre creștinii moldoveni mai cred că o moarte de om poate fi justificată de un argument manipulator și abstract ca „denazificarea”.

Zilele acestea am urmărit reacțiile speriate ale publicului la știrile despre dronele rusești căzute în Moldova. Oamenii erau revoltați de ce autoritățile nu îi protejează, de ce nu se face nimic pentru a doborî aceste obiecte până ca ele să ajungă la pământ. Atunci când pericolul trece hotarul și ajunge lângă casa ta începi să îl tratezi cu mai multă responsabilitate. 

Cam așa a fost și în Ucraina. Războiul le-a oferit o lecție dură fanilor lui Putin din țara vecină. Printre cei morți și răniți se găsesc laolaltă și dintre cei care l-au admirat, și dintre cei care îl detestau. Rachetele și dronele rusești au lovit și case în care trăiau pro-ruși. În loc de salam de o rublă și înghețată de 5 copeici, „russkii mir” le-a adus distrugeri și moarte. 

Astăzi, 80 la sută dintre ucraineni își doresc aderarea țării lor la UE și NATO. Pentru ei, aceste două organizații politice sunt echivalentul vieții și al salvării. 

„Vorbind cu Donald Trump i-am spus: Care este soluția - fie Ucraina va avea arme nucleare și atunci aceasta este apărarea noastră, fie ar trebui să avem un fel de alianță. Astăzi nu cunoaștem alianțe mai eficiente decât NATO. Țările NATO nu sunt în război. Țările NATO nu duc un război. Toți oamenii din țările NATO sunt în viață - slavă Domnului. Acesta este motivul pentru care alegem NATO, nu armele nucleare. Alegem NATO”, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski.

În 2012, UE a obținut Premiul Nobel pentru Pace, în semn de recunoaștere pentru contribuția sa la promovarea păcii, reconcilierii, democrației și drepturilor omului în Europa. Grație UE, Europa s-a transformat dintr-un continent al războiului, în unul al păcii menținute de peste 70 de ani. Nu există o altă parte a lumii care să trăiască mai mult de jumătate de secol în pace.

Rusia, pe de altă parte, în ultimii 50 de ani a fost implicată direct în cel puțin 7 conflicte miliare, dintre care în patru în calitate de stat agresor. Cât despre NATO, cea mai bună recenzie i-o oferă însăși frica și obsesia lui Putin legată de Alianța Nord Atlantică. Principiul NATO de apărare colectivă descurajează toți potențialii agresori. Or, un atac asupra unui membru este întâmpinat cu un răspuns unificat, căruia cu greu i-ar putea face față orice inamic.

Faima proastă pe care Rusia și-a câștigat-o pe arena internațională face ca niciun alt stat al lumii, să nu și-o dorească nici ca aliat, nici ca dușman. Toți cei care astăzi îi sunt alături lui Putin, sunt aliați de conjunctură, ajunși lângă el mai degrabă de nevoie, decât din simpatie. Este și cazul lui Alexandr Lukașenko. În 2010, liderul de la Minsk acuza public Rusia că tratează celelalte state aliate drept niște cobai. 

Nici măcar Ilan Șor, ascuns astăzi sub laba ursului, nu are încredere în promisiunile pe care le face Moscova. Ascutați ce spune el despre asta în urmă cu 10 ani. „Ei în ochii mei sunt atât de mincinoși că…Aceștia nu mai sunt acei ruși care ne-au fost arătați în filmele din Uniunea Sovietică.  Dar să trăiesc toată viața în Rusia eu nu vreau”, declara Șor într-un apel telefonic cu Veaceslav Platon.

În concluzie, vă întreb verde în ochi, cum vă doriți să trăiți? În pace și siguranță în familia UE, sau într-un spațiu al războiului în care viața unui om valorează exact cât un glonte.