Republica Moldova a căzut pe gheață. La propriu, a lunecat pe învelișul sticlos de pe străzile și trotuarele țării și s-a înșirat cu picioarele în toate părțile. Și de vină nu sunt doar autoritățile, așa cum ne place să arătăm cu degetul și să hulim. Chiciura și ghețușul sunt, dacă vreți, un test de reziliență socială pe care l-am picat ca societate. Bună,prieteni, haideți să vorbim Verde-n ochi despre noi - cei care eșuăm aproape la fiecare provocare când trebuie să acționăm ca o comunitate unită în fața unei greutăți comune.
În ultimele zile, rețelele sociale s-au umplut cu video-uri de revoltă sau amuzament cu oamenii care cad pe gheață sau încearcă disperați să își păstreze echilibrul pe drumurile și trotuarele necurățate. Aceste filmulețe adună mii de like-uri și comentarii - toate extrem de critice la adresa autorităților și însoțite de verdicte dure că avem doar incompetenți la butoane în primării și Guvern. Adevărul este că astfel de filmulețe spun la fel de mult și despre cât de degradat este spiritul nostru civic. Avem un mare viciu - de a nu face nimic pentru binele comunitar și de a aștepta, cu spume la gură, să facă alții totul pentru noi.
Să fie clar: autoritățile, fie cele din Chișinău, Bălți, Cahul sau cele de la Guvern, nu trebuie să facă totul. Nu trebuie să vină primarul sau prim-ministrul în fața blocului sau casei noastre ca să dezbată gheața de pe trotuar. Nu trebuie să se ducă nici în fața magazinului sau la farmacia de la colț ca să facă asta. În cele mai dezvoltate și prospere state europene, de trotuare și drumuri din cartiere se ocupă comunitatea, adică oamenii simpli, agenții economici locali și administratorii de clădiri. Statul curăță carosabilul, intervine acolo unde oamenii, fără echipamente speciale, nu se pot descurca.
În Austria și Elveția – proprietarii sunt obligați să curețe trotuarul din fața casei până la ora 7–8 dimineața. În Germania, Norvegia sau Suedia, se pun și amenzi mari dacă cineva alunecă în fața casei tale din cauza necurățirii. Oamenii sunt obligați să aibă acasă nisip sau alt material antiderapant și lopată. Primăriile pun containere cu nisip/sare pe străzi, pentru uz public. Cei mai tineri curăță intrările în curte pentru vecinii vârstnici. În multe orașe există grupuri locale de voluntari activate automat la ninsori mari. În Japonia, implicarea comunității e reflex social. Oamenii își curăță în mod automat trotuarul, scările, accesul în subterane. Nu se așteaptă intervenția statului pentru spațiul imediat din jur. Principiul lor de viață este că „dacă e în fața mea, e și responsabilitatea mea”. La japonezi nu vezi „nu e treaba mea”, nu se politizează intemperiile și nu se caută vinovați, ci soluții rapide. Oare noi nu putem fi ca ei?
În primul rând, apelul meu este adresat autorităților. Încetați să vă mai comportați isteric. Când întreaga țară e un patinoar, sute de oameni stau la coadă la spital cu fracturi și traumatisme, iar mii de case au rămas în beznă din cauza ruperii firelor electrice, nu țipați pe rețele arătând cu degetul unii la alții într-o competiție a incompetenței. Vorbiți-ne! cu empatie și calm despre ce se întâmplă. Explicați de ce nu puteți interveni peste tot în același timp și cereți ajutor de la comunitate. Stabiliți reguli clare pe care ar trebui să le respecte populația și cum exact ați vrea să vă ajutăm să depășim împreună greutățile. Încurajați formarea de grupuri de voluntari, pornind de la propriile partide. Dați-ne exemple bune de urmat! Nu de ură e nevoie în așa momente, ci de solidaritate și implicare. Vă spun Verde-n ochi: Moldova poate! nu e doar un slogan electoral. Moldova poate și trebuie să fie mai unită la greu.
