La trei ani de la ocuparea Mariupolului de către trupele ruse, orașul rămâne o rană deschisă. Deși propaganda de la televizor arată blocuri renovate și copii la parade, locuitorii povestesc despre o realitate sinistră: lipsă de apă, apartamente dărâmate, teroare zilnică și lecții școlare transformate în instrumente de propagandă.
„Ceea ce arată televiziunea rusă sunt basme pentru proști. Cea mai mare parte a orașului Mariupol este încă în ruine”, spune John, un ucrainean care trăiește sub ocupație. BBC i-a schimbat numele, de teama represaliilor.
Bulevardele principale au fost cosmetizate „acolo unde aduc camerele să filmeze”, dar, la câteva zeci de metri, „e doar moloz și pustiu. Mulți oameni încă trăiesc în apartamente pe jumătate distruse, cu pereții abia în picioare”, adaugă el.
Mii de oameni au murit în timpul asediului din 2022, iar ONU estimează că 90% din locuințele din oraș au fost afectate. Deși videoclipuri recente ale influencerilor pro-ruși arată un oraș „reînviat”, locuitorii și foștii rezidenți descriu o viață marcată de penurie, suferință și frică.
„Un oraș bolnav”
Olha Onyșko, refugiată la Ternopil, povestește: „Am avut un oraș frumos, dar acum e bolnav. Doar piața centrală a fost refăcută. În rest, sunt spații goale unde erau blocuri. Nici măcar nu au separat cadavrele – le-au dus cu molozul”.
Apa potabilă este una dintre cele mai mari probleme. „Apa curge o zi-două, apoi dispare. Ținem bidoane în casă. E galbenă, ca cola, și nici după ce o fierbi nu pare sigură”, spune James, un alt locuitor. Alimentarea era asigurată de canalul Siverski Doneț–Donbas, grav avariat. „Apa nu mai respectă nici măcar standardele minime”, confirmă Serhii Orlov, viceprimarul în exil al orașului.
În paralel, orașul se confruntă cu pene de curent, lipsa medicamentelor esențiale și prețuri uriașe la alimente.
Școlile, transformate în instrumente de propagandă
În clasele reînființate de administrația de ocupație, copiii primesc manuale în care regiunile Donețk, Lugansk, Harkov, Zaporojie, Herson, Odesa, Crimeea și „chiar Dnipropetrovsk” figurează deja ca teritoriu rus, spune studentul fugit Andrii Kozhushyna.
Lecții speciale, numite „Conversații despre lucruri importante”, glorifică invazia din 2022 drept „eliberare de sub regimul nazist”. „Profesorii care refuză sunt intimidați sau concediați. Este ca și cum le reprogramează mințile copiilor noștri”, afirmă John, rămas în oraș.
O luptă secretă, în umbra ocupației
De 9 Mai, piața centrală a fost decorată în roșu‑albastru‑alb și a găzduit parade militare cu copii „în uniformă”, obiceiuri sovietice pe care Ucraina le abandonase treptat înainte de ocupare.
În același timp, unii ucraineni duc o luptă tăcută. Noaptea, pereții sunt colorați în galben și albastru, apar afișe cu mesaje ca „Mariupol e Ucraina”.
James, John și Andrii sunt sau au fost parte din grupuri de rezistență care adună informații pentru armata ucraineană. „Documentez mișcările trupelor, câți soldați vin, ce arme aduc. Fac poze și le trimit în siguranță”, spune James. Au fost și sabotaje – linia ferată a fost avariată de două ori.
Riscurile sunt uriașe. „Am văzut un soldat care arăta poza mea într-un magazin. Am fugit din oraș, prin Rusia și Belarus, ca să revin în Ucraina”, povestește Andrii.
Viața ca într-un film de spionaj
Pentru cei rămași, frica e parte din viața de zi cu zi. „Ștergi mesajele zilnic. Nu-ți suni prietenii din Ucraina, ți-e teamă să nu fie interceptat telefonul. Un om din casa vecină a fost arestat pe stradă, pentru că cineva a spus că a dat informații armatei ucrainene. Viața ta e o tensiune constantă”, mărturisește James.
Pe fundalul discuțiilor internaționale despre posibilitatea cedării unor teritorii în schimbul păcii, mesajul celor din Mariupol e clar: „Să cedezi teritorii va fi o trădare. Nu vrem un act semnat de un diplomat care să ne predea. Vrem eliberare”, spune John.
Realitatea din Mariupolul ocupat contrastează violent cu imaginea „restaurată” difuzată de propaganda rusă. În spatele fațadelor vopsite, viața continuă în ruine.
