Bună, prieteni! Să vorbim verde-n ochi despre prima condamnare de rezonanță a unui deputat corupt din istoria recentă a Republicii Moldova și cum aceasta a împăcat și lupul, și capra și varza. Faptul că Alexandr Nesterovschi, deputat din gruparea lui Șor, a reușit să se facă nevăzut înainte să fie condamnat la 12 ani de pușcărie nu cred că a șocat pe cineva. Mai degrabă, acest nou caz a venit să valideze o dată în plus o tradiție din ultimii cinci ani când corupții și criminalii își fac valizele și pleacă din țară înainte de a fi trimiși la pușcărie. Totuși, acest caz este un bun prilej să discutăm despre motivele pentru care este atât de puțin eficientă justiția din Moldova.
Am să spun din capul locului: ca jurnalistă specializată pe subiecte de justiție nu prea am ce să le reproșez în acest caz judecătorilor și procurorilor. Dosarul a fost instrumentat în timp fulger de procurori, în mai puțin de un an. Și tot cam un an a fost examinat în instanța de judecată. Acestea sunt precedente bune.
Alexandr Nesterovschi a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru corupere pasivă în interesul unui grup criminal organizat. Judecătorul a decis că deputatul cumpărat de la socialiști de gruparea Șor nu va avea dreptul să ocupe funcții de demnitate publică timp de 12 ani. O sentință chiar mai dură decât solicitaseră procurorii.
Până aici totul este minunat. Doar că Nesterovschi nu va ajunge curând la pușcărie, pentru că a dispărut. E firesc să ne simțim frustrați și supărați pe justiție. Avem însă pe cine da vina?
Deocamdată, nu există dovezi că deputatul ar fi părăsit țara. Cel mai probabil se mai află pe loc. Probabil nu pe teritoriul Ambasadei Rusiei care, printr-o coincidență, a fost expusă unui control amănunțit chiar în ziua pronunțării sentinței, în legătură cu o alertă falsă cu bombă.
Asta nu înseamnă însă că rușii nu i-ar fi putut pune la dispoziție o altă locație sigură, așa cum l-au asigurat în regim de urgență și cu cetățenie rusească, acordată exact în ziua în care a fost condamnat. Apropo, felicitări statului rus pentru noua achiziție – un proaspăt cetățean rus criminal, dacă nu le ajungeau cei pe care îi aveau deja!
Nesterovschi se află la consemn, adică avea interdicție de a părăsi Moldova. Măsura a fost aplicată chiar o lună în urmă de judecător. Trebuia el să fie urmărit de polițiști sau de SIS ca să nu fugă? Nu exista niciun temei legal pentru asta. Dacă ținem la principiul de stat de drept, atunci trebuie să știm că nicio instituție de stat nu te poate urmări sau fila de capul ei. Problema nici măcar nu este în lege.
Codul penal al Republicii Moldova stabilește că nu poți ține o persoană în arest preventiv mai mult de un an. Oricât de mult ne-am dori să îi vedem pe corupți sau criminali la pușcărie, arestul nu trebuie confundat cu o pedeapsă. Nici măcar în Rusia arestul preventiv nu poate fi mai lung de 18 luni. În România acesta este de doar 6 luni de zile.
Nesterovschi nu este primul condamnat care ne fuge de sub nas. Am avut din ăștia pe toate timpurile. A fugit și fostul ministru de Interne, Gheorghe Papuc, și fostul șef de la FISC, Nicolae Vicol, și fostul vicespicher, Iurie Roșca, un judecător din Bălți, un executor judecătoresc din dosarul Laundromat. Reușesc să scape de pușcărie nu doar cei cu funcții mari din Moldova.
Situația este similară și în România, unde zeci de înalți demnitari se evaporau înainte de a fi condamnați penal. E și cazul Elenei Udrea și al lui Sorin Oprescu. Americanii l-au scăpat printre degete pe Edward Snowden. Se întâmplă și la case mai mari.
Pușcăria nu este însă ceea de ce corupții se tem cel mai mult. Lucrul care îi doare mai mult decât detenția este să fie lipsiți de averile câștigate prin fraudă. Confiscarea averilor este capitolul la care justiția moldovenească stă cel mai prost. Cu excepția unui singur caz, al lui Veaceslav Platon, nu avem alte precedente în care după condamnare pentru acte de corupție, cei vizați să plătească prejudiciul cauzat.
Nici măcar averile sechestrate ale lui Șor nu au fost confiscate și vândute de stat. Filat și-a scăpat de confiscare toate bunurile puse sub sechestru. În cazul lui Nesterovschi, sentința dictează achitarea unui prejudiciu de peste 1 milion de lei. Iar pentru asigurarea executării a fost aplicat sechestru pe bunuri de 180.000 de lei. Creți că vor putea executorii judecătorești să scoată mai mult de atât din el?
În concluzie, vă spun verde-n ochi: haideți să urmărim nu doar fugarii, dar și averile agonisite din fraudă. Banii care îi dor, niciodată nu sunt atinși!
