Se consideră printre primele moldovence care a venit clandestin în Italia, în anii 2000. Galina este stabilită la Roma de 25 de ani, dar drumul spre o viață mai ușoară nu a fost deloc simplu, iar istoria despre cum a ajuns în Italia ilegal este un adevărat scenariu de film. Jurnalista Natalia Ghețu a stat de vorbă cu ea în cadrul ediției emisiunii „Întreabă Ghețu – Diaspora”, unde a povestit despre greutățile cu care s-a confruntat când a ajuns în Italia.
Deși, este plecată de zeci de ani, nu și-a uitat neamul și limba. Galina locuiește în Italia singură, soțul și copiii fiind în Moldova. Periodic se întoarce acasă, deșii primii șapte ani nu și-a văzut deloc familia, pentru că era imposibil de venit. A încercat să-și aducă alături de ea soțul, dar din cauză că nu și-a putut găsi de lucru, bărbatul a revenit în Moldova după doi ani.
„La mine s-a început calvarul din 1999. Am fost plecată în Grecia clandestin, am fost prinsă, deport în Grecia, deport în Bulgaria, pe urmă am venit la sfârșitul lunii mai, în 2000, în Italia, tot cu bani la procente cum era pe acele timpuri (15%-20%). Aveam pe capul meu trei copii, soțul, soacra, aveam datorii și trebuia să fac. Greu am ajuns, clandestin, trebuia să mergi pe jos, prin fură, prin pădure, lumea a trecut tare multe ca să ajungem”, își amintește Galina.
În Italia, a ajuns împreună cu alte două consătence, iar împreună au încercat să supraviețuiască:
„Când am venit, aveam o cumătră la Napoli... am ajuns cu trenul și nu știam unde să mă duc, în care să o iau că nu știam limba, cu cine să conversez, unde să sun, ce să fac. Am vorbit cu cumătra, care mi-a spus să vorbesc cu cineva ca să mă transporte până la Napoli, dar nu am mai reușit că mai eram cu două femei de la mine din sat”.
Prima lună a fost cea mai dificilă, trăiau într-o școală din regiune și supraviețuiau cum puteau:
„O doamnă ne-a îndrumat unde era o școală cu lumină și ne-am dus și am stat o lună fără bani, fără nimic. Ne duceam era un depozit și luam niște varză, verdeață, ca să facem mâncare. Era piața afară și ne puneam în parc și așteptam să se termine piața și aruncau și luam slănină și topeam ca să facem. Ne descurcam. Am ajutat și multă lume, care tot nu aveam. ”
Marele noroc și binecuvântarea Galinei a fost atunci când a reușit să se angajeze în slujba unui ministru:
„Pe urmă ne-am aranjat încet. Am început munca la un ministru, am căzut într-o poveste. Când am intrat în acea familie, am fost foarte primită, mă stimau. Erau cinci persoane, mă învățau limba, așa am început viața, am dat datoriile. Șapte ani nu m-am întors acasă.”
Deși nu crede că se va întoarce curând în Moldova, vine regulat acasă și spune că viața s-a schimbat în comparație cu anii trecuți. „Păcat de spus acum că trăim greu.”
Mai multe istorii copleșitoare ale moldovenilor din Italia, aflați în primul episod „Întreabă Ghețu” din diasporă.
