Etichetat, condamnat și folosit ca armă propagandistică. Cazul Ilașcu rămâne unul dintre cele mai controversate și manipulate episoade ale războiului de pe Nistru. În anii ’90, propaganda transnistreană îi prezenta pe membrii grupului „Bujor” drept „teroriști”, narațiuni perpetuate și azi în stânga Nistrului. Realitatea, însă, arată cu totul altceva: o operațiune de intimidare, un proces politic și un om devenit țintă pentru că a refuzat să se supună.
„Reieșind din cele declarate, Curtea Supremă de Justiție ajunge la concluzia că inculpatul Ilașcu este extrem de periculos pentru societate și consideră imperativ să i se aplice pedeapsa capitală, condamnarea la moarte”, așa a sunat sentința lui Ilie Ilașcu.
Propaganda de la Est de Nistru i-a stigmatizat pe membrii organizației „Bujor”, condusă de Ilie Ilașcu, numindu-i teroriști și ucigași. Iar astăzi, în era informației, aceleași narațiuni perpetuează aceste etichete forțate:
„Ei pur și simplu omorau oamenii pe teritoriul Transnistriei.”
„Teroristul Ilie Ilașcu ar putea primi pensie de deținut politic din partea României.
„Ridicarea în rang de erou eliberator a teroristului Ilie Ilașcu demonstrează încă o dată adevărata atitudine a Chișinăului față de Transnistria.”
Membrii organizației „Bujor” au fost patrioți care au apărat Republica Moldova de forțele separatiste și armata rusă în războiul de pe Nistru. În lipsa unei armate naționale, unii mobilizați — inclusiv Ilie Ilașcu — au activat în trupele speciale ale securității. Misiunile lor au rămas secrete, știindu-se doar că au operat în spatele frontului inamic.
„Știți că în trupele speciale nu se afișează chestiuni de acestea. De aceea, eram nevoit să mă ascund după mai multe metode, cu atât mai mult că socoteam că în spate am un stat, o constituție, am purtat arma legal. Nu am fost cum spuneau ei teroriști. Ce s-a dorit în principiu cu grupa noastră”, declara fostul deputat moldovean și senator român, Ilie Ilașcu.
La 2 iunie 1992, Ilașcu a fost arestat la Tiraspol de serviciul secret al armatei ruse, GRU. Deși reținerea a avut loc în plin război, acestuia niciodată nu i-a fost recunoscut statutul de prizonier de război. Mai mult, ancheta pe numele său nu a pornit instant, ci după ce a refuzat să facă parte dintr-un scenariu inventat de partea rusă.
„Ancheta nu s-a început din dată. Mi s-a propus acest scenariu odios ca să mă dau drept, un român care a fost trimis în Transnistria. Și nu am acceptat, nu am semnat nimic. A fost....nu doresc să vorbesc despre ce metoda au folosit. Am fost de 4 ori pus la zid cu plutonul de execuție”, spunea într-un interviu Ilie Ilașcu.
Patru simulări de execuție, tortură fizică și psihologică, tratament inuman și umiliri constante sunt doar câteva dintre metodele folosite pentru a-i frânge spiritul și a-l forța să-și trădeze patria. Cu toate acestea, liderul Frontului Popular din Tiraspol a rămas devotat idealurilor sale și a continuat să lupte pentru visul unirii celor două maluri ale Prutului.
„Ce s-a dorit prin acest război? Lichidarea mișcării de eliberare națională din Basarabia în primul rând. Pe urmă, demoralizarea tuturor celor care au rămas pe acolo, prin cazul Ilașcu, pentru că, devenind deputat în două legislative și neputința aceasta de a ne elibera activa foarte demoralizator asupra acestei pături care era unionistă”, a mai punctat fostul deținut.
În cei 9 ani de prizonierat, Ilașcu a stat singur în celulă. Totuși, în pofida captivității, a fost deputat în două legislative de la Chișinău, iar în 2000 a fost ales senator în Parlamentul României. În același an, a avut loc o scenă desprinsă parcă din teatrul absurdului, când președintele parlamentului, Dumitru Diacov l-a vizitat pe deputatul întemnițat la Tiraspol:
„-Iată am venit în ospeție la domnul Ilașcu. – Și nu vi-i rușine? – Mi-i rușine. – Au fost deputați francezi, au fost deputați.... -Domnule Diacov, pe teritoriul Republicii Moldova, președintele Parlamentului vine în pușcărie, la un deputat. – Din păcate, din păcate. -Domnule Diacov, dacă se dorește la Chișinău, dacă tovarășul Lucinschi își dorește, eu mâine sunt acolo. Haideți că dvs. știți mai bine decât mine chestiunea. Cine sunt eu dvs știți? Ce statut am eu. -Știu, dar eu nu cred că noi ar trebui acum în fața la camerelor de luat vederi trebuie să... -De ce? Haideți să spunem odată și odată oameni cine sunt eu și de ce stau eu aici. – Eu sunt deținut politic. Al cărui regim? A regimului de la Chișinău, dar aici sunt prizonier de război al Federației Ruse. Dvs știți că eu am fost mobilizat și am luptat împotriva lor. – Ați spus taci. Și am tăcut și acum ce? 8 ani să râd ca prostul?”
În mai 2001, după presiuni internaționale și înțelegeri între serviciile secrete, Ilie Ilașcu a fost eliberat. În 2004, a fost eliberat Alexandru Leșco. În 2007, după 14 ani de detenție, au fost eliberați ultimii membri ai organizației Bujor, Tudor Petrov-Popa și Andrei Ivanțoc.
