Timp de decenii, Republica Moldova a fost dependentă energetic de Rusia, o vulnerabilitate moștenită din perioada sovietică și folosită ca instrument de șantaj de Kremlin. Crizele recente au accelerat diversificarea și apropierea de rețeaua europeană, însă modernizarea reală a sectorului și atragerea investițiilor necesare rămân incerte.
În perioada sovietică, majoritatea obiectivelor industriale și energetice ale Moldovei au fost construite pe malul stâng al Nistrului - inclusiv centrala de la Cuciurgan și stația de pompare a gazelor. Din cele șapte linii electrice de conectare cu Ucraina, doar una nu trece prin regiunea transnistreană. Așa a fost creată dependența totală a Moldovei de Rusia - atât la gaze, cât și la curent electric.
„Gazele veneau 100% de la Gazprom și era o singură rută, gazoductul care trece prin Ucraina. Pe energie electrică noi produceam pe loc aproximativ 20% din consum. Asta mediu pe an. Avem două CET-uri, unul la Chișinău și unul la Bălți. De fapt, avem 3 CET-uri în total. Cel mai mic e la Bălți. La Chișinău avem CET 1 care e de prin anii 50 și CET 2 care e de prin anii 70. Aceste CET-uri lucrează pe gaz.
Și iarăși noi eram dependenți de gaze ca să producem energie electrică. Practic Moldova era totalmente dependentă de dependentă de gazele rusești și asta era permanent utilizat de Kremlin ca instrument de șantaj”, a explicat pentru „Alo, TV8”, expertul energetic, Sergiu Tofilat.
În toamna anului 2021, Gazprom a redus livrările de gaze, iar efectele s-au văzut imediat – facturile au crescut vertiginos, lovind buzunarul fiecărui cetățean. Doar în 2022, Moldova a plătit 800 de milioane de dolari pentru gaz, adică 6% din PIB. Însă, construcția gazoductului Iași–Ungheni-Chișinău și reversul pe conducta transbalcanică au oferit țării noastre rute alternative de import.
„Practic, începând cu octombrie 2021, Republica Moldova are toată infrastructura necesară să aducă gaz din orice colț al lumii. Inclusiv din Qatar, Africa de Nord de oriunde îi place”, a punctat expertul.
În sectorul energiei electrice, situația era la fel de complexă. Republica Moldova a obținut abia în martie 2022, odată cu conectarea la rețeaua electrică europeană, posibilitatea fizică de a importa și exporta curent către Uniunea Europeană.
„De regulă, conectarea sincronă la rețelele europene durează între 10 și 15 ani. Exemplu României, exemplu Bulgariei. Acesta este un proces îndelungat. La noi, sincronizarea sistemului energetic ucrainean și moldovenesc cu rețeaua europeană a durat 3 săptămâni. A fost mai mult o decizie politică.
Prima testare a lucrului autonom a sistemului energetic ucrainean și al RM, prima testare trebuie să fie iarna, a doua vara. Prima a început pe 24 februarie 2022, Moldova și Ucraina s-au deconectat de toți ceilalți vecini și lucrau ca niște insule. Și fix în ziua aceea a început războiul, când eram cei mai vulnerabili”, a menționat Sergiu Tofilat.
În depășirea crizelor din ultimii ani, Chișinăul a beneficiat de sprijinul tehnic și financiar al Uniunii Europene și statelor membre. Doar între 2021 și 2024, UE a oferit 240 milioane de euro ca suport bugetar direct, 67 milioane pentru eficiență energetică și tranziția verde, precum și 295 milioane ca asistență macro financiară.
O imagine mai clară a viitorului ar trebui să reiasă din Strategia Energetică 2050, prezentată pentru consultări publice în septembrie, chiar în plină campanie electorală. Totuși, unele obiective par mai degrabă promisiuni de campanie decât planuri realizabile, precum atragerea investițiilor de 43 de miliarde de euro.
„Asta e aproape 2 miliarde de euro investiții pe an. Asta înseamnă că trebuie să ai oameni capabili să scrie proiecte, să organizeze licitații, să fie realizate proiectele, să faci monitorizarea lucrărilor și să faci raportarea pe toată chestia asta. Și întrebarea este: Noi avem capacități să asimilăm asemenea fonduri? Eu cred că nu. Nu știu de unde la noi așa optimism că RM va putea 25 de ani la rând să asimileze 2 miliarde de euro investiții doar în sectorul energetic. Eu cred că e prea ambițios”, susține Tofilat.
Obiectivele ambițioase sunt binevenite, însă un sistem energetic durabil se proiectează pornind de la resursele reale și condițiile actuale, nu de la cifre care riscă să rămână doar pe hârtie.
