Progresele înregistrate anul acesta în domeniul transplanturilor bat pasul pe loc. Din iulie și până acum nu a fost realizată nicio intervenție, iar cauza principală a acestei stagnări este lipsa donatorilor și reticența familiilor de a accepta donarea organelor pacienților diagnosticați cu moarte cerebrală. În acest context, astăzi a avut loc Conferința Națională dedicată Zilei Europene a Donării de Organe, Țesuturi și Celule, la care s-au reunit beneficiari și medici cu scopul de a sensibiliza populația asupra importanței donării.
Acum 11 ani, de 8 martie, Valentina Sucitu a primit cel mai prețios cadou: o nouă șansă la viață. Diagnosticată la 18 ani cu hepatită B și D, contractată în urma unui consult stomatologic, boala a evoluat spre ciroză hepatică. În 2014, femeia a devenit primul pacient din țară care a beneficiat de un transplant complet de ficat de la un donator aflat în moarte cerebrală.
„- După transplant, într-adevăr, viața se schimbă radical. Pentru fiecare e diferit. Pentru mine a fost radical deoarece starea în care am fost, este o nouă viață. Este până la și după. - Ați cunoscut rudele persoanei? - Nu, cu părere de rău nu am cunoscut. Oricum în adâncul sufletului, când plec la biserică, cum am mai spus, îi sunt recunoscătoare doamnei și îi spun: „Nu te știu cine ești, dar eu trăiesc două vieți: pentru tine și pentru mine”.
Iar Nicu Alai Untilă a fost diagnosticat cu insuficiență renală la 12 ani, după ce a primit mai multe antibiotice pentru o răceală. Deși boala a fost ținută sub control timp de cinci ani, la 17 ani a slăbit brusc, iar transplantul de rinichi a devenit indispensabil. Din cauza unor afecțiuni anterioare, părinții au ales să facă operația în 2018, în Turcia.
„Din păcate, procesul de reabilitare a durat destul de mult pentru că după transplant am avut numeroase infecții, inclusiv un reject, o respingere de rinichi, care a fost tratată foarte greu. Acum, după 7 ani, mă simt bine, doar anumite grețuri pe care le mai am în anumite nopți. Dar, în rest, mă simt bine, sunt mulțumit de rezultatul pe care îl am după transplant și practic mi s-a dat o a doua șansă la viață”.
L-a salvat propria mamă, unicul donator compatibil din familie.
„Nici nu m-am gândit vreun moment. Am spus doar să fiu bine ca să pot da acest rinichi, să fie bună compatibilitatea. Dacă ar fi posibilitate i l-aș da și pe al doilea. Pentru că acum al meu funcționează mai bine decât al lui. Are creatinina puțin ridicată din cauza sindromului pe care l- a avut”.
Provocarea cea mai mare în domeniul transplanturilor rămâne lipsa donatorilor. Neîncrederea rudelor pacienților aflați în moarte cerebrală de a accepta donarea organelor a crescut și mai mult după pandemia de Covid-19. Provocările însă nu se termină aici.
„Noi avem câteva centre unde se pot preleva. Sunt coordonatori instruiți pentru a determina moartea cerebrală. În Republica Moldova e cea mai strictă determinare a morții cerebrale din toată Europa pentru a nu fi niciun dubiu. Sunt multe măsuri pe care le fac ei până a stabili. Dacă există acest centru autorizat, sigur se vorbește cu rudele și rudele acceptă sau nu prelevarea de organe. Atunci se înștiințează agenția de transplant pornește această procedură”, a menționat medicul chirurg, Adrian Hotineanu.
Deși, anul acesta au fost realizate 10 transplanturi, cu 6 mai mult decât în 2024, lista de așteptare rămâne lungă.
„Dacă vorbim de lista de așteptare pentru transplantul de renal, avem actualmente în jur de 25 de pacienți înscriși pe această listă. Dacă vorbim de transplantul hepatic, pe lista de așteptare avem în jur de 50-52 de pacienți”, a declarat directorul Agenției de Transplant, Grigore Romanciuc.
Cel mai tânăr beneficiar căruia i s-a efectuat un transplant este un bebeluș de 1 an și 4 luni care în vara acestui an a primit o parte de ficat de la un adult viu.
