Gaz gratuit, salarii mai mari, o viață de lux pentru toți. Sună bine, dar este oare posibil? Promisiuni care sună spectaculos, aproape ireal, dar care prind la un public obosit de crize și dezamăgiri politice. Aceasta este rețeta populismului – un discurs construit pe emoții, lozinci mobilizatoare și soluții rapide la probleme complicate. Dar cât adevăr și câtă manipulare se ascund în spatele acestor cuvinte?
„Este posibil un astfel de preț? 35.000 de euro pentru un apartament de 50-52 de metri pătrați. Da este posibil!” declara liderul „Aur” România, George Simion, în preajma scrutinului prezidențial din țara vecină.
„Eu îmi dau cuvântul de bărbat că de la 1 decembrie, fiecare persoană fizică- cetățean al Republicii Moldova va avea gaz în casă absolut gratuit. Voi transforma Moldova într-o țară care va fi de câteva ori mai frumoasă și mai modernizată decât Elveția”, promite Lan Șor în campania electorală de anul trecut.
Promisiuni fantasmagorice, rezolvarea instantă a problemelor, strigăte că „noi suntem poporul” și apeluri puternice la emoții – toate aceste culori conturează tabloul numit populism. Acest curent își face tot mai simțită prezența în viața politică, iar pentru a atrage mai mulți alegători încearcă să se prezinte drept oameni simpli din popor.
„Populiștii vin tocmai cu acest mesaj: că ei sunt din popor. Ei reprezintă poporul și ei vor fi acolo în interesul poporului, vor împuternici într-un fel dacă vreți să spunem așa, oamenii să guverneze. Acum, cât de adevărat este ceea ce spun ei, rămâne să discutăm”, a explicat pentru „Alo, TV8”, doctorul în sociologie, Tatiana Cojocari.
Populiștii nu se limitează doar la a se prezenta drept o „alternativă” mai bună la clasa politică actuală. Pentru a strânge mai mulți susținători, ei joacă puternic pe cartea emoțiilor: exagerează de zece ori anumite crize sau probleme și, pe fundalul acestui tablou apocaliptic, se autoproclamă singurii salvatori capabili să scoată țara din „dezastru”.
„Ei promit că vor schimba lucrurile. Ei promit că ei vor schimba ordinea și ei vor oferi oamenilor bunăstarea. Și atunci, evident jucând pe acest sentiment, al nemulțumirii, în statele în care economia nu funcționează bine, nu există certitudine economică, este de succes”, susține Tatiana Cojocari.
Nicio țară nu e imună la populism. În 2016, Marea Britanie a organizat referendumul pentru Brexit, iar campania a fost dominată de mesaje populiste: „Bruxelles nu trebuie să decidă pentru Regatul Unit”, „UE aduce doar pierderi financiare pentru britanici” sau „Trebuie să ne recâștigăm suveranitatea”. Mulți au crezut aceste promisiuni, dar au primit în schimb: incertitudine economică, diviziuni interne adânci și creșterea costului vieții.
Și în Republica Moldova auzim frecvent sloganuri populiste: „Să ne luăm țara înapoi”, „Nu vom lăsa suveranitatea noastră să fie călcată în picioare” sau „Să ne apărăm identitatea, familia, credința și tradițiile”. Sună frumos și patriotic, dar aceste lozinci nu au nici o legătură cu problemele reale. Ele mizează doar pe emoții.
„Mesajele acestea nu vin să unească, să ajute: hai să lucrăm cu toții împreună, haideți să ne unim noi ca comunitate, dar vin ca să profite din nou de faptul că noi suntem ocupați cu certurile interne, ca să lăsăm pe alții să profite”, spune sociologul.
Probabil cea mai frecventă promisiune din toate timpurile este „un trai mai bun”, mai exact creșterea salariilor și pensiilor. Or, e cazul să mai punem la îndoială aceste făgăduințe: „De ce nu s-a făcut până acum?” sau „De ce ar reuși tocmai acest candidat?” Nu putem ști sigur dacă statul dispune de resursele necesare, dar putem să aflăm răspunsul din discuțiile cu cei care ne cer votul.
„Omul ar trebui să se uite cu un ochi critic și să vadă de fapt care aspecte de acolo sunt realiste și care nu, uitându-se în trecut: ce au reușit sau nu au reușit, ce este posibil și ce nu este posibil și mai important: cu ce sprijin? Cine-i sprijină pe oamenii care candidează, pentru că de unii singuri, nici un partid nu va reuși să facă ceva în această țară.”
Nu vă lăsați păcăliți de vorbe frumoase, „salvatori de crize” sau soluții magice – ele nu există. Problemele majore nu se rezolvă peste noapte, iar bunăstarea și viitorul se construiesc prin muncă și solidaritate.
