În propaganda Kremlinului, ocuparea orașelor ucrainene poartă numele de „eliberare”. Dar dincolo de cuvintele goale, realitatea este alta: vieți spulberate, case rase de pe fața pământului, comunități transformate în ruine. Bahmut este doar un exemplu. Un oraș unde, înainte de război, se vorbea liber limba rusă, se respectau memoria trecutului și se trăia în pace. Azi, în numele unei false salvări, tot ce a însemnat normalitate a fost șters.
Din 2014, presa rusă de stat încearcă să prezinte necontenit autoritățile de la Kiev drept un regim nazist care are ca obiectiv să cultive în rândul populației ura față de tot ce însemnă Rusia și cultura rusă.
„Rusofobia, s-a demonstrat a fi o afacere foarte profitabilă. Ei au trădat Ucraina, au jefuit-o și au dat-o au aruncat-o în ghearele americanilor. Ucraina, patria mea. Aceștia oameni au fost pregătiți destul de direct. Finanțarea a fost largă. Și noi cunoaștem actorii care au beneficiat de această finanțare. Opt ani s-au îndreptat în această direcție: să dezumanizeze rușii și să rupă toate legăturile”, se spune într-un reportaj RT.
Spațiul mediatic rus este suprasaturat cu astfel de informații, care transmit un mesaj simplu: etnicii ruși din localitățile ucrainene sunt supuși unei discriminări fără margine, iar datoria Federației Ruse este să-i salveze. Repetat obsesiv, narativul a fost îmbrățișat de mulți cetățenii ruși, iar Vladimir Putin l-a folosit ca și pretext pentru a justifica invazia în Ucraina.
Mai mult decât atât, presa rusă încearcă să prezinte ocuparea și radierea orașelor ucrainene drept o eliberare. Probabil cel mai mediatizat caz în acest sens a fost orașul Bahmut.
„Începem cu știri de ultimă oră. Artemovsk este controlat în totalitate de către Federația Rusă. Operațiunea de eliberare a orașului din Nord-Vestul Donbasului, așa numita „Mașină de tocat carne de la Bahmut” s-a terminat”, anunța moderatorul de știri de la postul ЮНИОН, pe 20 mai 2023.
Imaginile video și postările publicate pe site-ul primăriei Bahmut, până în 2022, oferă o perspectivă clară asupra vieții de zi cu zi înainte de așa-numita „eliberare” rusă. Orașul găzduia inclusiv monumente dedicate soldaților Armatei Roșii și persoanelor care au suferit în timpul regimurilor totalitare, iar depunerile de flori organizate anual reflectau respectul pentru trecutul local și memoria colectivă.
Imagini cu aceste monumente au fost surprinse și de un blogger militar rus după ocuparea orașului, însă ambianța este una de nerecunoscut:
„Mormântul comun al partizanilor din războiul civil din 1919 și al soldaților sovietici din 1943. Tancul și un flag pe acolo. Vremea este una bună. Da. Aici cândva a fost Sberbank. Acum nu mai este nimic, cu excepția deșeurilor.”
Un alt element al propagandei Kremlinului face trimitere la interzicerea limbii ruse în Ucraina. Totuși, arhivele video din Bahmut contrazic această narațiune. Însuși primarul localității, Oleksiy Reva a vorbea ocazional în rusă.
„Pentru Banca de Investiții Europene, de pregătit urgent un pachet de documente cu o expertiză actualizată: muzeu, casa populară, clădirea numărul 2, stația de tratare a apei și până vineri de stabilit care apeduct, cel mai cunoscut, cel mai important ca să enumerăm rapid”, declara primarul într-o ședință din octombrie 2021.
Limba rusă era utilizată și de alți funcționari publici, iar locuitorii nu aveau nicio interdicție în a o vorbi.
„Noi zilnic ne confruntăm cu un volum mare de informații și adesea aceasta este falsă, dar noi o acceptăm ca pe una adevărată. Noi ne lăsăm ademeniți o imagine strălucitoare, acolo unde sunt mai multe culori. Noi suntem mulțumiți de acest lucru, fără să o filtrăm, fără a înțelege sensul subiectului, noi putem să o transmitem mai departe”, spunea pictorul muralist, Ian Ptushko, într-un interviu în 2021.
Un alt indiciu care demonstrează că limba rusă nu era supusă unei discriminări se subînțelege din videoclipul postat de același blogger militar rus. Acesta a vizitat ceea ce a mai rămas din biblioteca locală pentru copii. În imaginile video surprinse, se pot observa numeroase cărți în limba rusă, inclusiv lucrări de istorie, religie, cultură generală și altele:
„Dicționarul rso-ucrainean. Scriitorii copilăriei noastre. Următoarea sală. Roman Rollan. Relege animalelor sălbatice. Pușkin”.
Bahmut este doar una dintre miile de localități care împărtășesc același destin dureros — un trecut comun și un prezent marcat de suferință. Odată cu radierea acestor orașe și sate, sute de mii de oameni au fost „eliberați” nu de sub vreo opresiune, ci de propriile lor case, de familii, prieteni și de viața cotidiană liniștită. Armata rusă nu le-a adus salvare, ci le-a furat normalitatea, visurile și siguranța zilei de mâine.
