Tragedia de la fostul Hotel Național, unde o copilă de 13 ani a fost găsită fără suflare, a marcat nu doar familia și apropiații victimei, ci și salvatorii care au intervenit la fața locului. Unul dintre pompieri, Dmitriy Polscin, a emoționat internauții după ce și-a descris trăirile din timpul misiunii, într-o postare pe Facebook. „Nu e hype. E doar durere” - așa își începe el mărturia.
Pompierul spune că nu obișnuiește să vorbească despre ceea ce trăiesc salvatorii în timpul intervențiilor, dar de data aceasta a simțit nevoia să o facă:
„Noi, pompierii, nu prea avem voie să vorbim despre ce trăim în misiuni. Dar, când toată lumea deja a văzut tragedia de la fostul Hotel Național, cred că nimeni nu mă va judeca dacă spun câteva cuvinte. Nu caut atenție. Adevărul nu se măsoară în like-uri. Echipa noastră a răspuns la acel apel. Când am ajuns, fetița deja căzuse. Sarcina noastră era clară - s-o ducem cât mai repede și cu grijă la ambulanță. Dar lângă ea era tatăl. Noi nu suntem roboți... Și, în timp ce făceam tot ce ține de procedură, în capul meu răsuna un singur cuvânt: „de ce?” Pentru cei care cred că vreau să profit de moment - vă înșelați. Nu vorbesc despre noi, nici despre meserie. Munca e muncă. Intervenția e intervenție”.
În continuare, pompierul vorbește ca tată. Spune că are o fiică de aceeași vârstă cu cea care și-a pierdut viața și că, în ciuda apropierii, simte același zid pe care îl întâlnesc mulți părinți în relația cu propriii copii:
„Dar eu am copii. Complicați, ca toți copiii. O fiică, cam de aceeași vârstă cu fetița aceea. Și știți ceva? Nici ea nu spune niciodată ce simte cu adevărat. Nu o cert, încerc să fiu prietenul ei. Dar tot e un zid între noi. Mulți dau vina pe părinți. Dar care e vina? Știu mulți tați care se străduiesc, vorbesc, ascultă... Și totuși, nu reușesc să ajungă la inima copilului. Mă gândesc des la expresia asta: „o generație puternică a crescut o generație slabă”. Dar poate nu e slabă. Poate doar pierdută. Și eu trăiesc cu întrebarea asta în fiecare zi”.
Salvatorul recunoaște că astfel de misiuni lasă urme adânci și că, după intervenție, fiecare salvator rămâne singur cu gândurile lui.
„Astfel de intervenții te frâng pe dinăuntru. Lucrezi în țipetele unei mame și în tăcerea sfâșiată a unui tată... Și apoi, când totul se termină, stai singur în liniște și te întrebi: Eu sunt bine? Acasă e totul în regulă? Îmi mai aud copiii cu adevărat?”
Mesajul se încheie cu un gând adresat părinților:
„Trăim vremuri grele. Și, poate, ce urmează va fi și mai greu. Dar dacă măcar un părinte, după ce citește asta, va merge la copilul său și îl va îmbrățișa - atunci n-am scris degeaba. Condoleanțe familiei. Putere și răbdare. Nu știu cum se trece peste o astfel de durere. Și, sincer, nici nu sunt sigur că eu aș putea”.
TV8.md amintește că o fată de 13 ani, elevă la un liceu din sectorul Ciocana, a fost dată dispărută joi seara, după ce nu s-a mai întors de la școală. Potrivit poliției, apelul la 112 a fost făcut de mama fetei în jurul orei 20:20, iar aproximativ 40 de minute mai târziu, copilul a fost găsit fără suflare în interiorul clădirii abandonate.
Fostul Hotel Național este de ani buni într-o stare avansată de degradare, fără pază și fără măsuri de protecție. Locatarii din zonă spun că imobilul este frecventat de persoane fără adăpost și de tineri curioși. Poliția și procurorii investighează circumstanțele exacte în care s-a produs tragedia și dacă poate fi tras cineva la răspundere pentru lipsa măsurilor de siguranță într-o clădire aflată de ani buni în paragină.
