Tot mai multe produse alimentare de import ajung în coșul unui moldovean. Dacă la capitolul materii prime agricole, Republica Moldova își păstrează imaginea de țară agrară, situația se schimbă radical când vine vorba de industria de prelucrare, care ne asigură cu produse finite.
„Republica Moldova, cândva, din toată producția agricolă pe care o exporta, 80% era produsele alimentare, adică producția prelucrată agricolă și doar 20% materie primă. Astăzi lucrurile practic s-au inversat. Noi exportăm 2/3 materie primă și practic nu exportăm producție procesată”, a explicat pentru „Alo,TV8” expertul economic Veaceslav Ioniță.
În context, politicul nu doarme, iar noi auzim tot mai multe inițiative populiste. Cum ar fi legea care obligă magazinele să aibă cel puțin 50% produse fabricate în Moldova. Deși sună frumos, aplicarea practică nu este fezabilă, deoarece limitezi consumatorul în asortiment și contravine normelor internaționale privind comerțul.
Totuși, există soluții reale care ar putea relansa industria de producție și încuraja producătorii autohtoni.
„Așa numitele branduri umbrelă, pe care noi am început a le face „Produs în Moldova”. Deci aș face secțiuni speciale în secțiile de magazine, chiar să-i oblig prin lege să fie secțiunea „Produs în Moldova”, asta s-ar putea de făcut. Dar nu cu 50%, dar să fie o secțiune. Și atunci noi să promovăm brand-ul „Produs în Moldova” și guvernul să ofere subvenții pentru promovare. Cum am făcut-o cu vinul. Noi când am început industria vinului să o revigorăm, de întâi credeam că cel mai important este să produci vinul. Nu! Cel mai important este să-l promovezi”, a adăugat Veaceslav Ioniță.
Astfel de strategii sunt deja folosite în alte țări. De pildă, eticheta „Made in Germany” ne indică imediat originea produsului și ne inspiră încredere în calitatea lui. La fel, putem prelua idei de la țări mai îndepărtate, precum Coreea de Sud, care a creat o platformă națională pentru tranzacții agricole.
„Eu aș renaște această idee de bursă agricolă care să facă conexiunea dintre rețelele comerciale și agricultor. Dacă noi am avea o bursă, asta ar rezolva în primul rând securitatea din ambele părți: magazinele ar avea garantată livrarea, agricultorii ar avea garantată cumpărarea. Mai mult ca atâta, noi am ști prețurile de cumpărare și noi am putea cu aceste contracte să mergem la bancă pentru a ne putea credita pentru ca să putem să dezvoltăm agricultura”, mai spune expertul.
Pe lângă inițiativele care cer preponderent voință politică și un management eficient, ca agricultorii noștri să concureze cu cei din Franța, Polonia sau alte țări UE, sunt necesare subvenții consistente, care ar crește gradul de competitivitate a producătorilor noștri:
„Să nu uităm că UE oferă subvenții enorme la agricultorii lor și atunci noi suntem absolut necompetitivi. Noi acum trebuie să negociem cu UE acest lucru. Imaginați-vă că producătorul sfeclei de zahăr din România primește între 900-1000 de euro pe hectar la sfecla de zahăr, iar cel din Moldova nu primește nici un euro. Un producător din UE, agricol, a primit timp de 20 de ani subvenții enorme care i-a permis lui să cumpere: combine, tractoare, să facă irigare. Și al nostru, chiar dacă acum primește subvenții cât primește și el, câți ani îi trebuie lui ca să-l ajungă din urmă pe cel european. UE este foarte dură în privința ajutorul de stat cu o singură excepție- agricultura. De aceea noi trebuie să înțelegem această excepție a UE și să folosim toate instrumentele posibile să ridicăm competența lor.”
Alinierea la standardele europene nu se face doar prin declarații și bune intenții, ci prin negocieri și sprijin pentru producătorii locali, astfel încât aceștia să își dezvolte afaceri competitive și să realizeze produse cu valoare adăugată mai mare.
„Fructele, doar ambalându-le în pachete micuțe, prețul lor de vânzare crește automat cu 30-40%. Deci, doar având o linie de ambalare. Și asta trebuie să facem. Noi trebuie să-l ajutăm pe producător să nu vândă cu lăzile, cu sacii merele, dar să le vândă frumușel, cum se vinde în Europa. Ambalate în pachete micuțe de jumătate de kg, de 1 kg. Depinde de fructe”, a punctat Ioniță.
Agricultorii moldoveni au demonstrat că pot ține pasul cu cerințele înalte, dar pentru a rămâne în joc, au nevoie de suport real și instrumente care să le valorifice munca. Integrarea europeană nu este doar un obiectiv politic, ci un proces practic, iar calitatea acestuia depinde exclusiv de noi înșine.
