O nouă ofensivă mediatică a blocului politic „Victorie” readuce în prim-plan tema drepturilor omului în Republica Moldova. De această dată, liderii formațiunii au trimis o scrisoare oficială secretarului general al ONU, acuzând guvernarea de abuzuri grave. Totuși, apelul la ONU vine într-un moment paradoxal: când autoritățile de la Chișinău face pași importanți pentru respectarea angajamentelor internaționale.
La sfârșitul lunii mai, liderii blocului politic „Victorie” au trimis o scrisoare secretarului general al ONU, în care acuză autoritățile de la Chișinău de încălcări grave ale drepturilor omului.
„Prin faptul că am adresat această scrisoare către Guterres, noi am vrut să-l informăm despre ce se întâmplă în Republica Moldova. Încercările de a informa și a atrage atenția structurilor europene, să zicem așa, nu ajută”, susține deputatul neafiliat, Vasile Bolea.
Deși reprezentanții blocului susțin acum că instituțiile europene de drept și-au pierdut credibilitatea, în trecut le prezentau ca exemple de bune practici. Mai mult, unii dintre ei chiar s-au adresat acestor instituții: în 2022, Marina Tauber a depus o plângere la CEDO, în 2023 – partidul ȘOR, iar recent și avocata Evgheniei Guțul a anunțat că va face același lucru.
„În continuare vom depune toate plângerile privind reținerea ilegală a doamnei Evghenia Guțul și pregătirea unei plângeri la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului”, a declarat avocata, Natalia Bayram.
„Moldova se află printre liderii adresării la CEDO pentru încălcările grave ale drepturilor omului, potrivit raportului CRJM. Mai grav, deciziile CEDO sunt tratate ca simple sugestii de către această guvernare”, declara Vasile Bolea.
„Există dosare ale oponenților politici ai actualei guvernări care se află pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului și în care Curtea trebuie să se expună. Este vorba de cazul Dodon versus Republica Moldova, este fostul președinte al Republicii Moldova. Este inclusiv cauza partidului politic ȘOR, care a fost expediată post hotărârea Curții Constituționale”, a explicat pentru „Alo, TV8”, avocatul Promo-LEX, Vadim Vieru.
În ciuda acestor contradicții, unii membri ai blocului politic condus de Ilan Șor consideră că, la nivel internațional, ONU rămâne una dintre puținele platforme unde poate fi abordată problema drepturilor omului din Republica Moldova. Paradoxal, printre partenerii pe care îi văd ca susținători ai acestei cauze se numără și state care, mai degrabă, ar putea preda lecții de dictatură.
„Noi mai avem parteneri în ONU care ar susține acel val de informați sau aceea mișcare care susține că Moldova dispare ca stat democratic de pe harta Europei. Bineînțeles că avem parteneri din Federația Rusă. Avem parteneri din Ungaria”, a menționat liderul „Șansă”, Alexei Lungu.
Promotorii acestor narative omit să menționeze că ONU are 18 entități cu prezență fizică în țara noastră. Mai mult, ultimul raport publicat în martie 2025 evidențiază că Moldova respectă, în mare parte, drepturile omului și își onorează angajamentele internaționale în acest domeniu.
„În final, mulțumesc poporului și Guvernului Republicii Moldova pentru respectarea, protejarea și promovarea principiilor atemporale consacrate în Carta ONU și în Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și pentru colaborarea și munca de zi cu zi alături de echipa și conducerea familiei ONU din Moldova”, a punctat coordonatoarea rezidentă ONU în Republica Moldova, Yesim Oruc.
În același raport, misiunea Națiunilor Unite arată că Republica Moldova se situează pe locul 71 din 167 de țări în ceea ce privește nivelul de democrație și pe locul 76 din 180 la capitolul percepției corupției.
„Noi am avut diferite perioade. Aceste perioade, ciclice coincid cu anumite guvernări. Când problema drepturilor omului a fost mult sau mai puțin gravă. La momentul de față situația nu este nici pe departe de a fi perfectă, dar totuși nu este comparabilă cu situația din 2017-2019, deși acum la fel avem probleme legate de aplicarea abuzivă a măsurilor preventive, mai sunt cazuri”, susține Vadim Vieru.
Democrația din Moldova se află între progrese și provocări, iar lecțiile în acest domeniu trebuie învățate de la state și instituții cu tradiții democratice solide, nu de la regimuri autoritare.
