Corneliu Badan locuiește de mai mulți ani la Londra, alături de soție și cele două fiice de 2 și 11 ani, dar nu s-a rupt niciodată de Republica Moldova. Își găsește alinarea la biserica comunități moldovenilor, unde l-am întâlnit și noi, în cadrul unei ediții speciale „Întreabă Ghețu în diasporă”. Acesta ne-a povestit de ce a ales calea străinătății, cât de greu s-a adaptat departe de casă, dar și despre importanța votului diasporei, pe care îl consideră esențial pentru viitorul țării și pentru visul comun al întoarcerii acasă.
„Cumva duminica la slujba, eu personal, nu știu alții care vin la Sfânta Biserică, eu mă simt ca acasă, asta este cel mai important pentru mine. Lăsând grijile deoparte din Marea Britanie, rugăciunea devine și mai profundă. Nu știu dacă această rugăciune a fost atât de profundă cât am fost acasă”, a relatat Corneliu.
Dorul de casă îl însoțește la fiecare pas, mai ales acum, după ce s-a întors dintr-o vacanță lungă în Moldova.
„Am prevăzut momentul că venind înapoi voi avea o stare de depresie, pentru că știu și vreau foarte mult să mă întorc acasă, dar circumstanțele zilei de astăzi fac această dorință să fie imposibilă. După fiecare vacanță am nevoie poate mai mult de o lună sau două să-mi revin la realitate”, mărturisește bărbatul.
Corneliu spune că revederea cu cei dragi și gustul bucatelor de acasă i-au adus o fericire pe care nu o poate descrie în cuvinte:
„M-am simțit bine și a fost o vacanță superbă. Cred că a meritat substituirea vacanței la mare cu vacanța în Moldova, la bunici, la părinți, mâncarea. Cred că a fost una din cele mai frumoase vacanțe”.
Totuși, reîntoarcerea acasă nu se întrevede prea curând. Corneliu recunoaște că, deși gândurile familiei sale rămân mereu legate de Moldova, realitatea de zi cu zi îi ține departe.
Integrarea în Marea Britanie nu a fost deloc simplă pentru Corneliu și familia lui. Își amintește cu sinceritate că primul an a fost extrem de greu:
„O zi plângeam eu, o zi plângea soția mea. Eram gata să ne întoarcem acasă, chiar și pe jos”.
Spune că nu veniseră cu resurse proprii, ci cu bani împrumutați și cu un scop bine definit, care i-a motivat să reziste și să găsească puterea de a se adapta la o societate complet diferită, cu legi, reguli și o birocrație la care nu erau obișnuiți.
Marea Britanie e peste așteptări
Motivul real pentru care au rămas este însă mult mai puternic: fiica cea mare are o dizabilitate severă.
„Această țară oferă cu mult mai mult decât am fi putut noi să-i oferim fetiței în Moldova. O grijă pentru o persoană cu dizabilități este cea mai importantă, primordială pentru viața și sănătatea mentală a ei, iar având grijă de ea la maxim, Și, iarăși, ce poate oferi Marea Britanie este, pe așteptările noastre, uneori peste așteptările noastre, pentru că noi de fiecare dată ne mirăm de cât poate să ofere domeniul asistenței sociale în Marea Britanie. Copiii sunt integrați în școală, în școli speciale, fiecare copil are un program al său aparte de învățare sau de activități, făcut după nevoile speciale”, mărturisește bărbatul.
Pentru a ne explica diferența, Corneliu ne-a povestit despre orașul din Moldova unde a locuit: clădirea asistenței sociale se afla la etaj, accesibilă doar pe scări, fără rampă.
„Cum o persoană cu dizabilități poate să intre, știind că clădirea aia deservește anume persoane cu dizabilități care nu pot merge într-o clădire care nu are rampă”, întreabă el.
În contrast, în Marea Britanie chiar și transportul public este gândit pentru incluziune - fiecare autobuz are rampă pentru persoane cu dizabilități.
Corneliu vorbește și despre sprijinul primit constant din partea serviciilor sociale. O asistentă socială le vizitează familia o dată la trei luni, pentru a se asigura că totul este în regulă:
„Noi mulțumeam din suflet pentru ajutorul oferit, ca să înțelegeți că este plătită de stat, nu este plătită din banii noștri. Da, este plătită din impozitele care le achităm noi la lucru. Ea mi-a spus așa, copilul nu are doar dreptul, noi avem obligația să-i oferim tot ce are nevoie”.
Votul diasporei - esențial
Bărbatul spune că nu lipsește niciodată de la vot, indiferent cât de departe s-ar afla de Moldova. Consideră că votul diasporei este esențial și respinge ideea că moldovenii plecați peste hotare nu ar trebui să participe la alegeri:
„Să nu uităm că diaspora este un principal contribuabil la bugetul de stat. Oamenii din diaspora”.
El subliniază că majoritatea covârșitoare a moldovenilor din străinătate trăiesc cu gândul reîntoarcerii.
„Nu știu exact procentul, dar este una foarte mare care se află peste hotare și eu pot să spun pe inimă că 80% din acei oameni vor să se întoarcă, dar nu poți doar să te întorci cu ochii închiși”, explică bărbatul.
Pentru Corneliu, votul are o semnificație direct legată de acest vis comun: „Fiecare om votează cu scopul de a se întoarce acasă, eu cred. Și acesta este și scopul nostru personal”.





































































