The Phoenician Scheme a pășit pe covorul roșu de la Cannes cu Bill Murray în chiloți de plajă și Benedict Cumberbatch cu mâna imobilizată de o eșarfă de mătase. „Când am pornit să fac acest film, știam doar că vreau să-l fac cu Benicio del Toro în rolul principal, voiam ca acțiunea să fie într-un tren și să filmez în India”, a povestit Wes Anderson după premieră.
Benicio trebuia să fie un personaj imposibil de ucis, pe care numai moartea e capabilă să-l schimbe, din nou și din nou, nu cărțile, nu artele, doar moartea care se repetă ca melodia de pe un disc de pe care a sărit acul. Și celelalte personaje, le-am dorit atât de întunecate încât să avem nevoie de psihanalist care să le explice acțiunile. Aceste exigențe s-au dovedit a fi destul de motivante, căci Anderson, devenit o figură emblematică în filmul american, a strâns o echipă de invidiat - se pare că toată lumea și-a dat întâlnire în această comedie neagră? Film de spionaj? Farsă? Dramă? Greu de definit.
Scenariul este scris de Roman Coppola (fiul lui Francis Ford Coppola și fratele Sofiei Coppola, bineînțeles) iar în roluri mai mari sau mai mici găsim o întreagă salbă de mărgăritare: Tom Hanks, Willem Dafoe, Michael Cera, Charlotte Gainsburg, Scarlett Johansson, Benedict Cumberbatch, Bill Murray (în chip de dumnezeu, așa cum îi șade bine) Mia Threapleton (fiica lui Kate Winslet) etc., etc.
Zsa-Zsa Korda (Benicio del Toro) este cel mai bogat om din Europa.
Batjocorind țările și scăpând de orice tentativă de asasinat, el trece prin viață după bunul plac și doar relația cu fiica sa (Mia Threapleton) pare să conteze pentru el. Când acțiunea politică a mai multor guverne urmărește să-l facă să piardă o avere, el pornește într-o mare călătorie, însoțit bineînțeles de fiică, devenită călugăriță, pentru a-și convinge partenerii să-i rămână fideli și să injecteze cât mai mulți bani.
Urmează spioni, teroriști, asasini fără noroc, explozii, monologuri halucinante, grenade, umor negru și foarte negru, totul într-o amestecătură fabuloasă pentru cei care gustă genul acesta de film. Plus o estetică a cadrului care-ți unge inima și ochiul. Evident, nu au lipsit nici criticii care s-au grăbit să zică “Wes a ajuns la capătul a ce are de povestit și nici măcar regia nu îl mai urmează. filmul e ca o petrecere la care nimeni nu este invitat în afară de regizor și trupa lui.”
Ce vor zice spectatorii, vom afla pe 28 mai în Franța, pe 29 mai în Germania și pe 30 mai în SUA. Moldovenii, pricepuți la hakerit, ar putea să se dea cu părerea mai devreme.
Autor: Angela Brașoveanu
