Statele membre ale Uniunii Europene sunt nevoite să-și cedeze suveranitatea în favoarea instituțiilor și birocraților de la Bruxelles. Probabil acesta este cel mai răspândit fals atât în interiorul UE, cât și în afara granițelor sale. Însă acest mit poate fi demontat dacă răspundem la întrebarea: „Cine face legea la nivelul Uniunii Europene?”, iar aici sunt două răspunsuri: Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.
Parlamentul European este format din 720 de europarlamentari, care sunt aleși direct de cetățenii Uniunii. Fiecare stat membru are proprii euro deputați în funcție de mărimea populației acestuia. De exemplu, România are 33, iar Polonia 53. Totodată, nicio țară nu poate avea mai puțin de 6 sau mai mult de 96 de membri în Parlamentul European.
Similar alegerilor parlamentare naționale, euro deputații se află pe lista unor grupuri politice. În prezent, parlamentul european este compus din 8 grupuri politice și 32 de neafiliați. Aceste grupuri reflectă pulsul politic la nivelul întregii Uniuni și diversitatea de viziuni politice. De exemplu Grupul Partidului Popular European reprezintă electoratul de centru dreapta, iar Grupul „Patrioți pentru Europa” reprezintă curentul naționalist și conservator.
„Avem reprezentanți ai unor partide, care de exemplu doresc ca influența sau participarea unui stat membru la UE să fie din ce în ce mai diminuată, în timp ce alții de exemplu consideră că problema ecologistă ceste foarte importantă și ar trebui să marșăm cât mai mult în această direcție. Deci, ca într-un stat membru sau în general ca într-un stat democratic, așa cum parlamentul este împărțit pe viziuni legate de evoluția respectivului stat, la fel și PE și aici nu este nici o diferență”, a explicat pentru „Alo, TV8”, Iona-Andreea Cozianu, doctor, lector universitar, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Pentru ca o lege europeană să fie adoptată, este nevoie și de votul Consiliului Uniunii Europene – instituția care reunește miniștrii din toate statele membre. Componența Consiliului se schimbă în funcție de subiectul discutat: dacă este vorba despre agricultură, participă miniștrii agriculturii; dacă tema este energia, vin miniștrii energiei. În cazul unor domenii sensibile, cum ar fi politica externă, este nevoie de vot unanim, însă în celelalte cazuri se votează prin majoritate calificată.
„Cea mai mare parte a legislației se adoptă prin majoritate calificată care înseamnă așa: 55% din state, la momentul acesta vorbim de 15 state, deci dacă 15 state decid că sunt pentru o anumită lege că aceasta se adoptă, doar dacă aceste 15 state reprezintă în egală măsură cel puțin 65% din populația totală a UE”, a punctat Ioana-Andreea Cozianu.
Aceste sisteme de vot și mecanisme reușesc să reprezinte interesele tuturor părților în procesul de elaborare a legislației europene. Cetățenii UE participă indirect, prin aleșii din Parlamentul European, iar statele membre participă în mod direct în cadrul Consiliul Uniunii Europene. Aceste este doar unul dintre numeroasele exemple care arată că suveranitatea este exercitată în comun, nu cedată unor entități străine.




























































