„Uniunea Europeană este un imperiu colonial”. Această teorie circulă sub diverse forme atât în țările membre, cât și în țările candidate. Mai interesant este că narațiunea este adaptată cu grijă pentru fiecare țară în parte, speculând pe teme sensibile. De exemplu în România, partidele suveraniste insistă că UE absoarbe resursele țării. La vecinul din Est, falsul spune că Bruxelles vrea să facă din Ucraina o zonă tampon în lupta sa împotriva Rusiei.
În Republica Moldova mitul transformării țării într-o colonie a Occidentului îmbracă diverse forme: de la exploatarea populației și instaurarea unui regim marionetă până la înrobirea financiară.
„Moldova are nevoie de un plan național, de conducători care gândesc pentru popor, nu pentru cei străini. Noi trebuie să recâștigăm suveranitatea și să ne decidem singuri soarta noastră. Nu vrem să fim vasalii nimănui. E timpul să ne luăm țara înapoi și să construi un viitor pentru noi și copii noștri”, a declarat deputatul neafiliat, Vasile Bolea.
Aceste tipuri de falsuri produse la Kremlin sunt răspândite pe larg de Ilan Șor și adepții să-i cu fiecare ocazie. Scopul acestora este să aprofundeze scepticismul european și să justifice acțiunile hibride ale Federației Ruse.
De ce Republica Moldova nu poate fi considerată colonie a Uniunii Europene? Argumentele sunt la suprafață.
- În primul rând, cetățenii noștri își pot alege singuri președintele țării și reprezentanții în parlament. În legislative din trecut și prezent există un pluralism de opinii, inclusiv ce ține de politica externă. Nu există o administrație străină, dependentă de o forță externă.
- În al doilea rând, dialogul cu UE se face în baza parteneriatelor avantajoase și acordurilor internaționale transparente. Respectarea documentelor internaționale reprezintă prestigiul și credibilitatea unui stat. Aderarea la Uniunea Europeană nu este o forțare, ci o alegere liberă a fiecărei țări.
- Procesul de negociere poate dura mai mulți ani, timp în care se analizează în detaliu fiecare aspect al integrării. Această perioadă extinsă arată clar că fiecare capitol este negociat, nu impus.
- În plus, orice țară are dreptul să înghețe negocierile dacă decide că nu mai dorește să continue procesul de integrare.
„Înrobirea financiară este principala arma cu care marile puteri din Uniunea Europeană acaparează noi țări. O să continui să aduc la cunoștință acest mesaj pentru ca prezenta guvernare să înțeleagă cum pas cu pas devenim robii țării Uniunii Europene”, susține fosta procuror-șef interimar PCCOCS, Victoria Furtună.
Înrobirea financiară devine subiect de prim-plan în spațiul public când se vorbește despre împrumuturi externe. Cel mai recent exemplu îl reprezintă sprijinul în valoare de 1,9 miliarde de euro aprobat de parlamentul european, destinat dezvoltării economice a Republicii Moldova. Din suma totală, 520 milioane sunt granturi, iar 1,4 miliarde credit în condiții avantajoase.
„Această rată va fi cu siguranță mult mai mică decât rata la care autoritățile din RM s-ar putea împrumuta. După aceea, autoritățile din RM când rambursează creditul, îl rambursează exact la aceeași rată a dobânzii. Deci, condiții foarte bune pentru credite ca rata dobânzii, durată de rambursare lungă care nu începe imediat și o mare parte din bani sunt chiar nerambursabile pe care RM nu va trebui să-i întoarcă”, a menționat europarlamentarul, Siegfried Mureșan.
Acest sprijin reprezintă cel mai mare suport financiar din istoria țării noastre. Modul în care acesta ar urma să fie gestionat reprezintă cu adevărat un subiect ce merită atenția dezbaterilor publice. Despre mecanismele de control a vorbit ambasadorul UE în cadrul unui interviu:
„Aici la delegația Uniunii Europene avem o secție care se ocupă numai cu verificarea modului în care sunt cheltuite fondurile. Cu alte cuvinte nu ceea ce se face, care este în grija altei secții, ci dacă există conflicte de interese, dacă procedurile au fost puse în aplicate și ca urmare există controale interne din partea Comisiei Europene care ne cer să prezentăm un anumit număr de proiecte pentru verificat”.
UE este apreciată la nivel global pentru monitorizarea riguroasă a fondurilor acordate, iar întreruperea unor finanțări nu este legată de culoarea partidul de guvernare, dar de modul în care administrația implementează proiectele și își continuă respectarea angajamentele asumate în cadrul negocierilor.
