Bună prieteni, haideți să vorbim Verde-n ochi despre agonia grupului criminal Șor în fața primei condamnări la pușcărie cu executare reală. Sentința de condamnare a bașcanei găgăuze Evghenia Guțul i-a solidarizat exemplar pe toți exponenții și acoliții grupării Șor - de la funcționari din Găgăuzia, până la foști procurori și arhiepiscopi. Și Partidul Comuniștilor a vărsat o lacrimă politică în susținerea sa.
În efortul de a o victimiza pe Guțul, propaganda rusă, din nou a aruncat în prima linie de foc mediatic un copil, la fel ca și în cazul protestului LGBT, dacă vă mai amintiți. De această dată, chiar pe fiul de trei ani al bașcanei, adus intenționat de mamă la ședința de judecată unde se aștepta că va fi încătușată de polițiști.
Cum să nu te înduioșeze imaginile unei mame rupte din brațele copilașului ca să fie după la pușcărie? Propagandista principală a Kremlinului, Margareta Simonian, în context, i-a numit „canibali” pe actorii din justiție care au despărțit-o pe Guțul de copii. Șocantă empatie din partea unei individe care nu a avut niciun sentiment de compasiune față de miile de copii uciși în Ucraina de armata lui Putin.
Cât de umană și de victimă este mama cu doi copii implicată în finanțarea ilegală a Partidului Șor am aflat abia la o zi după condamnarea lui Guțul.
Ceea ce i s-a întâmplat judecătoarei Ana Cucerescu în ultimele săptămâni este de necrezut și demonstrează cât sunt de mizerabili cei care vor să scape de pușcărie, chiar dacă își ascund hidoșenia în spatele unui copilaș. Evghenia Guțul nu poate pretinde că nu a știut nimic despre aceste mizerabile presiuni asupra judecătoarei, or tocmai ea este prima care a intimidat-o, mutându-se cu traiul în același bloc în care locuiește magistrata, încă în primăvară.
Nu cred că magistrata trebuie transformată imediat în erou național, dar curajul ei, în fața acestor intimidări, este de apreciat. Mă șochează atitudini față de acest caz de tipul: „Ce-i de lăudat sau de compătimit. Și-a asumat aceste riscuri atunci când și-a ales meseria”.
Nu, un judecător nu trebuie să se obișnuiască să primească coroane funerare și poze cu persoane decapitate pentru că așa și-a ales meseria! Nu, un jurnalist nu trebuie să se obișnuiască să fie calomniat și amenințat cu moartea pentru că așa și-a ales profesia. Nu, mizerabilii care fac asta nu trebuie să se obișnuiască că pot să ne facă ce vor ei și nu vor păți nimic. Pentru că așa prind curaj pentru provocări și mai mari.
Evghenia Guțul, mama a doi copii, nu a încercat să îi oprească pe cei care au transmis mesaje false rudelor judecătoarei să vină la morgă ca să recunoască cadavrul ei. Mai mult ca atât, în primăvara acestui an, când a fost reținută de polițiști la Aeroport în timp se pregătea să fugă din țară, i-a scris o scrisoare lui Putin și l-a rugat să folosească „întreg arsenalul diplomatic, politic și juridic pentru a pune presiune pe guvernarea Moldovei” ca să o elibereze. Oare acum i-ar cere lui Putin să recurgă și la arsenal militar pentru a o salva?
Pe final, vă spun Verde-n ochi, condamnarea Evgheniei Guțul nu va aduce imediat dreptate în Moldova, dar va fi un prilej de meditare pentru cei care și-au pus libertatea la bătaie pentru interesele rușilor. Fiți siguri, pe bașcană, Kremlinul o va uita în câteva săptămâni.
