Dronele care au lovit în podul de peste Nistru i-au făcut să tresară pe locuitorii satului Palanca. Oamenii spun că noaptea trecută au auzit cele mai puternice bubuituri de la începutul războiului, având în vedere că podul țintit de ruși este la doar 15 kilometri de hotar. Unii dinte localnici spun că și-au pregătit bagajele și s-au resemnat cu ideea că într-o zi s-ar putea să fugă și ei din calea războiului ca și vecinii lor de peste Nistru.
„- Noi ieri am fost în Ucraina. Am nimerit când era atacul și am stat de la trei până la 11. Abia la ora unu am ajuns acasă. Am văzut cum a explodat. - V-ați speriat? - Da. - Frecvent auziți aici explozii? -Când sunt interceptate nu, dar când nimeresc în pământ - da”.
Femeia din imagini este una dintre cele aproximativ două mii de persoane care locuiesc în satul Palanca, raionul Ștefan Vodă, și care, de aproape patru ani, trăiesc sub umbrela fricii, martori la fiecare bombardament al trupelor ruse asupra Ucrainei vecine.
„- Cum a fost? - Au bombardat cu drone, așa am văzut. Ieri am fost în Ucraina și am văzut cu proprii ochi ce s-a întâmplat”.
„- Ați auzit exploziile? - Numaidecât. Mai că în fiecare dimineață se aud. Se aud bine de pe partea ucraineană. - A fost una în această dimineață la ora patru? - Cu părere de rău, lumea se obișnuiește, dar e îngrijorător cu atât mai mult că avem copii”.
Unii localnici țin valizele pregătite lângă ușă, gata să părăsească satul în orice moment dacă bombardamentele vor ajunge în Palanca. Oamenii povestesc că, la fiecare atac rusesc, casele lor se cutremură, de parcă s-ar afla chiar pe linia frontului.
„Tremurau și paharele în dulap. Totul se zguduia. Acuma eram într-o agitație toți. Avem tot timpul pregătite actele și câte ceva să luăm cu noi. Tot timpul avem o geantă de serviciu cu care să ne putem evacua dacă se întâmplă ceva aici”.
„- S-a auzit foarte, foarte tare. E strașnic. Eu eram în tură, eu lucrez aici la vamă. - Din câte știm, aici frecvent sunt explozii? - Stăm cu frică, aici tremură pământul când cad dronele”.
„Acum mai des. Așa și trăim. Nu avem unde să ne ducem, părinții sunt bătrâni, au peste 80 de ani”.
Satul Palanca se află la o distanță de aproximativ 15 kilometri de granița cu Ucraina.
