Lidia Rusu, originară din Fălești, a lucrat timp de 14 ani ca soră medicală în Italia, dar dorul de casă a fost mai puternic și a adus-o înapoi în Moldova. Aici, și-a îndeplinit visul de a deschide o brutărie. Mândră de realizările sale, Lidia a povestit jurnalistei TV8, Natalia Ghețu, de ce a revenit acasă și cum a pus afacerea pe picioare.
„- Acum nu prea gătesc pască acasă, mai mult cumpăratul, da? - Pască tradițională nu mai pregătește nimeni practic, din gospodinele în vârstă s-au gătit, dar suntem noi, brutarii, care așteptăm sărbătoarea asta doar cu drag și cu mult respect pentru toți care cumpără producția noastră frumoasă”.
Lidia a trăit ani buni departe de casă:
„Acum da, e bine, dar am fost 14 ani dusă în Italia și am plâns foarte mult de sărbătoarea asta. Acum, pentru mine, sărbătoarea e dublă. Cândva aveam părinți, eram cu băiatul meu, soțul a decedat la serviciu și eu am fost nevoită. Am lucrat 21 de ani la spital și am plecat în străinătate”.
În timp ce se afla în Italia, a avut o experiență care a schimbat cursul vieții sale:
„Fiind soră medicală în străinătate, făceam injecții la bătrâni, mă invitau și am făcut la o brutărie injecție la niște doamne și le-am spus că eu niciodată nu am văzut în viață cum e să pregătești o pâine. Zice ca răsplată, cum să-ți facem? Nu-mi dați răsplată, arătați cum și ce am văzut la dânșii cum se pregătește, m-am îndrăgostit de pâine pentru toată viața. Am cumpărat utilajul și am deschis la noi, la Fălești, brutărie în cinstea băiatului meu care a muncit pentru ea”.
Văzându-și afacerea pe picioare, Lidia spune cu mândrie: „Avem asortiment bogat, muncim foarte mult, că noi însăși producem. Suntem producătorii de bază la brutărie. Ziua lucram aici, acuș mergem la produs”.
Totuși, recunoaște că nu e ușor să menții o afacere în Moldova:
„La brutărie, 6 angajați avem acum, am mai redus din ei. Productivitatea e foarte mică, nu ne susține Guvernul, nu ne susține nimeni, ne-au lăsat în voia sorții, când s-a ridicat gazul, meu ne-a dat jos, pentru că nu reușeam să combinăm, dar am fost nevoiți să instalăm baterii solare și e un pic mai ușor. În schimb, avem creditele care ne bat buzunarul.
Ca să avem așa, trebuie să ne dea locuri unde să deschidem brutăriile. Noi am fost nevoiți să deschidem foarte departe de aici. Am rude la Chișinău și le ducem întotdeauna la Paști, le dăruim și spun că ei niciodată nu au văzut așa niciodată. Nu au mâncat asta”.
Lidia își aduce aminte cu nostalgie de anii în care era departe și Paștele nu mai avea același gust. Acum, cu rudele venite din Germania și cu nepoții în jur, sărbătorile au din nou sens.
„Lucrul îmi permitea 2 ore libere. Eram cu frații mei, eram cu sora mea, nepoți, ne strângeam câte puțin, dar deoarece soțul meu a fost decedat la mine, locul Paștelui era gol pentru acasă. Eu întotdeauna lăsam totul, el spunea un sac de bani și un tren nu schimbă Paștele țării mele.
Ieri seara mi-a venit nepoțica din Germania, care s-au stabilit, au trăit 12 ani la Italia și deja 10 sunt la Germania, și au venit să facă Paștele acasă, să vopsească ouă roșii la bunica. Eu zic la noi nu-i frumos ca la voi, la Germania e foarte frumos. Dar prefer să merg prin glod, dar să fie la Moldova mea”.
Familia sa păstrează cu sfințenie tradițiile pascale, iar pasiunea de a coace le-a transmis-o și nepoților:
„Întâi și întâi pasca, ei merg toți la sfințit pasca, bunica deja e matură și nu merge. Va merge fiul, nora și 3 copii. Și apoi pregătim, toți au treaba lor, și chiar și la produs pâine. Toți ne ajută și micii în toi, nepoțica mea de clasa întâi știe a împleti colaci și nepoțelul foarte bine hulubaș. Ei lucrează cu noi la sărbători, ne ajută”.
