Circa 85% din populația Republicii Moldova nu ar accepta o persoană LGBT+ în calitate de membru al familiei, iar peste 60% din populație - în calitate de vecini sau colegi de muncă. La fel, în topul grupurilor marginalizate intră și persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, foștii deținuți, pe care majoritatea populației (peste 60%) nu i-ar accepta în relații mai apropiate - de familie și prietenie, însă ar fi mai toleranți în cazul relațiilor de muncă sau de vecinătate.
Sunt datele furnizate în urma unei analize realizate de Centrul Parteneriat pentru Dezvoltare, care arată că societatea moldovenească continuă a fi polarizată și dominată de prejudecăți.
„Populația Moldovei nu este dispusă să construiască relații sociale cu persoanele din grupul LGBT+ și persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, însă sunt gata să le accepte în calitate de cetățeni ai țării. În următoare categorie, în funcție de nivelul de acceptare, se poziționează alte patru grupuri minoritate – persoane fost deținute, persoane de religie musulmană, cele provenite din țări africane și persoanele de etnie romă. În cazul acestor grupuri, cetățenii nu i-ar accepta ca membri de familie, prieteni sau vecini, însă ar fi dispuși să fie colegi de muncă”, a declarat Natalia Covrig, directoarea executivă a Centrului Parteneriat pentru Dezvoltare.
Nivelul mediu al distanței sociale în Republica Moldova a fost estimat la 2,1 în 2024 (comparativ cu 2,24 în 2023), pe scala de la 0 la 6, unde 0 semnifică că cetățenii acceptă o persoană dintr-un grup minoritar pentru toate pozițiile (membru de familie, prieten, vecin, coleg de muncă, concetățean), iar 6 – ar exclude-o din țară. Totuși, în raport cu anumite grupuri sociale, gradul de toleranță și acceptare a scăzut.
Este vorba despre minoritățile religioase, persoanele de altă origine (țară), persoanele cu dizabilități fizice și persoanele care nu vorbesc limba de stat. Potrivit autorilor analize, această înrăutățire a atitudinii populației poate fi explicată prin polarizarea politică, discursurile de ură care au luat amploare în ultimul timp, dar și presiunea socială ca rezultat al multiplelor crize din țară.
„Recent, mă aflam într-un magazin. Purtam această batistă pe care, de obicei, o port ca parte a culturii mele și, din toți clienții care se aflau acolo, am fost acuzată de furt deși nu exista un motiv întemeiat. Mi s-a refuzat să scriu orice plângere. A fost clar un moment de discriminare. Eu, o persoană de etnie romă, la ce distanță ar trebui să stau de societate? Pentru mine este clar că eu n-am să stau la distanță. Eu am fost parte din această societate și, la fel, voi continua să fiu”, a spus Elvira Drangoi, activistă pentru drepturile omului.
Nivelul distanței sociale este măsurat prin intermediul scalei de distanță socială Bogardus (Indexul Distanței Sociale). Scala are ca scop identificarea nivelului de acceptare prin stabilirea relațiilor cu persoane din grupurile minoritare care sunt acceptate de respondent (a se vedea tabelul de mai jos). Cel mai înalt grad de acceptare are indicele 0 și semnifică faptul că respondentul ar accepta ca o persoană dintr-un grup minoritar să devină membru al familiei. În același timp, cel mai mic grad de acceptare are indicele 6 și denotă faptul că respondentul ar exclude din țară membrii unui grup.
