Exact acum 40 de ani, în 1985, tânăra actriță Juliette Binoche, plină de entuziasm și incertitudine, pășea pe celebrul și jinduitul covor roșu din fața Palatului Festivalurilor, cu primul său rol remarcabil în filmul “Rendez-vous” de André Téchiné.
„M-am născut la Festivalul de la Cannes”, spune ea adesea ulterior. Astăzi, Juliette Binoche, 61 ani, deținătoarea Premiilor Oscar, Bafta, Cesar, câștigătoare a “Triplei Coroane” europene - a festivalurilor de la Cannes, Veneția și Berlin este Președinta Juriului celei de-a 78-a ediții a Festivalului de film de la Cannes. Ce altă frumoasă acoladă a vieții poate să-și dorească orice actriță? “Nu mi-am imaginat niciodată, zice ea, că voi ajunge la acest uriaș privilegiu, dar îl primesc cu responsabilitate și imensă smerenie”.
S-a născut la Paris într-o familie de actori, care care încercau să-și câștige existența așa cum puteau, ca alte mii și mii de actori de pe acest pământ - mama era și profesoară de teatru, iar tatăl făcea și regie, și sculptură și orice altceva ce aducea un ban în casă. Dar, când a făcut doar patru ani, părinții s-au despărțit și Juliette, împreună cu sora sa, Marion, au luat drumul internatelor sau, în vacanțe, erau găzduite de mătuși.
Această copilărie în continuă mișcare, fără certitudini și senzația de apartenență la vreun loc a ajutat-o ca actriță, zicea Binoche.“Pentru că îți deschide inima, într-un fel. Doare, dar e o cale de a supraviețui în interiorul tău”. A scăpat târziu, zice ea, de dorința imensă a unui copil de a avea aprobarea părinților săi, de a fi validată ca actriță anume de către ei, dar, într-un sfârșit, s-a eliberat de această dependență emoțională.
A avut norocul, chiar de la unul dintre primele sale roluri, în 85, să învețe de la Jean-Luc Godard, unul dintre titanii filmului francez, părintele Noului Val.
Dar a fost un botez cinematografic cu destul de multe “vărsări de sânge și lacrimi”, căci Godard s-a dovedit a fi exact opusul foștilor săi profesori de actorie. Nici urmă de confort psihologic în platou, nici urmă de încurajare în ceea ce faci. “Nu te simțeai calm cu el. Nu te simțeai “acasă”, nu te simțeai deloc sigur pe tine, erai mereu ca pe o gheață subțire gata să se spargă.
Însă, Godard nu era abraziv doar cu actorii, era la fel de incomod și cu sine însuși. Încerca să pună o cameră unde nu era confortabil, dar era inventiv... “Pentru mine a fost o mare diferență în felul de a învăța să-ți înțelegi tu însuți rolul, personajul. Mi-am zis atunci, bine, am înțeles - fără niciun ajutor din partea regizorului! Ok. Voi veni pe platou mereu pregătită.”
Juliette Binoche a fost întotdeauna exigentă cu rolurile pe care le-a acceptat, dar n-a căutat în ele virtuozitatea și artificiul sclipitor, preferând să aibă încredere doar în emoție și în adevărul evaziv al momentului. Ea este, fără îndoială, încurajată, așa cum a subliniat Louis Malle după “Damage”, „de povestea ei de dragoste cu camera și de prezența și intensitatea ei uluitoare”.
Amplituda performanțelor ei - de la “pur” la “burlesc” (ca să amintim doar de Camille Claudel 1915 sau Slack Bay), ilustrează gustul ei pentru libertate și curajul de a se provoca în mod constant. Acesta este, fără îndoială, motivul pentru care este atât de versatilă și imprevizibilă în arta ei — de fapt artele ei —, deoarece se abate de la filme la seriale TV (The Staircase, The New Look), teatru (Ivo van Hove), dans (co-creare cu Akram Khan), muzică (Alexandre Tharaud) și pictură. “Ne limităm noi înșiși, tot timpul. Dar nevoia de a crea trebuie să fie mai mare decât frica”. A învățat, la abia 14 ani, o lecție importantă de viață. Poți le faci pe toate, nu trebuie să alegi doar ceva în care să vrei să fii bun.
“Îmi place actoria, dar îmi place și pictura, ce crezi că trebuie să aleg?”, l-a întrebat Juliette pe unul dintre prietenii mamei ei, pictor. “De ce trebuie să alegi când poți să le faci pe toate?”, fu răspunsul. A ținut minte asta. Și s-a lansat în toate experiențele care i-au fost dragi inimii, inclusiv a învățat să cânte, deși familia o ruga să tacă atunci când fredona ceva prin casă.
A făcut roluri pe care e imposibil să le uiți, în filme despre care se vorbește și acum, la 20-30 de ani de la turnarea lor, filme care stau și acum perfect în picioare și vor rezista testului vremii încă multe zeci de ani. Dar valul de admiratori a crescut la sute de milioane de oameni după rolul ei de asistentă medicală în “Pacientul Englez”. N-a fost pentru nimeni o surpriză decât pentru ea când, în 1997, a câștigat Oscarul pentru cea mai bună actriță în rol secundar pentru rolul din “Pacientul Englez”. Spune că a avut o experiență mixtă în realizarea filmului.
„Mă simțeam de parcă eram pe un nor de dragoste. Dar am fost și foarte speriată, mai ales în prima lună de filmare. Eram vulnerabilă și foarte fragilă. Dar apoi, în a doua jumătate, a fost bucurie pură." Ea pune multe din asta pe seama regizorului, regretatul Anthony Minghella. “A fost atât de protector și era mereu dispus să ajute. Era foarte diferit de Godard! Era cineva cu mine, care m-a ajutat să dau tot ce puteam”. De la acel film, au rămas prieteni pe viață cu Ralph Fiennes.
70 de filme în 40 de ani e o performanță, mai ales cunoscându-i exigențele în alegerea rolurilor. N-a avut pauze periculoase pentru o actriță, a lucrat în mod constant de-a lungul întregii sale cariere.„Am urmărit unele roluri, zice ea, nu doar am sperat că voi avea roluri. Nu am stat lângă telefon să aștept ca să fiu sunată. Merg și la regizori cu propuneri și, știu să fiu creativă în felul meu.”
Este una dintre rarele actrițe care l-a refuzat de nenumărate ori pe Spielbrg (ea zice că după “Jurassic Park” a abordat-o și pentru “Indiana Jones”, “Ultima Cruciadă” și “Lista lui Schindler”). “Jurassic Park” se suprapunea cu filmările la “Trei Culori: Albastru” al lui Krzysztof Kieślowski, căruia îi dăduse deja acceptul. „Și, de asemenea, am simțit că “Blue” este o poveste interesantă și profundă.” Ea glumește că poate s-ar fi alăturat “Jurassic Park” dacă i s-ar fi oferit un rol non-uman. „Nu mi-a dat să joc un dinozaur”, spune ea, când a fost întrebată de ce a refuzat-o. „Asta i-am spus lui Steven”.
Binoche e una dintre puținele actrițe franceze, faima căreia a trecut și peste ocean. Toată lumea s-a îndrăgostit de ciocolatiera care știa să aducă bucurie tuturor. Așa că, în 2000, în timpul promovării filmului “Chocolat”, Binoche a fost invitată chiar și la Casa Albă de către președintele de atunci, Bill Clinton. Ea nu a reușit să onoreze invitația, căci exact în acel timp juca pe Broadway în “Tradare” de Harold Pinter. A venit, în schimb, Clinton la New York să o întâlnească pe Binoche. Pentru acest rol, apropo, a fost nominalizată la premiul Tony de pe Broadway, în 2001.
Fără să arate că ar trece prin timp, Juliette Binoche pare a fi o ființă făcută din miere, scorțișoară și lapte, fluidă și caldă, ea își poartă iubirile, de fiecare dată aceeași și de fiecare dată diferite, prin toate cele 70 de personaje pe care le-a trăit până acum. Uneori iubirile treceau dincolo de ecran și se strecurau direct în viață, alteori cursul râurilor senimentale era invers. “Nu ezitați să vă filmați cu ex-ii voștri, întotdeauna va ieși ceva palpitant”, zicea ea.
O da, a și ieșit ceva extrem de palpitant și în “La passion de Dodin Bouffant”/“Taste of Things”, descris ca “istoria unei pasiuni devorante și omagiu gastronomiei franceze”. Partenerul ei de platou s-a dovedit a fi chiar fostul ei partener de viață, de care s-a despărțit 20 de ani în urmă, Benoit Magimel, cu care are și o fiică de 24 de ani. Nu se prea văzuseră de prin 2003, de când s-au despărțit, iar despărțirea fusese nu tocmai frumoasă.
Și pentru că exista atât de multă tensiune romantică și atât de multe sentimente reprimate între Eugenie și Dodin, Binoche s-a întrebat cum își vor construi relația cu Benoit și cum vor face ca aceste personaje să prindă viață. Dar, actori buni cum sunt ambii, au rezolvat-o și pe asta. “Am fost foarte surprinsă că prezența celuilalt “a ridicat ceva” în noi. Și am putut să ne spunem unul altuia: te iubesc, indiferent ce s-a întâmplat și este minunat să lucrez cu tine. Nu a fost nevoie să ne spunem asta, dar am simțit cât de mult ne-a plăcut să lucrăm împreună, a zis Binoche. a fost ca un dar, nu doar pentru noi, ci și pentru fiica noastră”.
Această tensiune emoțională imensă s-a materializat într-o “frescă culinară intimistă și senzorială de o mare frumusețe poetică”. Această odă iubirii și vieții i-a adus scenaristului-regizor Tran Anh Hung premiul cel mai bun regizor la Cannes 2023 și a ajuns pe lista scurtă a celor mai bune filme internaționale la Oscar 2024.
La 61 de ani, cariera lui Juliette Binoche e în continuă ascensiune. În 2024 a venit cu The Return, o dramă după Odissea, unde joacă alături de prietenul ei de-o viață Ralph Fiennes, dar și cu rolui lui Coco Chanel în “The New Look”.
Cum va fi Cannes 2025 sub domnia reginei filmului francez, Juliette Binoche, vom vedea peste câteva săptămâni. Să-i urăm noroc!
Ce poate nu știai despre Juliette Binoche?
- Binoche are doi copii: Raphael (născut pe 2 septembrie 2003), al cărui tată este Andre Halle, și Hana (născută la 16 decembrie 1999), a cărei tată este actorul Benoit Magimel alături de care a jucat Juliette în filmul "Children of the Century" (1999). Juliette Binoche are în prezent o relație cu regizorul și scriitorul argentinian Santiago Amigorena.
- A fost cel mai bine plătită actriță franceză din istorie în anii 1990 și la începutul anilor 2000.
- A fost fața parfumului Lancome „Poeme” din 1995 până în 2000.
- Ea este nașă a nouă copii cambodgieni.
- A apărut în Playboy la vârsta de 43 de ani, în ediția franceză din noiembrie 2007.
- A dat iarăși chipul parfumului Lancome „Poeme” în ianuarie 2008, după o pauză de 8 ani.
- Cartea ei preferată este „Talking With Angels” de Gitta Mallasz.
- Nelson Mandela este personajul public pe care actrița îl admiră cel mai mult.
- Este prietenă apropiată a actorului Ralph Fiennes.
- A acceptat rolul din Godzilla (2014) din două motive: în primul rând, fiul ei era un mare fan al francizei originale și, în al doilea rând, i s-a trimis o scrisoare fermecătoare de la regizorul Gareth Edwards, în care acesta susținea că ea este „Regina actoriei”.
- N-a acceptat niciodată să se căsătorească oficial cu niciunul dintre partenerii ei, chiar dacă i s-a cerut mâna de mai multe ori.
Filme cu Juliette Binoche
The Return (2024) - Penelope
The New Look (2024) - Coco Chanel
The Taste of Things (2023) - Eugénie
Cannes Uncut / De la Cannes, fără secrete (2023)
Paradise Highway / Autostrada Paradisului (2022)
Le lycéen / Adolescentul (2022)
Avec amour et acharnement / Dragoste cu două tăișuri (2022) - Sara
The Staircase / Scara (2022)
Celle que vous croyez / Identitate virtuală (2021) - Claire Millaud
La vérité / Adevărul (2020) - Lumir
La bonne épouse / Sotia perfecta (2020)
Doubles vies / Vieți duble (2019) - Selena
High Life (2019) - dr. Dibs
Vision / Viziunea (2018) - Jeanne
Un beau soleil intérieur / Lumina dinăuntru (2017) - Isabelle
Telle mère, telle fille / Telle mère, telle fille (2017) - Marie-Dominique Péron, dite Mado
Ghost in the Shell / Spiritul din cochilie (2017) - dr. Ouelet Trailer
Le journal du Festival / Le journal du Festival (2016) - Self
Ma Loute / Mister în Slack Bay (2016) - Aude Van Peteghem
Polina, danser sa vie / Polina (2016) - Liria Elsaj
7 Letters (2015) - Elle
Dix pour cent / Zece la sută (2015)
L'attesa / Așteptarea (2015) - Anna
Sisters (2015) - (rumored)
Nobody Wants the Night / Ostilul Întuneric (2015) - Josephine Peary
The 33 / Cei 33 (2015) - María Segovia
Clouds of Sils Maria / Nori peste Sils Maria (2014) - Maria Enders
Godzilla (2014) - Sandra Brody
Words and Pictures / Cuvinte şi imagini (2013) - Dina Delsanto
Tusen ganger god natt / De o mie de ori noapte bună (2013) - Rebecca
Este prima actriță care a câștigat „Tripla Coroană” europeană: Cea mai bună actriță la festivalurile de film de la Veneția, Berlin și Cannes pentru Trois Couleurs Bleu, The English Patient și, respectiv, Copie Conforme.
Autor: Angela Brașoveanu
