20 ianuarie 2025, ora 10:00

Relațiile homosexuale trebuie pedepsite. Așa consideră jumătate dintre respondenții care au participat la studiul privind percepțiile și atitudinile față de egalitate pentru anul trecut. Iar atunci când sunt întrebați dacă se simt confortabil în preajma homosexualilor, rata de respingere este și mai mare, depășind 80 la sută. Nu sunt doriți nici ca vecini, alături de dependenții de droguri și de alcool. Zilele trecute, colegii mei au abordat mai multe persoane în stradă, la acest subiect, ce emoții au în raport cu această categorie, vedeți în cele ce urmează.

„ - Consider că este un subiect foarte controversat în zilele de astăzi și, nu știu, fiecare persoană are dreptul la libera alegere, doar că să nu-și impună această părere altor persoane”. 

„- Fiecare persoană are dreptul la viața sa personală. - Dar ai accepta o persoană de genul să fie în cercul tău de prieteni? - Cum am mai spus, dacă nu-și impune părerea sa, e ok”. 

„- Ați fi de acord, dacă unul din ei ar fi vecinul dvs.? - Și ce. Prietenul dvs. vine la tine și descoperiți că nu este „el”, dar este „ea”. Cum v-ați uita la asta? Mie îmi este indiferent cine și cu cine. - Dar sunteți împotrivă? - Lasă să nu-l vadă nimeni”.

„- Știți, dacă nu pot să facă copii, atunci ceva nu merge bine. - Dar cum îi vedeți pe ei? - Oameni ca oamenii, doar că ei au alte nuanțe. - Dar dacă unul dintre ei ar fi vecinul dvs.? - Eu am un prieten. Dar toți au ideile sale în cap, dar asta nu înseamnă că noi nu putem prieteni”.

„- Părerea mea este neutră. Noi trebuie să înțelegem că sunt oameni, care au alte preferințe sexuale. Adică opinia neutră. - Ce ați face dacă ați afla că vecinul dvs. sau colegul de la muncă este persoana homosexuală? - Nu-i problemă, trebuie să fim toleranți. Este normal când în viață omul are alte preferințe sexuale”. 

„- Dacă eu pe ei nu-i văd dintr-o parte, adică, fiecare se ocupă cu ce vrea în patul său. Însă ceea ce mă deranjează pe mine este faptul că ei au furat copilăria. Adică când le spui copiilor că acesta este curcubeul, dar se pare că asta nu este curcubeu, dar este drapelul LGBT. Eu, ca și copil în suflet, sunt puțin frustrată”. 

„- Am o părere ok. Nu e nicio problemă. Sunt aceiași oameni. - Cum ați reacționa dacă la locul de muncă colegul dvs ar fi homosexual? - Păi dacă la lucru, mai întâi să facă treaba care o are de făcut la muncă, indiferent da rasă, culoare și preferințe sexuale”.

„- Cu vedeți oamenii din comunitatea LGBT? - Știți, asta e treaba fiecăruia, dar cred că nu trebuie să o faci public. Lasă să se iubească undeva acasă, dar eu sunt împotrivă. - Adică sunteți împotriva lor? - Nu sunt chiar împotriva lor, să zic că sunt chiar categoric. - Dar dacă ar fi cineva vecinul dvs. ? - Mai bine să nu știu despre asta. Sau în familie, nu dă doamne. Eu cred că asta trebuie să fie secret. - Adică credeți că asta trebuie să fie un lucru rușinos? -Da. De ce să faci asta public, să ieși în stradă?”

„- Părerea mea: fiecare își trăiește viața vrea. Nu am o problemă. Eu sunt venit din Spania și acolo lucrurile astea sunt așa, liniștite. - Simțiți că acolo oamenii se simt mai liberi decât în Republica Moldova? - Da, acolo lumea-i... - Adică oamenilor le este indiferent cine e homosexual sau cine nu. - Da, da. Dacă eu te-am văzut pe tine, fiecare își trăiește viața cum vrea, nu cum e vorba noastră la moldoveni: că iată mă vorbește, că îi rușine ori ... Iată asta la noi, mentalitatea, încă nu iese din cap. - Dar cum ați reacționa dacă un vecin este persoană homosexuală? - Eu aș fi liniștit”. 

Un vox de Gabriela Ursu
Montaj și imagini video de Vlad Glinjan

21 ianuarie 2025, ora 10:20

Deși discriminarea în baza orientării sexuale continuă, mai mult sau mai puțin, Consiliul de Egalitate recepționează un număr modest de plângeri din partea persoanelor homosexuale. Anul trecut, experții s-au expus în trei cazuri, în care victimele au invocat că au fost nedreptățite din acest motiv. În cazul în care victimele sunt agresate, din motive de prejudecată, atunci intervine poliția, care examinează aspectele contravențional sau penal. Pe de altă parte, sunt homosexuali care reușesc să evite discriminarea, un exemplu fiind actorul Pavel Medeea Ermacov, care, acum 10 ani, și-a anunțat public orientarea sexuală. 

„Foarte simplu, eu niciodată n-am avut o atracție față de femei. Așa ar trebui să fie, dar eu niciodată. Nici din copilărie. N-am avut, nu pot să spun că-mi pare rău”.

Pavel Medeea Ermacov este actor de meserie, dar de câțiva ani nu mai joacă pe scenă, luând o pauză din cauza salariului modest. A rămas însă în colectivul teatrului Luceafărul, doar că este responsabil de comunicare și marketing. În urmă cu mulți ani, a avut curaj să vorbească public despre orientarea sa sexuală, într-o societate unde foarte puțini cetățeni acceptă astfel de persoane.

„Eu am avut o intenție de a începe o relație romantică cu o femeie. Când eram foarte mic, la o tabără, eu aveam câți ani, 13-14 ani. Eu am cumpărat o ciocolată și i-am dat ciocolata, și eu credeam că așa se întâmplă lucrurile și gata. Dar imediat după ce i-am dat ciocolata mi-am dat seama că mie îmi este complet neinteresant și eu sunt mult mai atras de vajată-i al nostru decât... Da, eram atras de băieți, eram atras și, de partea cealaltă, am simțit această nevoie de a încerca, dar n-a dat roade. Și de atunci eu am întreținut relații romantice, erotice, doar cu reprezentanții sexului masculin”.

Ne-a mărturisit că încă din copilărie a conștientizat că este diferit de majoritatea și de atunci a încercat să-i facă pe cei din jurul său să-l înțeleagă și să-l accepte așa cum este. Crede că i-a reușit.

„Părinții mei, prietenii mei își caută iubite, iubiți, să fie un sex diferit. Dar eu am crescut la Chișinău și eu cumva de mic am consumat multă informație. Eu n-am fost stresat atât de mult de acest aspect și am avut parte de prieteni buni care au fost acolo să mă audă și să mă susțină. Și așa, treptat, treptat, eu am făcut acel coming out despre care ai întrebat mai devreme. Inițial prietenilor, după unui cerc de prieteni mai mare, după oamenilor necunoscuți cu care poți să împărtășești acest lucru, simți că poți, pentru că și ei sunt parte din comunitatea LGBTQI+.

Asta e o chestie pe care oricum trebuie să o construiești. Nu poți să arunci peste oameni așa o informație fără a verifica ce cred ei despre. Da, e treptat. Cu rudele, cu părinții a fost un moment forțat, pentru că ei au citit ceva cu o corespondență privată și după au apărut niște întrebări și am fost nevoit să le ofer un răspuns. Pentru ei a fost brusc. În toate celelalte cazuri sau dacă simțeam că e nevoie să împărtășesc această informație cu oamenii, o luam încet și timp de jumătate de oră spuneam, dacă era cazul, sau pur și simplu în cadrul unei conversații ajungi să discuți despre sexualitate sau ce băieți îți plac, ce fete-ți plac și tu ajungi la această temă”.

Personal, s-a obișnuit cu întrebările din partea oamenilor și cu reticența unora dintre ei, dar s-a acceptat pe sine și este încrezător că societatea se va schimba încetul cu încetul.

„10 ani, probabil. 9-11 ani, eu deja sunt gay deschis și nu mă tem de întrebarea „tu ești gay?”

Cât despre discriminare, nu prea a avut parte de ea, deoarece lucrează într-un mediu cu oameni deschiși și toleranți. Cu toate acestea, recunoaște că o bună parte din societate este homofobă. Acest lucru însă se întâmplă nu doar în Republica Moldova, ci la nivel mondial.

„Homofobia e o chestie care dispare foarte greu. Atunci când o temă devine o normalitate, e foarte greu să vii cu lucruri care sparg tiparul normalității. Foarte greu să înțelegi, să accepti, să empatizezi cu ceva ce tu nu înțelegi. Acestor oameni le vine greu să empatizeze cu problema cuiva discriminat pentru că ei sunt într-o postură mai privilegiată. Ei au aceleași probleme pe care le are masa critică de oameni. Salariul, facturile și acolo ei sunt oamenii normali. Și noi toți suntem oamenii normali acolo, că și noi ne ciocnim cu aceste probleme. 

Dar atunci când apare pe masă un criteriu cu care tu nu poți să te asociezi, nu vrei să te asociezi sau el îți pare străin, nenormal, necreștinesc pentru că sunt foarte multe etichete impuse de normalitate, că asta nu e ok. Și tu nu vrei să lupți, nu vrei să gândești, tu nu vrei să analizezi, tu nu vrei să cheltui energie pe a gândi la alte lucruri. Și asta e rău. E rău când tu nu vrei să îți pui creierul un pic în mișcare și inima un pic în mișcare și atunci tu decizi să rămâi cu ideile astea. Păgâni, să ardă în iad, asta e Europa. Și tu ai și o categorie pe care să o împinuiești pentru tot ce nu-ți merge ție. Foarte convenabil. 

Eu nu m-am ciocnit atât de mult de homofobie, pentru că și lucrez în proiecte și eu lucrez de obicei în proiecte cu oamenii pe care îi cunosc sau m-au recomandat, mi-au recomandat și eu lucrez în medii safe. Dar eu știu foarte mulți oameni care sunt categorici, care sunt homofobi, care devin agresivi, dar oricum eu cred că noi suntem un neam bun. Moldovenii sunt oameni buni”.

A avut momente când nu a fost acceptat în diferite proiecte din cauza orientării sale sexuale. Aceste momente nu l-au descurajat încât să nu-și urmeze visurile.

„Foarte bine mă simt. Eu sunt într-o relație deja de trei ani, monogamă. Lucrez cu o echipă de oameni profesioniști, super faini, cu care chiar deseori mă simt ca o familie, chiar și atunci când vreau să-i ucid cu iubire. Am parte de prieteni buni. Eu mă simt foarte bine în Chișinau. Sunt lucruri care ar putea fi mai bune, dar eu nu pot schimba aceste lucruri. Așa că lucrurile care sunt în puter, eu sunt foarte bine cu ele.

Există un pattern de conversație. Oamenii care nu se așteaptă la o discuție legată de orientarea sexuală mereu au...„ei, da.” Și sunt ceva de genul, dar poate n-ai întâlnit fata potrivită, și asta e o discuție. Sunt așa oameni, devin curioși, pun întrebări. Sper eu pentru a încerca să înțeleagă și să se detașeze cumva de...asta nu-i treaba mea. Adică să ajungă la ideea asta”.

În sprijinul persoanelor care sunt supuse discriminării pe criterii de gen, religie, vârstă și altele vine Consiliul pentru egalitate. Acesta este un organ componența căruia este votată de Parlament. 

„La Consiliu, orice persoană care se află pe teritoriul Republicii Moldova, care se consideră că a fost discriminată pe baza unui criteriu protejat în oricare domeniu despre care v-am vorbit, are dreptul să se adreseze. Statistica ne spune că este jumi-juma. Dacă anul trecut am avut mai mulți bărbați care sau adresat la Consiliu, anul acesta avem mai multe femei, dar decalajul nu este mare. Un pic tendințele diferă de la an la an. De asemenea, persoanele juridice tot depun plângeri, se adresează la Consiliu. Avem și petiții colective, grupuri care se plângă în anumite situații discriminatorii în fața Consiliului”, spune membra Consiliului pentru Egalitate, Carolina Bagrin.

Anul trecut, 60% din plângerile înregistrate la acest consiliu au fost declarate inadmisibile și, în consecință, nu au trecut la următoarea etapă.

„Rata este până la 300, deci cred că în 2 ani urmă am avut puțin mai multe de 300, dar 280-300 de dosare, plângeri anual parvin la Consiliu. Totul depinde de anumite situații, contexte sociale care stimulează o creștere a anumitor plângeri. De exemplu, în campanii electorale avem o categorie de plângeri pe diferite discursuri, mesaje, ofensatorii, discriminatorii. După campania electorală avem un val de plângeri prin care se conturează demiteri pe criterii politice.

În Republica Moldova, în topul celor 5 cele mai frecvente criterii reținute în deciziile de constatare, orientarea sexuală nu apare, este limba. Noi avem o categorie de situații de discriminare pe criteriu de limba, limba vorbită. În a doilea plan anul acesta este sexul, genul, maternitatea, tot ce este legat de rolurile atribuite femeilor, bărbaților, și aici Consiliu are deja o practică,o cazuistică bine determinată. Dizabilitatea apare practic an de an în topul celor 5 criterii cele mai des constatate. Vârsta, statutul de pensionar pentru limite de vârstă. Deci aceste categorii de persoane risc cel mai frecvent să fie discriminate”. 

Deși persoanele homosexuale se adresează mai rar către consiliu - anul trecut fiind emise trei decizii -, asta nu înseamnă că nu există discriminare în raport cu această categorie. 

„Când vorbim despre orientarea sexuală, aici avem probleme cu lezarea demnității, în care instigarea la discriminare, discursul de ură față de aceste persoane, acțiunile violente față de aceste persoane sunt mai des răspândite. Deși avem și situații în care contractele de prestări-servicii au fost reziliate, nejustificat pentru când au realizat că urmează să beneficieze persoanele sau comunitatea LGBT. Am avut situații de discriminare în câmpul muncii, că nu au fost angajați, că au fost concediați când au înțeles. Hărțuiri sau expresii ofensatoare în educație atunci când este un copil de o altă orientare sexuală. Cam acestea sunt situațiile cu care pot să se confrunte persoanele de o altă orientare sexuală”. 

De cealaltă parte, Poliția documentează infracțiunile ce au la bază motive de prejudecată, printre care este și orientarea sexuală sau identitatea de gen. Se întâmplă datorită unei legi, intrată în vigoare în anul 2022. 

„În ține de discriminarea în bază de gen sau în bază de alte criterii, activitatea poliținească nu este diferită de către alt proces de documentare, din motiv că chiar și în Constituție este stipulat că în fața legii sunt toți egali, respectiv noi manifestăm un comportament adecvat, elocvent, față de toți cetățenii. Cu siguranță persoanele care fac parte dintr-o dimensiune sau dintr-o apartenență minoritare sau de altă etnie, ei au un specific de comportament sau un specific de comunicare. Poliția încearcă să fie la maxim flexibilă și la maxim determinată în acțiunile sale pentru a fi disponibilă pentru toți cetățenii din Republica Moldova.

În anul 2022, deja sunt 2 ani și ceva, a intrat în vigoare legea numărul 111, unde au fost stabilite anumite fapte care sunt pedepsite de legea națională privind infracțiunile sau contravenții comise în contextul prejudecății sau din motive de prejudecată. Respectiv, la acest capitol din perioada 2022 până în prezent, noi avem documentate contravențional un anumit număr de contravenții”, a menționat șeful Secției interacțiune comunitară, Ordinea Publică, INSP, Eduard Bucinețchii.

Faptele de acest gen sunt sancționate, în funcție de gravitate, conform Codului Contravențional și al celui Penal, iar pedepsele pot ajunge chiar și la închisoare. 

„În momentul documentării sau stabilirii faptelor, agentul constatator sau poliția care documentează faptele contravenționale își călăuzește activitatea ținând cont de prevederile codului contravențional și anume articolului 441 sau 440, 396. Sunt mai multe care stabilesc metoda și capacitatea de a califica fapta contravențională, de a documenta fapta contravențională și de a primi o decizie în contextul activității contravenționale și pedepsirii persoanei modului corespunzător contravențional. Ce ține de cauzele care sunt penale, în Republica Moldova organul de urmărire penală își ghidează activitatea ținând cont de prevederile codului de procedură penal de articolul 273, 264, care prevede calificarea faptei și existență bănuieli rezonabile a comiterea unei infracțiuni.

De obicei persoana riscă, în contextul legii contravenționale, riscă amendă contravențională, muncă neremunerată sau chiar în anumite cazuri și arest contravențional care este aplicat de către instanța de judecată la demersul agentului constatator. Atunci când vorbim de o infracțiune cu siguranță riscă și pedeapsă până la detenție pe anumit perioadă de timp”.

Începând cu anul 2022, de la modificarea legii, și până în prezent, au fost întocmite 137 de procese verbale după ce au fost constatate contravenții, comise din motive de prejudecată. Pe de altă parte, centrul Genderdoc-M, care apără drepturile și libertățile persoanelor din comunitatea LGBT, afirmă că anul trecut s-au dublat atacurile și cazurile de discriminare. În mare parte, oamenii au fost îndemnați să se adreseze la poliție și la Consiliul de Egalitate. 

Un reportaj de Gabriela Ursu
Imagine de Vlad Glinjan