Și astăzi, cimitirele din țară au fost pline de oameni. Cu flori vii în mână și cu mult dor, locuitorii capitalei au mers la mormintele celor dragi unde au împărțit pomeni, au închinat un pahar de vin și i-au pomenit pe cei plecați în neființă. Și dacă anii trecuți, tradițiile Paștelui Blajinilor erau respectate în extremă, pe alocuri, anul acesta, moldovenii au dat dovadă de modestie și au pus mai mult accent pe semnificația spirituală a acestei zile.
Cu lacrimi în ochi și mult dor în suflet, pe moș Gheorghe l-am surprins azi stând așezat pe un scaun lângă mormântul soției sale de la cimitirul Sfântul Lazăr din capitală. Chiar dacă este mereu înconjurat de copii și nepoți, bărbatul ne-a mărturisit că se simte extrem de singuratic, iar golul pe care i l-a lăsat în suflet decesul femeii pe care a iubit-o este tot mai mare pe zi ce trece.
„Stau, mă uit și îmi aduc aminte. Nu putem face nimic, avem poze acasă, ne uităm și cu asta rămânem. Când eram împreună era interesant, dar acum am rămas de unul singur”.
Iar acești doi soți au venit să-și pomenească unicul copil, decedat acum mai mulți ani. Aceștia ne-au spus că vin la mormântul băiatului în fiecare an de Paștele Blajinilor unde organizează un picnic. Își imaginează că sunt din nou o familie și iau masa împreună ca pe vremuri.
„Aducem mereu, este unicul copil, aici luam masa după care mergem la țară. Sarmale, vin ceai și apă dulce.- Așa cum se spune la biserică aducem ceva cald, fără sarmale nu-mi închipui această zi”.
Și pentru că cimitirul Sfântul Lazăr este cel mai mare din Europa, cu o suprafață de peste 100 de hectare, unii oameni au trebuit să parcurgă pe jos și zeci de kilometri ca să ajungă la mormintele celor dragi.
„Când mă apropii de mormintele de care am grijă tot anul, îmi dau lacrimile, pentru că au placat din viață de tineri”.
„Îl pomenim pe tată nostru care a trecut în veci, dar și pe ceilalți care la fel au părăsit această lume”.
Oamenii spun că au adus pomene, așa cum spune tradiția, dar s-au străduit să fie mai modești, anul acesta.
„Cu colaci, dulciuri, ceea ce le plăcea buneilor noștri să mănânce, bomboanele lor preferate. Le dăm celor nevoiași, cei care se apropie, le dăm în numele lor”.
„Am venit cu pomene pentru că așa spune tradiția și o respectăm. -Sunt foarte multe pomene, aveți multe rude sau cui le dați?- Le vom da vecinilor, prietenilor, oamenii care trec pe alături”.
„Colac, ou vopsit, bomboane și o cană sau o farfurie”.
Majoritatea a ținut cont de îndemnul autorităților privind florile artificiale și a optat pentru cele vii.
„Respectați îndemnul autorităților și veniți cu flori vii, mai multă lumea am văzut astăzi.- Da, eu sunt din Raionul Orhei, acolo ieri, lumea la fel a venimt în mare parte cu flori vii. Se vine cu o floare care îi simți mirosul”.
Apoi, preoții au citit rugăciuni printre morminte și au îndemnat oamenii să nu uite care este de fapt scopul Paștelui Blajinilor.
„Să venim cu dragoste și rugăciune, decât cu schimbul obiectelor materiale, dacă avem ceva să dăm, să oferim celor nevoiași, nu între noi”, a menționat Părintele Veaceslav.
Chiar dacă mulți dintre moldoveni au venit cu gândul să ia masa acasa și nu lângă morminte așa cum se întâmpla anii trecuți, comercianții de la tarabele instalate la intrarea în cimitir i-au ademenit cu miros de mâncare.
„Avem cozonăcei micuți și mai mare, plăcințele.- Mi-au atras atenția, le faceți pe loc.- Da, le pregătim aici pe loc?- Cu ce sunt?-cu brânză și verdeață.- Cât costă o plăcintă?- 40 de lei.Și babă neagră, avem și șarlotă.- Cât costă baba neagră?- 30 de lei, 100 de grame”.
Paștele Blajinilor este sărbătoare națională în Republica Moldova și este marcat la o săptămână după Paște. Cu această ocazie, ziua de luni este oficial zi liberă pentru moldoveni.
