În timp ce Uniunea Europeană își adaptează politicile la noile realități de securitate din regiune, în spațiul public persistă o campanie intensă de dezinformare. Se vorbește tot mai des despre o „militarizare” a Europei, în paralel cu ideea că Bruxelles-ul ar fi abandonat valorile sociale în favoarea armelor. Realitatea bugetară arată însă clar că UE rămâne un proiect al păcii și al prosperității, nu al războiului.
Falsurile și dezinformările privind militarizarea și transformarea Uniunii Europene într-un bloc militar continuă cu aceeași intensitate în spațiul informațional. Conform acestor narative, UE nu mai investește în bunăstarea oamenilor, ci doar în arme.
„Trebuie să le explicăm clar cetățenilor noștri: „Nu există un viitor pentru integrarea europeană în forma actuală.” Noi vedem că ei nu vor să schimbe nimic. Până nu vor veni alți conducători la cârma Uniunii Europene, care se vor axa pe interesul național, pe economie, pe latura socială, dar nu pe militarizare și lupta împotriva Rusiei. Până atunci nu putem avea un drum comun. Și punct”, declara liderul PSRM, Igor Dodon.
Pentru a înțelege prioritățile reale ale unui stat sau ale unei organizații, dincolo de retorica populistă, cel mai bun indicator este distribuția banilor săi. Bugetul multianual al Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027, în valoare de peste 1,2 trilioane de euro a este împărțit în 7 domenii mari. Cei mai mulți bani, 426,7 miliarde euro, au mers la categoria coeziune, reziliență și valori, care înseamnă investiții în proiecte regionale, educație, sănătate și alte ramuri complementare. Cei mai puțini bani au mers pentru securitate și apărare- 15 miliarde euro.
Un alt instrument financiar al UE important este NextGenerationEU, în valoare de 807 miliarde euro. Din această sumă, cei mai mulți bani au mers din nou spre Coeziune, reziliență și valori, iar domeniul apărării și securității nu a primit niciun euro.
„Eu cred că oamenii care au fost în UE înțeleg foarte bine că ea este o zonă de comerț și prosperitate, decât o zonă militară care vrea să atace pe cineva sau să ia de la cineva ceva. Resursele pe care le are UE sunt orientate în primul rând la cetățean și la bunăstarea lui, iar mentalitatea aceasta ar trebui să vină și în RM, iar apărarea să fie un fundament pe care crește această bunăstare”, a explicat pentru „Alo, TV8” expertul în politici publice și securitate, Andrei Curăraru.
În 2022, pentru prima dată în istoria sa, Uniunea Europeană a cumpărat și livrat arme letale, în sprijinul Ucrainei aflate sub atacul Rusiei. Războiul prelungit, care durează de peste trei ani, dar și tensiunile cu Statele Unite au adus tema înarmării în pe agenda discuțiilor de la Bruxelles.
„Trebuie să spunem clar că au revenit anumite cheltuieli legate de reînnoirea capacităților militare pentru UE, dar este sunt departe de prioritățile care există. Ceea ce a făcut Uniunea Europeană este că a pregătit un plan care se numește „Readiness 2025” sau „Gătință 2025”, prin care statele se pot împrumuta dacă consideră necesar, pentru a-și înnoi capacitățile militare”, a menționat Andrei Curăraru.
Speculând pe marginea deciziilor luate în contextul noilor realități geopolitice, promotorii dezinformării încearcă să prezinte UE ca un bloc militar, ignorând diferențele esențiale dintre consolidarea apărării și formarea unei alianțe militare.
„UE are misiuni de pacificare, dar nu are propria armată. Nu are niște contingente care să fie sub niște generali UE. Mai mult decât atât, deciziile legate de apărare se iau de statele respective. Asta trebuie să înțeleagă și telespectatorii. UE vrea pace și de asta își întărește capacitățile de apărare. Când poți face față anumitor provocări, anumitor atacuri, acestea nici nu survin, fiindcă actorii agresivi, în cazul nostru pe continent avem doar unul- Federația Rusă, nu vor îndrăzni să atace UE dacă aceasta își modernizează suficient capacitatea”, a mai punctat expertul.
Fără investiții în apărare și cu un stat expansionist la graniță, prosperitatea construită în decenii devine tot mai vulnerabilă. Deciziile Uniunii Europene, de la începuturi și până astăzi, arată limpede că statele membre rămân fidele valorilor sale fundamentale, iar modernizarea capacităților militare are un scop exclusiv defensiv.
