Lituania se retrage din Convenţia internaţională împotriva muniţiilor cu dispersie, invocând motive de securitate în contextul ameninţării reprezentate de Rusia. Este prima ţară care părăseşte acest tratat adoptat în 2008. De asemenea, Lituania intenţionează să se retragă din tratatul internaţional care interzice minele antipersonal.
Vilnius consideră că această schimbare este necesară pentru a-şi întări capacitatea de apărare, mai ales în contextul războiului din Ucraina. Oficialii lituanieni se tem că în cazul unei victorii a Rusiei, ţara lor ar putea fi următoarea vizată.
„Rusia foloseşte toate mijloacele disponibile într-un război convenţional, iar acest lucru arată că trebuie să acţionăm pentru a asigura o descurajare şi o apărare eficiente”, a declarat pentru adjunctul ministrului lituanian al apărării, Karolis Aleksa.
Parlamentul lituanian a aprobat retragerea din convenţie încă din iulie 2023, dar procesul a devenit oficial abia acum, după expirarea termenului de şase luni impus de ONU.
Retragerea Lituaniei a fost puternic criticată de organizaţiile pentru drepturile omului. Amnesty International a calificat decizia drept „dezastruoasă”, iar Human Rights Watch a avertizat asupra riscurilor pe care le implică pentru civili. De asemenea, organizaţia neguvernamentală HI, membru fondator al Coaliţiei împotriva muniţiilor cu dispersie, a cerut Lituaniei să-şi reconsidere poziţia, subliniind că această decizie ar putea inspira alte state să renunţe la tratatele de dezarmare umanitară.
Muniţiile cu dispersie sunt considerate periculoase, deoarece, odată lansate, răspândesc submuniţii pe suprafeţe extinse, multe dintre acestea rămânând neexplodate, transformându-se în pericole de lungă durată asemănătoare minelor terestre. Din acest motiv, 112 state au ratificat convenţia ce interzice utilizarea, producerea, transferul şi stocarea acestui tip de armament.
Nici Rusia, nici Ucraina nu sunt părţi ale convenţiei, iar ambele folosesc muniţii cu dispersie în prezent. Oficialii lituanieni susţin că decizia de retragere le oferă mai multă flexibilitate în strategiile de apărare, invocând nevoia de a răspunde eficient în cazul unui conflict cu un adversar puternic precum Rusia.
