Distrugerea unui baraj important din Ucraina în 2023 a declanșat o „bombă toxică cu ceas” cu efecte grave asupra mediului, arată un studiu. Sedimentele din fundul lacului care conțineau 83.000 de tone de metale grele au fost expuse când barajul Kahovka a fost aruncat în aer, la un an de la invazia Rusiei, au descoperit autorii cercetării, scrie digi24.ro.
Aproape 1% din aceste metale grele „extrem de toxice” – inclusiv plumb, cadmiu și nichel – este probabil să fi fost eliberat atunci când rezervorul s-a golit, au spus oamenii de știință. Aceștia au avertizat că poluanții rămași se vor infiltra în râuri pe măsură ce ploile vor eroda sedimentele, punând în pericol sănătatea umană într-o regiune unde apa din râuri este folosită pe scară largă pentru a compensa lipsurile în alimentarea municipală cu apă. Autorul principal, Oleksandra Șumilova, a spus că amploarea impactului asupra mediului este comparabilă cu dezastrul nuclear de la Cernobîl.
„Toți acești poluanți depuși pe fund pot trece în diverse organisme, prin lanțul trofic, și se răspândi de la vegetație la animale și la oameni”, a spus Șumilova, om de știință la Institutul Leibniz pentru Ecologia Apelor Dulci și Pescuit Interior. „Consecințele pot fi comparate cu efectele radiațiilor.” Cercetătorii au combinat măsurători la fața locului cu date de teledetecție și modele hidrologice pentru a cartografia impactele de mediu ale distrugerii barajului, care a inundat regiunea și a ucis 84 de persoane.
Ei au estimat că apa provenită din ruptura barajului a ucis 20-30% din populația de rozătoare de pe luncă, împreună cu întregul stoc de pești tineri. De asemenea, au descoperit că rezervorul a eliberat zilnic 9.000-17.000 de tone de fitoplancton în prima săptămână după explozia barajului, ceea ce a dus la creșterea turbidității apei și la „pierderea probabilă” a 10.000 de tone de macroinvertebrate.
Revenirea faunei sălbatice nu este neapărat un semn bun Distrugerea vieții naturale detaliată în studiu contrastează cu imaginile izbitoare ale faunei sălbatice care a revenit în rezervor după explozie. Salciile albe și plopii negri au reîmpădurit zona, iar mistreți și alte animale au preluat zonele pe care oamenii încă le evită. Pești care nu au mai fost văzuți de decenii, cum ar fi sturionii și heringii, au revenit.
Cercetătorii se așteaptă ca zona să atingă un nivel de biodiversitate echivalent cu 80% dintr-un ecosistem fără baraje în următorii cinci ani. „Nu este o recuperare, este mai bine să folosiți termenul de reînființare. Înseamnă că se va dezvolta în propriul mod, dar nu neapărat în condițiile inițiale”, a spus Șumilova.
Barajul Kahovka, construit în anii 1950 pe râul Nipru, a fost distrus la 6 iunie 2023, în timp ce era sub ocupație rusă. Rezervorul său furniza apă pentru răcirea centralei nucleare de la Zaporojie și irigarea sudului Ucrainei. Ecologiștii ucraineni au dezbătut dacă barajul ar trebui reconstruit după război – și cât de mult teren ar trebui inundat dacă va fi refăcut – unii susținând că noul ecosistem ar trebui lăsat în pace, ca parte a unei mișcări în creștere de reînviorare a zonelor perturbate de oameni.
Șumilova a spus că problema nerezolvată a contaminării cu metale grele complică această abordare, deoarece nu este clar dacă vegetația este suficientă pentru a menține sedimentele expuse pe loc. „Este încă ceva ce trebuie investigat”, a spus ea. „În prezent, este dificil din cauza războiului. Este greu pentru oamenii de știință să meargă acolo să preleveze mostre și să facă experimente.”
Șumilova, cercetătoare din Berlin, al cărei oraș natal Mikolaiv a fost tăiat de la alimentarea cu apă timp de o lună întreagă la începutul războiului, a spus că concluziile studiului sunt relevante pentru îndepărtările barajelor mari în perioade de pace, precum și pentru alte războaie între țări industrializate.
Apa a fost folosită în mod repetat ca armă de război în Ucraina, atât atacatorii, cât și apărătorii au aruncat în aer baraje pentru a obține avantaje militare. Specialiștii în drept afirmă că distrugerea barajului Kahovka, pe care Ucraina o atribuie Rusiei și pe care Rusia o contestă, ar putea constitui o crimă ecologică de război.
Shah Maruf, cercetător în drept la Universitatea din Dhaka, care a publicat cercetări privind consecințele legale ale distrugerii barajului Kahovka, a spus că noile descoperiri „sugerează că daunele sunt extinse, pe termen lung și severe, îndeplinind una dintre cerințele cheie pentru o crimă ecologică de război”. Dar el a adăugat că viteza de recuperare a ecosistemului ar putea afecta acest caz.
„Dacă recuperarea este mai rapidă – și dacă acest lucru a fost anticipat de către agresor în timpul atacului – aceasta ar putea compromite constatarea de ‘daune pe termen lung’ în contextul unei crime de război ecologice.”
Luna trecută, un alt studiu care a explorat efectele distrugerii barajului Kahovka asupra ecosistemelor din Marea Neagră a observat reînnoirea unor habitate și specii, dar a constatat că „distrugerea semnificativă a habitatelor, perturbările și daunele provocate de poluanți rămân”.
Carol Stepien, ecologist la Institutul Smithsonian și coautor al studiului, a spus că speciile de apă dulce, estuar și marine ale Ucrainei „au evoluat în condiții de flux de lungă durată”, fiind expuse la o gamă variată de temperaturi, niveluri de salinitate și calități ale habitatului. Aceasta „le poate ajuta să fie mai rezistente și să se refacă”, a adăugat ea.
