Friedrich Merz, un fost bancher care nu a fost niciodată ministru în guvern, pare aproape sigur că va fi următorul cancelar al Germaniei, după ce alianța sa conservatoare CDU/CSU a câștigat cele mai multe voturi la alegerile federale cruciale de duminică, scrie The Guardian.
În timpul campaniei electorale, decizia sa de a câștiga un vot în parlament bazându-se pe sprijinul extremei dreapta s-a dovedit un punct de cotitură istoric și extrem de controversat, chiar dacă de atunci a insistat că nu va sparge niciodată „paravanul de protecție” („brandmauer”) al Germaniei, intrând într-un guvern de coaliție cu partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania, anti-imigrație, scrie G4media.
Oricât de testat este peisajul politic intern – și economic -, totuși, multe dintre cele mai presante provocări ale lui Merz ar putea veni din afara Germaniei. Omul care a câștigat odinioară laude pretinzând că ar putea simplifica viața a milioane de oameni prin reducerea regulilor fiscale, astfel încât acestea să se potrivească pe spatele unui coaster de bere, se confruntă acum cu o realitate mult mai complexă.
Merz, un aviator pasionat și tată căsătorit cu trei copii, a cărui soție l-a împiedicat să-și cumpere propriul avion privat până când copiii lui au ieșit din casă (se pare că acum deține două avioane), va dori să-și pună amprenta devreme. Iată o scurtă privire asupra activității sale.
Relațiile cu SUA
După ce s-a prezentat la începutul campaniei electorale ca un om de afaceri asertiv, care ar fi bine echipat pentru a încheia înțelegeri față în față cu mercantilul Donald Trump, Merz a fost forțat să-și schimbe poziția în câteva ore după ce președintele SUA a inversat povestea războiului de agresiune al Rusiei asupra Ucrainei.
Transatlanticistul cândva optimist a primit prima doză de realpolitik chiar înainte de a câștiga postul de top. Părea să-l transforme într-un realist cu fața cenușie, cu sprâncenele încruntate, iar retorica lui s-a schimbat rapid.
Merz nu a făcut nimic pentru a-și ascunde șocul după declarațiile lui Trump care dă vina pe Ucraina pentru război. Merz a numit-o „o inversare clasică a narațiunii autor-victimă”.
„Așa îl prezintă Putin de ani de zile și sunt sincer oarecum șocat că Donald Trump și-a făcut-o acum în mod evident”, a spus el, referindu-se la Trump ca „un admirator al sistemelor autocratice”.
Totuși, a spus el, să fii cufundat în emoții nu ar duce Europa nicăieri. „Singurul lucru pe care îl putem face dacă avem o altă idee despre… democrație… [este] să ne unim cât mai repede posibil în Europa”.
Totuși, provocarea este uriașă. Ruperea peste noapte a relațiilor dintre Washington și Berlin, menționată de Merz în termeni nesiguri drept o „despărțire epocală”, este probabil să devină elementul definitoriu al cancelariei sale.
Cu siguranță va domina ceea ce era deja supraîncărcat în tavă. În calitate de lider al celei mai mari economii a Europei, gestionarea crizei va fi crucială pentru modul în care continentul rezistă unei noi ordini mondiale.
Cea mai mare economie a Europei are nevoie de o restartare
Cea mai mare economie a Europei are nevoie de o repornire. Provocările abundă, de la suprareglementare și infrastructura scârțâitoare până la costuri mari ale energiei, o lipsă cronică de competențe și o populație îmbătrânită. Există, spun mulți germani, o nevoie urgentă de investiții în orice, de la apărarea țării până la infrastructura acesteia.
Dar, pentru a face acest lucru, este probabil ca Merz să relaxeze o regulă protejată constituțional cunoscută sub numele de „frâna datoriei”, care de ani de zile a fost folosită de Berlin pentru a-și revendica statutul mult lăudat de model al disciplinei fiscale.
Sub frână – introdus în 2009 de Angela Merkel pentru a arăta că Germania s-a angajat să echilibreze conturile după prăbușirea bancară – guvernul federal este obligat să limiteze împrumuturile anuale la 0,35% din PIB.
Merz ar putea relaxa acest lucru și, la rândul său, să de-a drumul la fondurile atât de necesare pentru investiții în orice, de la locuințe la infrastructura feroviară, pe care mai mult de jumătate dintre germani o susțin. Dar nu ar fi lipsit de controverse: într-adevăr, a fost o dispută cu privire la „frâna datoriei” care a doborât în cele din urmă guvernul lui Olaf Scholz.
Ucraina
Ucraina este deja o mare dispută în Germania. Există o divizare clară în populație între cei care cred că sprijinirea Kievului aduce amenințarea războiului mai aproape de Germania – o afirmație formulată cu cea mai mare forță de mișcarea „de stânga” Sahra Wagenknecht (BSW) – și cei care cred că a nu o susține și a arăta slăbiciune în fața lui Vladimir Putin este și mai periculos.
Merz aparține în mod clar celei de-a doua tabere. El l-a avertizat pe Scholz să nu adopte „o politică de liniște” față de Rusia și a vizitat Kievul chiar înainte de cancelarul de atunci.
Germania este al doilea cel mai mare furnizor de provizii militare pentru Ucraina, iar Merz a susținut acest lucru cu fervoare, spunând că ar dori să meargă și mai departe furnizând Ucrainei rachete de croazieră Taurus cu rază lungă de acțiune.
De asemenea, este probabil să se confrunte cu apeluri de a trimite trupe germane în Ucraina ca parte a unei forțe de descurajare sau de menținere a păcii, o discuție pe care Scholz a descris-o drept „complet prematură”.
Extrema dreapta germană
Întrebarea cu cine va încerca Merz să intre în coaliție și dacă va continua să excludă formarea unui guvern cu extrema dreaptă AfD, este cea mai importantă în mintea electoratului.
Decizia lui Merz din ianuarie de a semnala o receptivitate tabu față de sprijinul AfD pentru un „plan în cinci puncte” neobligatoriu privind controalele mai stricte la frontieră a fost un punct de cotitură exploziv în ceea ce fusese o campanie electorală oarecum stabilă.
De atunci, el a insistat în mod repetat că o coaliție CDU-AfD nu este în cărți.
Însă mulți se tem că un guvern de coaliție instabil va duce la repetarea impasului și a conflictului care au definit nefasta administrație „semafor”.
Și teama este că acest lucru ar putea deschide din neatenție calea unei coaliții CDU-AfD sub un nou lider, mai puțin reticent, la următorul sondaj probabil din 2029.
În umbra lui Merkel
Merz a fost marginalizat de fostul cancelar Angela Merkel când a încercat să pătrundă în eșaloanele de vârf ale CDU la începutul anilor 2000 și cei doi nu au fost niciodată în cei mai buni termeni.
El este salutat de susținătorii săi drept un candidat „înapoi la rădăcini”, un creștin-democrat de manual în felul în care Merkel nu a fost niciodată. El și-a exprimat clar sentimentele cu privire la cei 16 ani ei la cârmă, referindu-se la conducerea ei drept „inactivă” și susținând că o „pătură de ceață” stătea peste politica ei de „uși deschise” față de refugiați în 2015.
În memoriile ei publicate anul trecut, Merkel a spus că „nu a dezamăgit” vechiul ei rival pentru funcția de cancelar, spunând că recunoaște în el „dorința necondiționată de a avea putere” care era necesară pentru a-și asuma acest rol.
Dar apoi, în ianuarie, a venit o mustrare publică rară, deoarece fostul cancelar a criticat flirtul lui Merz cu AfD. Merkel încă mai impune mult respect în rândul multor germani, așa că evaluarea ei asupra viitoarei sale conduceri va fi demnă de urmărit.
