Atacul cu drone lansat săptămâna trecută de Rusia asupra Poloniei a readus în atenție un concept geopolitic folosit adesea pentru a descrie strategia Kremlinului: „tactica salamului”. Ea presupune atingerea unor obiective majore prin pași mici și calculați, astfel încât să nu provoace o reacție rapidă sau dură din partea adversarului.
„Ei înțeapă. Dar cu asta se ocupă ei”, a spus fostul premier britanic Boris Johnson, la două zile după atac, într-un interviu pentru Kyiv Independent.
Specialiștii amintesc că Rusia a aplicat această strategie încă din 2014, când a anexat ilegal Crimeea și a ocupat părți din regiunile Donețk și Lugansk. Reacția Occidentului a fost slabă, ceea ce a transmis Kremlinului semnalul că escaladarea ar putea trece nepedepsită. Opt ani mai târziu, Moscova a declanșat invazia pe scară largă a Ucrainei.
Aceeași tactică a fost folosită și în alte spații post-sovietice. Transnistria a rămas sub influența Moscovei după conflictul din anii ’90, iar Abhazia s-a transformat într-un stat-marionetă după războiul ruso-georgian.
„În afară de scrisori ferm formulate și anunțuri trimise către consulatele sau ambasadele rusești, de tipul «nu mai faceți asta», nu a existat mare lucru”, a explicat Stephen Hall, profesor la Universitatea din Bath.
Experții atrag atenția că Alianța Nord-Atlantică nu are o strategie clară pentru a răspunde unor provocări de intensitate redusă.
„Nu pare să existe un consens suficient de puternic între membrii NATO despre cum să răspundă la acțiunile de nivel scăzut ale Rusiei, care pot fi interpretate în mai multe feluri. Nimeni din NATO nu este dornic să ia armele direct împotriva Rusiei, iar teama este că o acțiune de represalii ar putea duce exact acolo”, a declarat Jenny Mathers, expert în politica Rusiei și lector la Universitatea Aberystwyth.
Potrivit acesteia, diferența dintre 2014 și 2022 este clară: „În 2014, Rusia a câștigat teren cu costuri minime, negând implicarea și profitând de reticența Occidentului. În 2022, nu a fost o încercare de a felia salamul, ci de a-l devora cu totul, ceea ce a provocat șoc, indignare și o disponibilitate de a răspunde mai decisiv”.
Ținta Moscovei: Polonia sau statele baltice?
Pe 10 septembrie, Rusia a lansat 21 de drone asupra Poloniei, vizând inclusiv aeroportul din Rzeszow – un punct-cheie pentru sprijinul militar oferit Ucrainei. Premierul polonez Donald Tusk a spus că atacul a fost deliberat. Varșovia a invocat articolul 4 din Tratatul NATO, cerând consultări cu aliații, însă articolul 5, care prevede apărarea colectivă, nu a fost activat.
„Dacă Rusia acceptă sau nu acest semnal, e cu totul altă problemă”, a avertizat Dmitry Gorenburg, cercetător la organizația CNA.
În același timp, Stephen Hall a atras atenția că următoarele ținte pot fi statele baltice: „Putin nu are nevoie să trimită valuri de tancuri și trupe spre Tallinn (capitala Estoniei). Trebuie doar să demonstreze că articolul 5 nu funcționează”.
Pentru Boris Johnson, concluzia este clară: dacă Occidentul ar fi acționat decisiv mai devreme, scenariul de azi ar fi arătat diferit.
„Pentru mine e dovada cât de mult mai bine ar fi fost ca, la începutul anilor 2000, Ucraina să fi intrat în NATO, pentru că nu cred că acest război ar mai fi avut loc. Și cred că Ucraina ar fi fost protejată corespunzător, așa cum este Polonia astăzi”, a spus fostul premier britanic.
