Din nesfârșitul serial despre cedarea suveranității, un sezon important este dedicat Comisiei Europene. Adesea, aceasta este prezentată ca o autoritate care impune statele membre ale Uniunii Europene să ia decizii în defavoarea interesului național.
„Zece milioane de români, jumătate din populația României este nomadă în acest moment. În sensul în care a fost dată afară din țară de măsurile Uniunii Europene. Românii vă dezvoltă dvs economiile, pentru că nouă ne-ați închis orice posibilitate de a ne dezvolta”, declara europarlamentara Diana Șoșoacă.
Astfel de discursuri alimentează falsa impresie că, undeva în Bruxelles, se complotează împotriva țărilor europene. În realitate, lucrurile sunt mult mai transparente și simple. Comisia Europeană joacă rolul unui guvern și este formată din 27 de comisari, câte unul din fiecare stat membru. Totodată, Comisia propune legi și aplică politicile adoptate de celelalte instituții europene.
„Se discută foarte puțin despre o viziune politică cu care respectivul comisar a plecat din statul membru pentru că el trebuie să achieseze la viziunea politică pe care o are președintele Comisiei și în general Comisia. Comisia venind cu niște obiecte pe care le-a primit atât de la Consiliul European, cât și de la PE”, a menționat pentru „Alo, TV8”, Ioana-Andreea Cozianu, doctor, lector universitar, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava.
Puterea de acțiune a Uniunii Europene este limitată de principiul atribuirii competențelor, care se regăsește în tratatul fundamental al Uniunii. Potrivit acestuia:„Uniunea acționează numai în limitele competențelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competență care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor membre.”
Uniunea Europeană face singură legi doar în câteva domenii — de exemplu, când e vorba de politica vamală sau de reguli privind concurență echitabilă. În alte cazuri, cum ar fi cultura sau industria, doar țările membre fac legea. Însă în cele mai multe situații, reglementările se fac în comun, de ambele părți, ca în domenii precum piața unică, mediu sau energia.
„Principalul tratat pe care l-au semnat toate cele 27 de state membre, zice că UE nu poate să facă nimic din ce aceste state nu i-au atribuit. În plus, modificările care pot să apară presupun, modificările fundamentale, presupun o majoritate și nu o minoritate în luarea deciziei. Pentru că există articolul 50, dacă nu îți place, poți să pleci. Nu te ține nimeni cu forța în UE. Britanicii au demonstrat că: ei au vrut să plece, au plecat”, susține Ioan-Andreea Cozianu.
Birocrația europeană se aseamănă cu un labirint, iar această imagine alimentează ușor manipulările și speculațiile. Unii folosesc confuzia pentru a se da drept apărători ai suveranității, ignorând faptul că deciziile europene sunt transparente și exprimate prin voința comună a tuturor statelor membre.
