19 martie 2025, ora 15:40

Examinarea dosarului penal împotriva fostului lider PD, Vladimir Plahotniuc, a început la Moscova, în lipsa acestuia. Potrivit presei ruse, oligarhul fugar ar fi organizat o grupare infracțională, care, cu participarea sa directă, ar fi scos din Rusia peste 220 de miliarde de ruble în cadrul așa-numitului „laundromat moldovenesc”.

Grupul infracțional ar fi fost creat împreună cu controversatul om de afaceri, Veaceslav Platon, care l-ar fi atras pe Plahotniuc în schemă.

În total, dosarul penal al lui Vladimir Plahotniuc include patru episoade infracționale care ar fi avut loc între lunile iunie 2013 și sfârșitul anului 2014, iar schema criminală a fost calificată de corespondenții Kommersant, drept „originală”:„Nu a mai fost folosită niciodată pentru a scoate bani din vreo țară”.

Schema ar fi constatat din încheierea unui contract de împrumut între două companii străine, pe care nimeni nu intenționa să-l onoreze, iar garanții pentru acest contract erau cetățeni ai Moldovei și firme rusești. După întârzierile la plata împrumutului, creditorul se adresa instanței moldovenești cu o cerere împotriva debitorului și a garanților acestuia. 

După ce instanțele emiteau decizii favorabile reclamantului, titlurile executorii erau trimise la Moldindconbank. Paralel, băncile rusești implicate deschideau conturi pentru companiile care figurau ca garanți ai împrumuturilor și în care erau transferate sume de bani sub pretextul conversiei în valută străină.

Ulterior, banii ar fi fost transferați pe conturile Moldindconbank deschise în SUA și Germania, după care băncile din Moldova și Rusia ar fi simulat operațiuni valutare. Acestea durau până când fondurile companiilor-garanți erau blocate în conformitate cu hotărârile instanțelor din Moldova. În final, banii ar fi ajuns la bănci din străinătate, prin transfer, în special din țările UE, în conturile reclamanților, adică a companiilor străine care ar fi fost controlate de membrii grupului infracțional.

Potrivit Ministerului de Interne al Rusiei, suma totală a banilor scoși din Rusia a fost de cel puțin 450 de miliarde de ruble. Avocatul desemnat pentru apărarea lui Vladimir Plahotniuc, Ivan Kostenko, a declarat:„Având în vedere absența lui Vladimir Plahotniuc și imposibilitatea de a afla opinia sa, mă voi abține de la un răspuns”.

Ulterior, după ședință, pentru presă, avocatul a spus că, din cauza imposibilității de a afla opinia clientului său, „intenționează să adopte în instanță o poziție de negare a vinovăției”.

În același timp, apărătorul a menționat că în timpul anchetei preliminare desfășurate de Ministerul de Interne, interesele lui Plahotniuc au fost reprezentate de avocați desemnați:„Dacă colegii mei mențin vreo legătură cu clientul, le sugerez să îmi comunice opinia acestuia față de acuzațiile aduse și poziția sa în legătură cu procesul viitor”.

Totodată, în cazul oligarhului fugar, Ministerul de Interne al Rusiei mai investighează un caz, cel al contrabandei cu droguri. Astfel, în vara anului 2025, ar fi fost transportate de către oameni de încredere, 20 kg de hașiș din Maroc la Moscova, la indicațiile lui Plahotniuc.

TV8.md amintește că Vladimir Plahotniuc a părăsit țara în iunie 2019, atunci când democrații au pierdut puterea și au plecat de la guvernare. Câteva luni mai târziu pe numele lui a fost emis un mandat de arest pentru infracțiunea de spălare de bani, în legătură cu rolul său în schema bancară, denumită generic „Frauda Bancară” din perioada 2013-2015, atunci când din țară au fost scoși peste un miliard de dolari. 

Avocații oligarhului fugar au negat toate acuzațiile, iar la moment, nu se știe unde se află acesta. Totuși, procurorii au reușit să pună sub sechestru o vilă din Elveția și o cabană din Munții Alpi, care i-ar aparține lui Plahotniuc. 

Pe 7 februarie 2025, oligarhul fugar a fost dat în căutare internațională după ce a acceptat cererea Republicii Moldova de a revizui refuzul oferit anterior în anul 2020. 

14 martie 2026, ora 18:00

O femeie de 38 de ani, mamă a două fetițe, s-ar fi sinucis pentru a pune capăt la peste 10 ani de violență și abuz în familie. În noiembrie, anul trecut, Ludmila a mai avut o tentativă de a-și lua viața. Cazul însă a fost ignorat de autorități. Bună prieteni, haideți să vorbim Verde-n ochi despre femicid și violența în familie, un fenomen pentru care avem legi bune în Moldova. Ne lipsește însă conștiința și responsabilitatea de a-l combate.

Cazul Ludmilei Vartic, educatoarea din Hîncești care s-ar fi aruncat în gol, pe 3 martie, a zguduit opinia publică. Societatea a aflat despre caz abia pe 8 martie, chiar de Ziua Internațională a Femeilor, când la Hîncești a avut loc un eveniment în memoria Ludmilei. Atunci, pentru prima dată, Coaliția națională „Viața fără violență” a dezvăluit un verdict tăios „Moartea Ludmilei nu a fost un accident. A fost rezultatul unui abuz continuu, umilință și control”. Imediat, au venit și primele cereri de demisie în adresa soțului Ludmilei, de la vicepreședinta PAS, Doina Gherman, și președinta raionului Hîncești. Soțul femeii, era membru PAS și vicepreședinte al raionului.

La o săptămână de când toate instituțiile de stat s-au pus în mișcare pentru a elucida cauza morții Ludmilei, încă mai avem mai multe întrebări decât răspunsuri. De ce poliția nu a anunțat public despre acest caz de suicid, deși de regulă comunică astfel de tragedii? De ce Dumitru Vartic, soțul Ludmilei, a fost primul din rude care a ajuns la locul tragediei, chiar dacă trăiau separat? De ce obiectele personale ale femeii, inclusiv telefonul, au ajuns imediat la bărbatul acuzat de violență în familie? De ce Dumitru a anunțat despre decesul Ludmilei abia la 4 zile după tragedie și-a șters postarea imediat ce au fost lansate acuzațiile de abuz în familie? De ce Ludmila, de câteva luni, nu avea acces la copiii săi? De ce soțul ei nu a încercat să o aducă acasă, lângă fetițe, după tentativa de suicid din noiembrie?  Dar mai ales, de ce această tentativă nu a fost raportată pentru a se lua atitudine?

Poliția susține că nu a primit niciodată vreo sesizare cu privire la cazuri de violență sau abuz în familia Vartic. Vecinii și colegii de lucru ai Ludmilei se jură că tot nu știau nimic. Era o familie închisă, iar femeia tot mai tăcută în ultima vreme. Exact așa cum sunt aproape toate victimele violenței in familie. Autoritățile și comunitatea nu știau nimic. În schimb, organizațiile de protecție a victimelor violenței au aflat primele. Ce s-ar fi întâmplat dacă ele nu semnalau îngrozitoarele detalii? Această întrebare mă îngrijorează cel mai mult! Desigur, toate aceste informații urmează încă să fie probate, or soțul Ludmilei neagă acuzațiile de abuz.

Cazul Ludmilei este o tragedie, dar și o cifră dintr-o statistică și mai cumplită. Ludmila face parte din cele 90% de femei expuse violenței în familie  care nu au curajul să raporteze abuzurile poliției. Contrapuse cu statisticile oficiale, situația din Moldova arată trist. În 2024, aproape 16.000 de femei au semnalat poliției cazuri de violență în familie. Au fost pornite dosare penale doar în 3% din cazuri, iar ulterior mai mult de jumătate dintre aceste dosare penale  au fost clasate sau încetate. Așadar, în mai puțin de 1% din cazurile de violență în familie semnalate de puținele femei curajoase care ajung la poliție, procurorii instrumentează cazuri care ajung în judecată. Restul victimelor rămân unu la unu cu agresorul pe care s-au plâns. Aceste statistici dure sună ca un verdict la suferință pentru victimele violenței domestice. Amenzile, nu opresc pumnii agresorilor din casă.

Un studiu recent al OSCE arată că 2 din 5 femei din Moldova au fost supuse violenței fizice sau sexuale începând cu vârsta de 15 ani. Femeile abuzate tac, pentru că de multe ori sunt dependente financiar de agresor, le e rușine de comunitate și rude, le e frică de agresor și nu au încredere în instituțiile care ar trebui sa le protejeze. Femeile tac pentru că se simt singure în tragedia lor. Să reacționezi în cazul violenței împotriva unei femei abia după ce primești o plângere de la ea  este ca și cum ai condamna-o la moarte.

Ludmila nu a tăcut! Ea ne-a transmis semnale de alarmă așa cum a putut - prin prima sa tentativă de suicid. Ludmila și noi ca societate, am primit, în urma cu 4 luni, dreptul la o a doua șansă pentru a o salva. Ce am făcut noi cu acel strigăt după ajutor? Vă spun Verde-n ochi, problema noastră nu e în legi și instituții. Problema noastră e în ignoranță și nepăsare. Femeile care trăiesc în frică, au nevoie de ajutor și încredere ca să nu mai tacă. Să nu le mai lăsăm singure!